Subsemnatul Groparu, declar urmatoarele: nu regret nimic!

Acum două săptămâni începea cuvântul care mă face să zâmbesc mai larg ca orice pe lume, după trăznăile lu’ fiu-meu: concediu. Care a culminat cu un sejur în Grecia. Frumos în Grecia! Frumos, mai vrem, kalimera, kalimera (sunt un pic bâlbâit, de-aia mă repet).

Din cauza crizelor în care se zbate cea mai Elenă nație a Europei, am plecat cu o mică avere în cash după mine (niște bonuri de masă, vreo 40 de euro, plus două pungi de pufuleți și-o ciocolățică). Cu acest mic tezaur intenționam să-mi cumpăr, pentru uz personal, vreo două-trei insule, ca să am unde-mi instaura viitorul meu polis, pe care doream să-l denumesc Pro. Pro-Polis, carevasăzică.

Debarcat acolo, am făcut negoț cu băștinașii și am schimbat avuția pe bere, multă bere, bere bună, și Mythos, și Alfa, și nici nu mai știu cum le cheamă pe toate, am băut ca spartu’ bere rece și bună! Și am scos din criză fabricile lor de bere, care își pot acorda acum cu ușurință al 24-lea salar, bietele fabrici, bieții berari.

Așadar, nu am reușit să cumpăr nici o insulă; nici măcar un capăt de plajă sau o terasă mai acătării. Drept urmare, m-am întors înapoi în țara voastră, unde voi continua să fac blogging pe bani sau pișcoturi, toate campaniile să vină la mine.

Nu regret nimic, doar Eminescu mă poate judeca! Și Nikos Kazantzakis, că-mi place numele lui care seamănă cu cazanul de pălincă, poate punem de-o afacere, ce zici, Niki?

7 lovituri, dă-i și tu!