Strada cu Buna Ziua

Pentru non-clujeni: da, in Cluj exista strada Buna Ziua. Dar nu despre asta vreau eu sa vorbesc.

Un coleg de-al meu locuia – ghiciti! – intr-un bloc. Comunist, of cors, dar intr-o zona frumoasa a orasului, cu vecini care erau şi ei Homo Sapiens, cu banca în faţă, cu oameni care joaca table in pijama si in maieu vara in faţa scării, cu balustradă de fier şi cutii poştale albastre odinioară, acum coclite. Şi cu puţine manele, of cors.

Printre vecinii lor se număra şi o tanti mai neserioasă. Adică obraznică. Adica de-a dreptu nesimţită! Nu, nu făcea sex ca să audă tot blocul, pentru că deja avea vreo 70 de ani, şi cred că la asemenea vârstă ai nevoie de mulţi bani să faci sex cu un mascul, mai ales dacă nu arăţi ca Cher. Deci nu de-aia era ea nesimţită:

– Tu femeie, zice colegul meu, ţie nu ţi se pare că doamna asta se uită la noi de sus când ne întâlnim cu ea?
– Ba, să ştii, măi bărbate, că chiar aşa se şi uită! Şi parcă e şi afurisită. Că întoarce nasul în scârbă când o salutăm, şi niciodată nu răspunde la salut!!!

Femeile sunt experte în a găsi rapid pe careva pe care să îl urască, mai ales dacă acel cineva e altă femeie. Dar colegul meu nu era femeie; aşa că a discutat cu alţi vecini de pe scară să afle de ce vecina îi ignoră vădit, care toţi au asigurat-o că doamna este mega cumsecade, că sigur nu are nimic cu nimeni.

Dar anii au trecut, şi doamna făcea ce făcea şi tot nu răspundea la salut! Nicicum. Ei. Pe mine treaba asta mă scoate din minţi, dar colegul meu şi nevastă-sa erau mai puţin isterici. Aşa că abia după vreo 600 de întâlniri cu doamna, urmate de 600 de saluturi nerăspunse, s-au hotărât să ia atitudine civică. Şi într-o zi s-au întâlnit pe scări. Faţă în faţă! Şi au blocat-o.

– Bună ziua, începe colegul meu, spumegând. Probabil aţi aflat că eu sunt din Sighişoara, dar dacă aveţi ceva cu naţiunile conlocuitoare ţin să vă anunţ că nu sunt nici ungur, nici ţigan, ci sunt român. Şi dacă nu îmi răspundeţi la salut (deja începuse să zbiere în urechea doamnei) din cauza feţei mele, care vă e antipatică, ţin să vă anunţ că nu eu am ales-o de la garderobă: aşa s-o făcut ea. Şi nevasta mea e din Satu Mare, şi este foarte cumsecade. Şi dacă nici ei nu îi răspundeţi la salut fincă vine din alt judeţ să fure locurile de muncă ale clujenilor, să ştiţi că deja mă supăraţi: suntem toţi români şi avem drepturi egale pretutindeni unde porumbul se cheamă cucuruz! Şi dacă nici măcar fetiţei mele, care are certificat de naştere de Cluj, nu îi răspundeţi la salut, deja, stimată doamnă, se pare că aveţi nişte probleme serioase de atitudine, de toleranţă, de integrare într-un mediu social – probleme care, stimată doamnă, sunt total ne-europene, doamnă, dat fiind contextul actual, de unitate în diversitate şi de armonie între popoare!

Şi doamna se uită la el lung, lung. Lung! Şi la final zice:

– Te rog frumos…. ce-ai zis, maică? Că io sunt surdă, surdă-surdă… păcatele mele…!!!

25 lovituri, dă-i și tu!