Știți voi cum e țara asta?

– Vă spun eu cum e țara asta, zise pescarul.

Tocmai ne reparase motorul bărcii (așa cum v-am scris în Delta de anul ăsta – partea 1, partea 2…)

Această Deltă

…și îl ademenisem pe mal să-și înmoaie buzele în niște vin de Apold. Podgoria de la Apoldu a fost luată de un privat (ceva prieten de-al sibienilor cu care nu prind pește în Deltă) după o pauză de 20 de ani (!) și vinul este excelent, natural, limpede, nu face acid la burtică a doua zi, merge șprițu’ ca epopeea lui Homer.

– Nu beau tărie, ne spusese mai devreme, după ce încercasem să-l ademenim cu beutură pentru bărbați – pălincă de Racșa, la recomandarea expresă a socrului gropăresc, Chief Tasting Officer pe zona de nord a României, când mergi pe mâna lui n-ai cum da greș, vă zic asta din experiență (hâc!).

Noi ciulim urechile, că tocmai se terminase lunga sa perorație despre viața în Deltă, despre braconieri și Poliția de Frontieră care patrulează, îi fură plasele și le vând apoi pe OLX, și procesele pe care le are cu aceștia; pentru că se-ntâmplă și asemenea blestemății prin locurile alea uitate de Poseidon.
– Deci cum e țara asta? întrebăm noi, băieți finuți de la oraș veniți cale de 600 de kilometri chitiți ca să nu prindem nici coadă de crap, în ciuda măiestriilor artei noastre.
– Păi să vă zic eu cum e țara asta. Țara asta e ca o familie din aia de alcoolici care trăiesc în cea mai neagră sărăcie: dar când au beutură, toate-s roz, toți se iubesc și se pupă și n-are nimeni treaba nimănui. Apoi, la un moment dat, rămân fără beutură; și atunci încep scandalurile, se ascut topoarele, își aduce fiecare aminte de ce a făcut celălalt, se iau la omor și se taie ca bezmeticii. Apoi, ca prin minune, le mai vine la mână câte-o sticlă de ceva, și apoi iară se-mpacă și se iubesc și se drăgălesc de zici că-s cei mai uniți și mai fericiți… până la următoarea dată când rămân fără șpiluc!

Dragii meu, vă provoc să găsiți vreo definiție mai definitorie pentru țara în care trăim, pentru că acest raționament îmi pare a fi im-pe-ca-bil.