Știam că s-a scumpit benzina, dar nici chiar așa

Update: Am fost contactat de o reprezentantă Mol România care și-a cerut scuze în numele firmei pentru incident, m-a asigurat că se fac remedieri la pompa cu pricina și drept urmare voi primi un card cadou de combustibil în valoare de 100 de lei. Îmi place să cred că nu din cauză că Groparu e blogger s-au mișcat așa de repede. Și, pentru că eu consider că 100 de lei e cu 40 de lei mai mult decât ar fi fost paguba, voi dona 40 de lei unei cauze umanitare pe care – firește – n-am să v-o divulg!

==================================================

Duminică fiind (după o sâmbătă petrecută la târgul de la Negreni – subiect de altă postare), ne-am luat și am pornit către pădure cu ceva prieteni, să ne scoatem mânjii la aer curat ca să doarmă mai bine noaptea, că doară n-or sări toată duminica în capul nostru! Părinții știu cum e, dar mai ales bloggerii fără copii știu cum e.

În fine.

În drum spre vestul orașului, unde-s munții și pădurile Clujului sunt încă ne-verestoy-attila-ite, nievasta se uită la ceasurile de pe bord, că altă treabă n-avea (drumul era liber în amiaza leneșă de duminică, deci nu putea să mă certe că conduc ca un nebun; și-i trebuia o ocupație), și observă imediat:
– Nu mai avem benzină!
– Ba mai avem suficientă, că merem numa’ până-n Făget, la 5 km, și rezervorul e la o optime.

Nu e mulțumită; și asta pe bună dreptate, cine-s eu să nu fiu de acord cu ea?
– Uite ce liber e! Poți intra să pui benzină.
– Am înțeles, să trăiți!

Și iată-mă cum parchez grațios în parcarea goală de la Mol Grigorescu. O știți.


(captură Google Maps)

Iau cardul de Mol, desfac capacul și înfig viguros țava-n rezervor… apoi, până se umple rezervorul, îmi plimb privirile la Passat-ul kilometric care ocupase toate locurile de parcare de la intrarea în benzinărie, că dacă parca regulamentar bloca tot cartierul.
– Domnu’, domnu’, vă curge benzină din pompă! strigă un cetățean.

Mă uit… lângă pompa de benzină se lățea o mini-piscină crescândă de carburant.


60 de lei intrarea! În weekend e dublu

În câteva clipe îmi și sare clapeta de la furtunul de alimentare, semn că era plin rezervorul.

Mă uit la ceas – și mă țin să nu pic pe jos! 230 de lei, 45 de litri (!).


Litri? De ce nu galoane?

Băi, zic, n-are cum… de regulă făceam plinul cu 170-180 lei, și asta când eram pe roșu! De unde 230?

Mă iau și mă duc la băieții de la benzinărie și le fac semn: haidați că e bai!

Iese unu’… nici nu știu, să scriu sau să nu scriu că era nițel impertinent?
– Care-i problema?
– Păi… uite! Vă curge pompa de zici c-o pălit-o un iceberg. Și nota de plată e umflată! N-aveam cum să bag benzină de 230 de lei.
– Păi cum așa?
– Uite-așa!
– Păi ce rezervor aveți?
– Nu știu, stai să mă uit în talon.

Scoate nievasta talonul:
– 44 de litri.
– Păi aia e! Ați băgat de 45 și mai încap încă 10 litri, că aia e rezerva.
– Băi, mai dă-o-ncolo! îmi zic.

Pleacă.

Mă duc după el la colegul de la casă.
– Bună ziua… uitați buba mare: vă curge o pompă și ceasul îmi arată că trebuie să plătesc cu 40-50 de lei mai mult ca de obicei.
– Errr…
– Am vorbit cu colegul, să vedem ce are el de spus.

Colegul tocmai ieșea.
– Colegul, cum facem cu domnul?

Colegul nu zice nimic, iese fără să răspundă.

Frumos! (ca să n-avem discuții de Odorheiu Secuiesc, toți angajații erau români verzi, de-ai noștri)

Colegul revine, timp în care eu țineam mai departe casa blocată.
– Eu ce fac acum? zic.
– Păi faceți reclamație.
– Bun! zic. Înțeleg că trebuie plătit ca să nu vă iasă vouă minus pe gestiune, apoi fac reclamație să vedem ce se-ntâmplă. Dar trebuie să-mi spuneți cum vă numiți, că voi scrie și asta-n reclamație.
– …
– Colegul? Cum vă numiți? întreb.

Colegul impertinent fără chef de muncă îmi spune numele. Cu juma’ de gură (era duminică la prânz, da? Cine naiba are chef să vorbească răspicat la ora aia?).

Îl pun să repete în timp ce-mi notez în telefon (nu avea numele pe ecuson). Nu se lasă:
– Eu de 10 ani lucrez aici, ce spuneți dvs. nu e posibil.
– Ciudat! zic. Eu de 10 ani am mașina și nu am mai băgat comustibil de 230 de lei de când era benzina 7 lei.
– V-am zis, 44 de litri pe rezervor, 230 de lei!
– Mai aveam 1/8 din rezervor!
– Eu asta n-am cum să știu, poate mașina era pe roșu când ați alimentat.
– Nu mă credeți? E OK, nici eu nu vă cred pe dvs, cum facem?

Dă din mână a lehamite și pleacă. Mă-ntorc către casier:
– O să fac reclamație. Am card Mol, sunt client fidel.
– Așa și trebuie! zice el.

Sunt nedumerit, totuși, de lehamitea colegului.
– Nu știu, vi se pare că am fost agresiv? Că am vorbit urât?
– Nu, deloc! zice. Și dac-ați fi vorbit agresiv, eu nu mă supăr. Fiecare face ce vrea.
– Corect, zic, dar nu-mi e în fire. Adică n-are rost să ne stricăm duminica unul altuia pentru o neînțelegere sau o eroare de sistem.

Plătesc cinstit, îmi iau cardurile… intru-n mașină, fac o poză la bordul mașinii cu rezervorul plin (ceasul din dreapta jos): într-o lună, am consumat aproape un rezervor pe 318 km. Aveam cum să fiu pe roșu după 318 km? Nu prea cred. În fine… o să fac plângere dimineață și vă țin la curent (aș fi făcut imediat după, dar nu li se-ncarcă site-ul pe mobil cum trebuie, deci…).

Recapitulare: la Mol le curge pompa și tot eu am plătit scurgerea.

21 lovituri, dă-i și tu!