Star Wars 7: mai bine mergeti la un ceai

Probabil cea mai mare poveste a cinematografiei, corect? Atunci hai să ne băgăm picioarele-n ea și să o facem vacă de muls pentru mereu înfometatul Hollywood.

Noul film pare cusut cu așa fire albe, că zici că-i încercarea literară a unui prunc de clasa a noua de la un liceu industrial. Păi, de exemplu,
– muiere gunoieră găsește ditamai droidul și îl salvează din ghearele unui alt gunoier fără să se încaiere deloc (celălalt gunoier pleacă pur și simplu și-i lasă ei prada)
– deși o muncă normală de o zi îi aducea o jumătate de porție de mâncare de la negustorul local, ea refuză să-l vândă pe droid pentru 60 (!) de porții
– și negrul, și ea spun în stânga și-n dreapta că droidul are harta către cel mai căutat om din galaxie (Luke Skywalker). Pentru că fuck logic.

În rest… totul se desfășoară previzibil, iar scenele sunt mobilate de tot felul de chestiuțe SF, unele reușite, altele mai puțin, cum sunt roboții bipezi ineficienți care se deplasează cu 1 km/h. Fir narativ aproape deloc, suișuri și coborâșuri artificiale și neconvingătoare… adică băăăăi, îți moare ditamai personajul principal și tu nu faci din asta unul din momentele cheie ale filmului? Unde-s alea 1000 de viori și manelistul care ar fi trebuit să-ți plângă pe ecran 5 minute, de să lăcrimeze gravidele în sală? Plus că personajele parcă sunt scuipate acolo și zugrăvite de același scenarist obosit, și e păcat, pentru că un scenariu bun trebuie MUSAI să includă personaje extrem de individualizate (citiți, băi, și voi niște Chaucer, ce pana mea, literatură scrisă acum o mie de ani!).

Personajul negativ e un… mno, un păliduț adolescent slăbănog care vorbește cu vocea lui Javier Bardem. Copilul unui Sith care a violat o capră catatonică. Nu-mi amintesc nici o frază memorabilă spusă de susnumitul. De fapt, nu-mi amintesc nici o scenă care să mă fi lăsat cu gura căscată. Nici una.

Hollywood 100%: protagonista are grijă să pozeze în posturile clasice de divă sexuală – când crăcită, când decoltată, când cu gura deschisă cât mai erotic, pentru că așa vrea s-o propulseze agentul ei, bag samă, cu scene studiate.

Da, efectele speciale sunt faine… făinuțe, mai degrabă. Nu m-or dat pe spate, și mi-am și verificat de vreo două ori telefonul ca să aflu cât timp mai am până pot pleca.

Și cea mai mare durere a mea știți care este? Cel mai așteptat film al iernii, și distribuitorul se zgârcește să-și ia un traducător profesionist pentru subtitrări! Păi cum, băi, traduci ”Vigilante” cu ”Răzbunător”, când de fapt este ”Justițiar”? Păi până și Usturoiul nostru, cu buget zero, a avut trei (!) traducători și revizori  pe engleză!

Concluzie: film de copii. Tocilarul din mine a luat o halbă în dantură cu filmul ăsta.

Și, ca să trag un pic de spuză pe turta mea… când intru în Cinema City din Polus, ce-mi zice ficiorul care rupea biletele? ”Da’ cu Usturoiul când veniți la noi? Că deja vreo trei persoane ne-or întrebat numa’ săptămâna asta!” Așa că urmează un anunț important pentru țară într-una din zilele următoare…