Sparg tot ce vreau şi nimic nu e al meu

Prima dată am comis-o cu un tirbuşon de vin. Căzut în acţiune în plină efuziune Bachică. Dar eu, fiind Groparu, aveam back-up.

A doua oară cu un spărgător de nuci, pentru că fuck you, Ceaikovski.

Lucrurile nu s-au oprit aici: o cană s-a gândut să se rupă ea aşa, în semn de protest. Sau pentru Basarabia.

photo(7)

Mai apoi, într-o seară, eram angajat într-o şedinţă spumantă cu Statele Unite, pentru montajul Usturoiesc. În grabă mare, ca să aduc agenda repede-repede la calculator, am uitat că am căştile pe urechi; rezultatul – Kaput!

Casti 2

Şi… a doua zi, ca-n filmele cu proşti; ajung la firmă şi femeia de serviciu îmi spune: am tras scaunul să aspir sub biroul tău, că e cel mai murdar din firmă (am senzaţia că asta nu ar fi trebuit să o scriu; da’ dacă-mi place să mănânc la calculator, ce? Numai Dumnezeu şi cartierul mă pot judeca!), şi nu am văzut că îţi rămăseseră căştile înfăşurate de mâner.

Aşa că s-au rupt.

Singure.

casti

No.

Şi amu mi-e frică şi teamă să mă duc la pişu’ mic, că Doamne fereşte ce se poate întâmpla.

19 lovituri, dă-i și tu!