Spaga la RAR Sibiu

Ai mei – tine-i Doamne – si-or loat un second din Jermanica din economiile lor de o viatza. Amu se straduie sa si-o îmatriculeze, si asta insamna multa bataie de cap.

Ai mei nu se pricep sa deie spaga (nici io, de alfel). Exemplu: or primit cu mari interventii o sticloanta de vin vechi de vreo 30 de ani. Or vrut sa se repede pe ea ca lacustele sa o şi beie, da’ mi ţi i-am potolit instant, ca pe o supă: mamicicu, zic io, asta nu e pentru buzele noastre arse de amarasteni. Asta se da la doftor, daca Doamne feri e musai nevoie! Ca e destul de valoroasă.

Zis si facut. Aşa că atunci când or mers la doftor data viitoare (ca deja au şi ei o vârstă, no! ce vreţi?), i-or dat sticla aia de vin, plus vo două cartuse de tigari, başca 2 cafele mari, Jacobs, import Jermanica das orighinal, de la sorella mia, tine-o Dumnezau, ca e singurul frate pe care-l am. Totul pentru un control de rutina pentru care ar fi ajuns o cafea. GRRRRRRRR!!!!

Si amu, s-or hotarat ei sa isi îmatriculeze masina cea noua. Si tatâne-meu, Gropăroiu, isi zice sieşi: las’ ca ii rezolv cu o sticla de Alexandrion! (si aia primita cu te miri ce ocazie). Asa ca mere cu masina la RAR, in Sibiu, si il prinde p-unu p-acolo mai jmekăr. Si ii zice: “vezi ca v-am lasat o sticloanta de ceva in por’bagaj!” “ŞŞŞŞŞ, zice amploaiatu’, ca ne aude ăştia!” Şi preia amploaiatu’ cheile maşinii, mere, o omologhează, ce ştiu io ce-i mai face, şi dupa vo oră i-o aduce înapoi pe maşină, cu actele în regulă.

În portbagaj – sticla, neatinsă.

Deci – se poate.

15 lovituri, dă-i și tu!