Șobolanul…? Șoricelul…?

Eram acasă singuri-singurei, că Gropărelu’ era în vacanță, la socri; și eu cu nievasta, în afară de văzut Ghost in the Shell (drăguțel, dar n-aș mai da bani a doua oară să-l văd la cinema), am zăcut pe canapea în fiecare zi după serviciu, ca niște cașaloți sinucigași pe o plajă plină de ecologiști înnebuniți că mor cetaceele: nu am făcut ab-so-lut ni-mic.

Și nici măcar nu ne-am mai simțit vinovați, ca-n alți ani! A fost bine.

Mno, și-ntr-o seară din asta… cred că eu rupeam Facebook-ul în două, că mă certam cu ceva Soros-ist pesedist, iar nievasta se uita prin televizor la ceva film, amândoi gemeam de plăcere că nu trebuie să soldățim pentru copii, dă-i de mâncare, plimbă-l, verifică-l ce-o făcut la școală… și numa’ ce-o aud:
– AI AUZIT???
Eu:
– Ce?
Ea:
– SUB CHIUVETĂ!!!
Eu:
– Ce?
Ea:
– CUM CE!!!!!!

Mă pun și eu pe ascultat… nimic.
– DACĂ E CEVA????
Eu:
– Ce să fie?
Ea:
– NU ȘTIU!!!!
Eu:
– Să fie… vreun șoricel? Sau, mai rău… vreun șobolănaș?
Ea:
– TE ROG NU GLUMI CU LUCRURI DIN ASTEA!!!!!
Eu:
– Vrei să mă duc să mă uit?
Ea:
– DA!!! NORMAL!!!!!

De ce ți-e frică, nu scapi… că no, după ce ai văzut șoareci până și-n Amsterdam, în magazinul cu brânză…

…așa că mă ridic cu greu de pe canapea, îmi caut păpucii de casă… găsesc numai unul, mă duc șontâc-șontâc până la chiuvetă… mă încrunt așa cum am văzut eu la un documentar cu Spetsnaz… ascult, desfac masca…
– Muiere, așa cum am bănuit: ai audenii! Nu e nici un rozător sub chiuvetă, m-am ridicat degeaba!
Ea:
– Doamne,-ți mulțam că nu e nimic!!!!

Apoi:
– Auzi, dacă tot ești lângă frigider…
Eu:
– …așa…
Ea:
– …îmi pui, te rog, un pahar de vin?

9 lovituri, dă-i și tu!