Singurul motiv pentru care ai voie să-i iei altcuiva locul de parcare în Mănăştur

Un domn proaspăt operat de o durere-n spate debilitantă ajunge într-o seară în faţa blocului, cu maşina plină cu paporniţe cu merinde pentru familie – c-aşa-i în criză.

Ca orice om cu o reputaţie de apărat în cartier, planificase cu grijă să ajungă acasă după lăsarea întunericului, să nu-l râdă vecinii că el, din cauza operaţiei, suie în apartament cu mâinile în buzunare, în timp ce nievasta lui îi cară voiniceşte sacul de cartofi şi jumatea de porc cu o singură mână (în timp ce cu cealaltă, fireşte, fumează în lift).

Ajungînd la bloc, îl cuprinse o furie neagră, specifică: era furia omului care-şi vede locul de parcare, nepreţuitul său loc de parcare din Mănăştur, care valorează cât greutatea lui în zirconiu, ocupat de un nesimţit.

– Iar mi-o luat unu’ locul de parcare! şuieră el, pradă unei furii oarbe.
– No, dă-i pace, zise nievasta împăciuitoare cu brandu’ tare.
– Cum să-i dau pace!?
– Da’ uite că are farurile aprinse, zise nievasta, şi este cineva la volan. Dă-i un flash.

Omul îi dădu un flash. Nimic.

– Nesimţitu’, amu se face că nu vede!
– Poate chiar n-o fi văzut, zice doamna; mai dă-i un flash.

Nimic.

-Porc de câine portughez!

Claxon. Nimic.

– Dacă-i mort? întrebă nievasta. Că ui că nu mişcă!
– Mort sau nu, să vezi ce chestii medievale îi fac la surdo-orbu’ ăsta! şuieră domnul, care ieşi mânios din maşină, în ciuda protestelor nevestii, şi se îndreptă cu pumnii încleştaţi către autoturismul cu pricina.

Îşi strecură cu greu burtica printre maşinile parcate una lângă alta, ajunse lângă locul din dreapta şoferului şi bătu în geamul întunecat mai să-l spargă ca pe un ou de Paşte. Când auzi un strigăt dinăuntru, deschise bărbăteşte portiera.

Înăuntru, pe locul din dreapta, o domnişoară îşi ridică căpuţul din poala şoferului şi ţipă uşurel, întreruptă dintr-o partidă de sex oral de toată frumuseţea.

12 lovituri, dă-i și tu!