Așadar, marele câștigător al concursului oferit de Ben10, eroul Cartoon Network care salvează lumea la doar 10 ani, esteeeee… (tobe-tobe-tobe!)

ben10

Cam! Cam, care ne-a încântat cu o poveste frumoasă și haioasă din copilărie, așa cum puteți citi mai jos.

Felicitări, Cam, primești un skateboard și o cască de protecție personalizate Ben 10, precum și un voucher de 1300 lei pentru cumpărarea unei biciclete (de oricare vei dori) de la magazinul Spokes! Felicitări – eu încă mai călăresc bicicleta cu 300 de lei luată second de la Ciulea, care scârțâie din încheieturi mai ceva ca genunchii unei octogenare, că nu mai am nevoie de sonerie, toți mă aud.

Nu știu alții cum sunt (eu am fost mai grăsun, acum sunt la fel, doar ca mai mult, gen obez, de nu puteam să mă urc în dudul din fața porții și mă împingeau prietenii de fund, apoi, ca să cobor, îmi aduceau un balot de paie, să sar direct, că nu puteam să cobor felinește), dar și eu tot la bunici am cele mai frumoase/palpitante amintiri din copilărie. Și am fost mai norocos ca alții, că am avut 6 bunici: 2 din partea tatălui, 2 din partea mamei (părinții naturali) și încă 2 tot din partea mamei (părinții adoptivi, unchiul și mătușa ei). Așa că aproape 3 luni de vară stăteam cu schimbul pe la fiecare, că erau în localități diferite. Chiar ieri navigam cu Street View pe fostele ulițe principale din Apold, jud. Mureș, unde au trăit cei mai îndrăgiți bunici, cotind pe ulițele secundare în mintea mea, de parcă eram încă acolo. Și acum îmi curge o lacrimă când mă gândesc la ei, și încă mai simt cum calc pe iarba tunsă scurt de găștele și rațele lăsate pe afară, sau pe câte un găinaț proaspăt. Și mai aud clopoțelul de la portiță cum suna de câte ori intram sau ieșeam. Dacă stau bine să mă gândesc, încă mai simt durerea loviturii în frunte de atunci când am intrat cu carul de fân, cocotat în vârf, și n-am fost atent la bolta de deasupra porții mari. Încă îmi amintesc cu drag de Matei, tovarăşul meu credincios, care simţea încă de când eram la poartă şi latră vesel din sură aflată în fundul curţii. Doamne, ce vremuri! Avea bunicul 2-3 oi, 2 porci, 2-3 miei şi păsări, ba chiar şi iepuri. Şi o iapă uriaşă, Stela o chema. Găletuşa cu lături opărite cu grijă de bunica pentru porci eu o cărăm, şimi era dragă Ghițuca, chiar dacă primul lucru pe care-l făceam când ajungeam la bunici şi intrăm în grajd era chem porcul aproape şi îi trăgeam o flegmă între urechi, aşa, de făcut cunoştinţă, dar apoi îl scărpinăm şi-i făceam un masaj dorsal ca spele ruşinea scuipatului. Împreună cu fraţii mei am făcut-o de multe ori lată, dar niciodată nu am fost bătut, cel mult certat sau ameninţat cu degetul mare, însemnând: lasă ţi arăt eu ţie! Şi cum eram eu în ultima săptămâna de vacanţă de vară, frate-meu mai mare, care “avea darul suptului” de mic, m-a îndemnat şi pe mine gust din mustul proaspăt făcut din strugurii din curte. Ce vezi, mi-a plăcut atât de tare, am băut vreo 2 litri în jumătate de oră, m-a apucat euforia (apoi şi cufureală, dar asta-i altă poveste) şi m-am dus dau de mâncare la oi. Una singură a fost mai hapsână şi tot mai cerea boabe, iar eu, atins de Bahus, i-am dat vreo 3 căni de 1 l cu boabe de porumb, de s-a umflat săracă oaie şi a început behăie de durere. De parcă asta n-ar fi fost de ajuns, m-a pocnit şi inspiraţia de a le da otavă mieilor, dar ăştia au fost mai norocoşi, m-a văzut bunicul şi m-a oprit la timp. Era cât pe ce mi înfig furcă în degete, aşa de tare ameţisem. Noroc s-a oprit în tenişii de Drăgăşani, aia cu talpă rigidă, şi aveam picior îngust. Concluzia: oaia a trebuit tăiată de urgenţă, nu moară, şi bunica s-a îngrozit când a văzut cât porumb avea în stomac. Măcar am mâncat apoi pastramă şi friptură gătit lent, al forno con legno, unde făcea bunica 12 pâini integrale zdravene, nu ca barhalele astea din comerţ pline de soia, malț şi propionat de calciu. mai avea şi alte poveşti, spre exemplu cum, aflat la ceilalţi bunici de lângă Făgăraş, tată meşterea cu bunicul la Dacie, iar eu am pornit cumva brichetă de la priză de 12 V din bord, care era defectă, plasticul bordului s-a topit de la prea multă căldură, fiind înlocuit de o gaură uriaşă. Mirosul gen ebonită de priză arsă i-a alertat pe ai mei şi maşina n-a luat foc, am scăpat relativ ieftin. Sau am o altă amintire de proporţii gastronomice de la bunici, când am mâncat ciuperci crude de pe câmp, uşor toxice, zice, cu garnitură de cârligei de vită de vie acrişori, şi cum stăteam eu aşa în pat, cu oareşce disconfort abdominal, mi-a sărit vomă din gât până pe perete, în jet artezian, de am împroşcat icoana de pe perete şi am stricat difuzorul agăţat lângă ea. Dacă avea timp, scrie o carte cu toate amintirile mele din copilărie, tare multe sunt! În schimb, când pun copiii la culcare, le mai spun lor din aventurile mele, şi soţia crede adaug înflorituri, parcă prea par scornite, dar nu-s! Parol, pe onoarea mea!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 4 comments

  1. Cam Reply

    Wow! Multumesc! Baiatul meu cel mare face 10 ani peste 2 luni, are minge cu Ben 10, robot Ben 10, a avut tricou cu Ben 10 si alte memorabilia cu acest erou juvenil…spre deosebire de frate-sau mai mic, care e fan Angry Birds…Ce trebuie sa fac in continuare? N-am mai castigat niciodata ceva atat de consistent! Iti dau mail privat cu ceva detalii?

    Si placerea povestirii a fost entirely de partea mea, odata inceputa, m-au napadit amintirile si au curs liber pe tastatura…

    O seara faina!

Leave a Reply to Cam Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *