Şi, voi aţi mâncat bătaie când eraţi mici?

Rog părinţii de Facebook să nu se oripileze în următoarele milisecunde, pentru că bătaia e ruptă din serai (cc Suleyman Magnificatul).
Inchideti usa

– Tulai, câtă bătaie am mai mâncat când eram mic! zic eu. Cu lingura de lemn, cu cureaua, cu joarde, jape şi beţe, cozi de mătură şi ţevi de aspirator. Peste bucuţe, peste picioare, peste spate; şi cel puţin toate au fost meritate! zic eu.
– Când eram mic, eram bătut o dată la 2 zile! supralicitează Pedro.
– Uau! zic.

Să fii bătut de 3-4 ori pe săptămână denotă un talent genial de făcut boacăne. Nu numai înnăscut, ci cultivat şi crescut şi perseverat cu el până eşti invitat să faci parte din categoria “Nemuritorilor” – Academia Bătuţilor. Denotă spirit francez! Spirit de fasole bătută.
– Da’ ce tot făceai?
– Aiaiai! O tonă.

Bea Pedro al meu un gât de bere şi trage aer în piept, pentru că urma o poveste lungă cât Odiseea. Atâta numa’ că Ulise s-o bătut numa’ cu monştri, nu şi-o luat joarde peste buci de la taică-su.
– Păi, zice Pedro, când eram mic am dat foc la căpiţa vecinului.
– Uau!
– Mâncarea de peste iarnă a animalelor, deci mare bai! Că de-aia-i spune Baia Mare, că e la feminin.
– Marfă! zic.
– O ars, era să ardă şi casa şi tot satu’ Bârsana şi tot Maramureşu’, că tot judeţul e tot plin ochi de horincă, şi dacă e ceva arde mai ceva ca o rafinărie de petrol. O plătit tata bietu’ la bani, şi apăi o trebuit să se asigure că nu mai repet experienţa prea curând; şi mi le-o dat, m-o căsăpit.
– Fain! zic.
– Altă dată, zice, aveam viţăl în grajd. Şi era atâta de frumos şi de cald şi era prietenul meu! Şi nu m-am răbdat, şi într-o după-masă m-am băgat în paie, lângă el, şi am dormit amândoi, unul în braţele celuilalt, ca doi viţăluşi, până a doua zi dimineaţă. Ca tunu’ am dormit.
– Şi?
– Păi şi! Că ai mei or răscolit tot judeţu’ nostru plin de horincă să mă găsească, şi cu Poliţie, şi tăt, toată noaptea… şi numa’ ce m-or văzut că apar, rupt de foame, mirosind a vacă şi cu paie cu baligă-n păr, la micul dejun şi cer un ou fiert moale!
– Hahaaaa…
– Da! Şi-atunci mi-am luat-o ca să nu mai vin la micul dejun cu paie-n păr cu baligă de viţeluş prieten şi frate.
– Corect.
– Dar cea mai cea mai cea mai cea bătaie am luat-o când nu eram vinovat de ceva, că soru-mea făcuse boacăna.
– Păi şi?
– Şi! Mi-or tras una soră cu moartea, că ei tot dădeau, şi eu râdeam, că ştiam că nu-s vinovat! Şi râdeam de nu mai puteam, da’ nici nu le ziceam de ce râd…
– Uau!
– Şi, într-un final, ai mei or cedat nervos şi, plângînd, mi-or zis să le zic de ce râd!!!
– Şi?
– Şi io le-am zis! “Nu io am făcut boacăna, da’ n-am vrut să vă zic că nu-s io vinovat, ca să vă fentez!”
– Şi?
– Şi după ce le-am zis că i-am lăsat să-mi tragă bătaie pentru o vină care nici măcar nu era a mea, mi-am luat cea mai bătaie soră cu moartea care se putea lua, să mă-nvăţ io minte să le zic la părinţi când nu este cazul să mă bată.

16 lovituri, dă-i și tu!