Şi, îţi urăşti jobul?

Prietenul gropăresc coborî în plină dimineaţă ceţoasă, în miezul Floreştiului, îşi aprinse o ţigară şi se îndreptă împleticindu-se către parcarea din faţa blocului.

Adormit cum era, era să dea peste un om şi femeia lui, care erau postaţi ca santinelele lângă maşina sa. Nu-i cunoştea, dar, surprins de arătări, le mormăi un
– Bună dimineaţa!
printre buze.

– Bună dimineaţa, răspunse omul.

Apoi continuă:
– Aveţi două minute, vă rog?

Băi, îs extraordinari iehoviştii ăştia! îşi zise. Numa’ de Turnul de Veghere nu am timp acuma.
– Nu prea, că sunt un pic în întârziere, zise el.
– Nu vă supăraţi… zise omul de lângă maşină, lucraţi cumva la firma Bolţarul Vesel SA?

Firma Bolţarul Vesel SA (să zicem) e o firmă mare de construcţii din Cluj, iar maşina prietenului era inscripţionată cu însemnele ei. Cu fonturi mărimea 6000.
– Da… vreţi să vă duc în Cluj?
– Nu, zise omul, ştiţi… eu caut un loc de muncă.
– …?
– …Da, şi am văzut că lucraţi la firma X, şi am zis că să-mi încerc norocul. Ştiţi, nu am serviciu şi caut să mă angajez în construcţii.
– Sunteţi constructor?
– Sunt inginer electric, zise omul. Dar nu contează, m-aş angaja şi muncitor. Ştiţi, am plecat din (Turda, Câmpia Turzii, Aiud… ce contează?), că acasă nu găseam de lucru deloc, şi m-am mutat în Floreşti, că e chiria mai ieftină. Cum s-ar zice, un nou început. Stau chiar în bloc cu dumneavoastră, şi no… numai soţia lucrează, şi e greu, că nu ne prea descurcăm. Şi am zis că să-mi încerc norocul.
– Să vedem… aveţi cumva un CV? zise prietenul, care nu-şi revenea.
– Desigur, spuse omul.

Şi scoase de sub braţ un dosar plasticat, de unde extrase un CV gata pregătit, listat pe un A4, pe care-l înmână prietenului.
– Poftiţi!
– No… mulţumesc, eu nu am nevoie de ingineri electrici, dar îl voi da la Resurse Umane, la haş-er.
– Am lăsat deja CV acolo, dar ştiţi cum e, dacă nu are cine să-ţi pună o vorbă bună… continuă omul.
– No, să vedem ce se poate rezolva!
– OK, zise omul. Mulţumesc foarte frumos! Şi vă rog frumos să primiţi asta.

Şi foşni ceva într-o pungă.
– V-am pregătit o sticlă de pălincă. Aşa, pentru dumneavoastră.
– Nu… ăăă… chiar nu…
– Vă rog frumos să o primiţi, nu vă obligă deloc cu nimic.

Şi i-o puse de-a dreptul în maşină, prin uşa întredeschisă.
– Mulţumesc, o zi frumoasă!

Şi se duse în treaba lui înainte ca prietenul să se dezmeticească de-a binelea.

21 lovituri, dă-i și tu!