Si ca să mă termin cu weekend-ul blogăresc,

Deci: după o goană nebună prin contrasens, călcat linie dublă continuă, mers la vale şi alte violuri, un Garcea apărut vroia să ne trimită în gulag pe toţi, să ne scriem de-acolo blogurile, ca Soljeniţân; io  instant m-am gândit să cooperez cu Poliţia şi să-mi trădez tovarăşii cu care mă asociasem în vederea comiterii de infracţiuni ilegale, că aşa fac românii în războaie mondiale. Dar am scăpat şi am ajuns la locul de unde – respect! – cineva luase bani din bancă fără dobândă, şi banca nu mai avea cum să-i mărească comisioanele!!!

Şi stăm noi şi ne râdem cum urla Mile la Antenele din Cluj şi cum nimeni de la Antene nu-i spunea lu’ tatuatu‘ ăsta mic nici meri va rog frumos mai încolo, şi la un moment dat vine un nene – cum să vă zic, deci un nene plin (da’ plin!) de prestanţă, un fel de sultan printre poliţai, să mirosea a Garcea d-ăla din filmele americane. Şi care nene ne întreabă ce căutăm noi acolo, şi că să-i arătăm buletinele (noi eram vizavi de banca furată). Îl verifică p-a lu’ Mordechai – deci constănţean venit la Cluuuuj – deci crediiiibl, crediiiibil, Constanţa fiind primul oraş din Romunica liber de interlopi; p-a lu Crivăţ – buletin de Cluj, moacă de mafiot, accent de Brăila cu cartierul Balta Albă – deci crediiiibil, credibil; şi la mine, care eram cel mai cuminte, nu se uită, fincă cearcănile mele îi inspirau încredere: un beţiv n-are cum jefui bănci. Şi mie-mi sar mucii fix pe nenea poliţaiu, şi-i zic:

– Da’… nu vă supăraţi, pe buletinul meu nu vreţi să-l vedeţi?
– Nu, zice el, e OK.
– Nu, zic eu, e musai, haideţi, vă rog. Haideţi, şi bag mâna în portofel, scot bolentinul, şi i-l dau.

Mai de voie, de nevoie, îmi ia buletinul meu. Care are colţul îndoit rău, că la mine-n portofel e înghesuială din cauza cardurilor de credit, care cărduri sunt toate goale.

Deci într-un final terminăm şi noi cu jaful, şi plecăm scârbiţi: mă, deci nu puteau şi hoţii ăia să atace o bancă străină, mă? De ce fură de la români? Ce naiba, am ajuns să ne furăm între noi???

Cred că ce s-a mai întâmplat weekendul ăla e mai bine de citit pe bloagele ăstorlanţi participanţi, că la mine amintirile sunt băgate la scufund ca un submarin rusesc sub banchiză. Şi la un moment dat vrusasam să merem la ziua lu Greuceanu, la Mediaş, să-i facem surpriză, noi, toţi cei vreo 8-9, cîţi eram, da’ ne-am potolit dimineaţa. Şi ca să încheiem cu distribuţia acestui film:

Dintre toţi, cea mai proaspătă vinitură în gropărie – recte Mordechai – se prezintă ca o reîncarnare mai erudită d-a lui Ovid; dacă Egiptul e un dar al Nilului, el e un dar al Moesiei Superior care ştie chestii, deci da? Şi deşi se bate ideile la gura lui ca muştele la gura somalezilor, niciodata nu-şi uită şirul, deşi e mai în etate ca mine, şi se exprimă enervant de fluent şi coerent – cine-l ştie pe Petreanu şi pe Ciutacu ştie despre ce vorbesc.

Mile, care e, of course, ză sârb, ză one and only, ii o plăcere de stat la taclale cu el, şi când vorbeşte despre rezbele şi Iugoslavii io unu aş fi-n stare să renunţ la mâncare şi numa să ascult pân la pensie. Fincă arată destul de paşnic, am avut emoţii cu el să nu-l prindă băieţii mai mari în pauză şi să-i fure sanvişu. Despre Mile vor mai apărea chestii de discutat săptămâna asta, că… deci nu pot să mai zic nimic, că stric sorpreza. Şi ca să ştiţi şi voi – unde e Mile, e şi Ramona, despre care nu vreau să scriu lucruri frumoase, fincă sârbu are pistol, şi mie-mi place foarte mult de capul meu aşa cum e el, mai incomplet la interior decât la exterior.

Alţi contribuabili la durere de cap: Crivăţ, Hădean, Mişu – care ne-a şi încântat cu chitara lui, de aşa am răgit de fericire că era să vie să ne deie afară de la hotel.

V-am zis că weekendu asta am fost la Sibiu şi am luat doi surdo-muţi la ocazie??? Eeee…!!

12 lovituri, dă-i și tu!