Si, ca să încheiem anul cu zâmbetul pe față…

Nievastă-mea e cu spatele în piuneze, Gropărelu’ e cu mucișorii că poate face freza la toată peninsula italică (ăsta este, de fapt, secretul părului pomădat al halitorilor de spaghetti) iar eu tușesc din plămâni ca un motor 1310. Faptul că mi-am înfipt Opelașu’ într-un Logan azi-dimineață nici măcar nu mai contează.

Tehnologie germană făcută praf de tancul de la Colibași

Luni am avut campania anului: cu Fuego, tată. De când am primit mailul am știut că trebuie să mă bag. Era păcat să nu, mi-aș fi mușcat degetele dacă refuzam. Fuego, pentru numele lui Shiva! Fuego.

Reacțiile au fost de tăt felul, inclusiv la mine pe blog. Dintre toate, cea mai vocală a fost cea a lui Mariciu.

Amu, fiecare are dreptul la o părere (deși eu, personal, sunt de părere că anumite păreri sunt ca puțulicile – e OK câtă vreme le ții în chiloței, dar nu mai e foarte OK atunci când te apuci să le fluturi pe la nasul oamenilor). Și n-am vrut să intru în polemici, pentru că viața este prea scurtă.

Așa că astăzi, când ai intrat pe site-ul gropăresc, ai fost întâmpinat de un câtamai banner-ul cu dedicație.

Și, cu ajutorul complicei Anne Marie, Mariciu a primit un CD cu Fuego, să asculte și sufletul lui nițică muzică bună de sfintele sărbători.

PS: Mă bucur că Mariciu a avut inteligența să guste poanta.