Şi bărbaţii ţin minte câteodată

Pentru că îmi plac experienţele noi, adesea unele demne de o masochistă, am zis să văd cum e să fiu recenzor. Las deoparte detaliile tehnice şi demne de o piesă a lui Caragiale şi vă voi povesti ceva ce m-a făcut să regândesc multe din miturile utilizate de ambele tabere ca armă în războiul dintre sexe. Cu toţii ştim că una dintre replicile preferate de femeilor atunci când îl prind pe nemernic cu mâţa-n sac este „ce aniversăm noi azi, iubi?”.

Potrivit mitului, nefericitul face nişte ochi mari, precum o căprioară prinsă de vânător. Urmează „erm”, „păi”, „iubi, ştii…” sau încearcă să ghicească la nimereală. Şi se declanşează infernul. O avalanşă de boticuri, urlete, bocete şi cadouri de împăcare. Cam ăsta ar fi mitul memoriei superioare a reprezentantelor sexului frumos. Dar, deşi sunt tot femeie, cu ocazia recensământului, consătencele mele mi-au demonstrat exact contrariul.

Una dintre întrebări era menită doar femeilor: din ce an sunteţi căsătorită/trăiţi în concubinaj? Ei bine, ajung la prima casă. Pun întrebarea cu o mutră cât se poate de inocentă şi privesc spre soţie. După ce a încercat să scape, întrebându-mă de 3 ori la rând de ce trebuie neapărat să răspundă, s-a fâstâcit şi a dat un răspuns aproximativ.

„Aha!” se gândi probabil bărbatul. „Am prins-o în sfârşit! De acum încolo pot privi liniştit meciurile la televizor!”. „Ce faci, nevastă, nu mai ştii când ne-am căsătorit?” spuse el, abia stăpânindu-şi rânjetul victorios. „Bine, mă, acum şi tu, am alte treburi, eu mai ştiu… Da’ tu de ce nu i-ai răspuns fetei? Tu de ce nu mai ştii?!” Linişte totală, un oftat de uşurare şi veni răspunsul exact, cu toate detaliile din acea magică zi. Stupoarea de pe chipul femeii merita să fie imortalizată.

Şocul a fost atunci când am realizat că dau de aceeaşi situaţie în 90% din cazuri. Soţia se bâlbâia teribil, iar soţii îşi câştigau minutele de glorie. Drept răsplată pentru că le-am oferit involuntar ocazia mult aşteptată, domnii m-au tratat cum se cuvine, iar doamnele mă priveau cu ciudă şi ură. Tocmai eu, o femeie, trădasem tagma. Le dezvăluisem secretul. Nu, nu toate femeile ţin minte cu exactitate toate aniversările posibile şi imposibile. După plecarea mea, mulţi Josearmanzi au avut de aşteptat. Măcar pentru o perioadă, televizoarele şi-au schimbat stăpânii.

Guest post de Andreea.

10 lovituri, dă-i și tu!