Scrisoarea nigeriană

Într-o bună zi, primesc pe mail următorul mesaj:

DEAR SIR,

URGENT AND CONFIDENTIAL BUSINESS PROPOSAL

I AM MARIAM ABACHA, WIDOW OF THE LATE NIGERIAN HEAD OF STATE, GEN. SANI ABACHA. AFTER THE MYSTERIOUS DEATH OF MY HUSBAND, I WAS INFORMED BY OUR LAWYER, BELLO GAMBARI THAT, MY HUSBAND HAD CALLED HIM AND CONDUCTED HIM ROUND HIS APARTMENT AND SHOWED HIM FOUR METAL BOXES CONTAINING MONEY ALL IN FOREIGN EXCHANGE.
I HAVE SUCCEEDED IN CARRYING THE FOUR METAL BOXES OUT OF THE COUNTRY. I PRAY YOU WOULD HELP US IN GETTING THIS MONEY TRANSFERRED OVER TO YOUR COUNTRY. EACH OF THESE METAL BOXES CONTAINS US$5,000,000.00 (FIVE MILLION UNITED STATES DOLLARS ONLY) AND TOGETHER THESE FOUR BOXES CONTAIN US20,000,000.00(TWENTY MILLION UNITED STATES DOLLARS ONLY).
THEREFORE, I NEED AN URGENT HELP FROM YOU AS A MAN OF GOD TO HELP GET THIS MONEY TO YOUR COUNTRY. HALF OF THIS MONEY WOULD BE SHARED WITH YOU.
PLEASE SEND ME YOUR BANK ACCOUNT DETAILS SO THAT WE CAN TRANSFER YOU ALL THIS MONEY.

THANKS AND BEST REGARD

MRS. MARIAM ABACHA


No! Ce era să fac? Era vorba de o văduvă a unui preşedinte nigerian, pentru numele lui Dumnezeu. Când am văzut că o pus virgulă între conjuncţie şi subordonata directă, am vrut să-i refuz oferta şi să-i recomand un gramatician mai cumsecade; dar inima mea generoasă s-a împotrivit cu junghiuri, aşa că am cedat nervos şi i-am transmis detaliile contului meu bancar, pe care ea nu a întârziat să-l folosească şi să-mi transfere cei 20 milioane de dolari americani, din care, aşa cum mi-a promis, am putut păstra 10. Milioane. De dolari. Americani.

I-am spus nievestei, şi ea tare s-o bucurat; deci tare-tare, şi sincer. Şi am fost fericiţi şi-n seara aia, şi-n dimineaţa următoare; şi l-am lăsat pe Gropărel la creşă şi i-am promis că-i cumpărăm o maşină pe bune, nu de jucărie, şi apoi ne-am dus la serviciu, plini de vise şi speranţe.

Apoi, când am terminat serviciul, am purces către casă, dar mai înainte de asta m-am oprit la benzinărie să bag nişte gaz în tărăboanţă, că a mea nu merge pe curent. Îi fac plinul, mă duc la casierie, surpriză! Card refuzat. O rog pe domnişoara să mai încerce o tură – la fel, eroare. Pus într-o situaţie imposibilă, pun mâna pe telefon şi o sun pe nievasta:
– Servus, zic, ce faci, unde eşti?
– Uite, fac nişte cumpărături, că nu mai avem de mâncare. Tu?
– Uite, sunt la benzinărie, şi îmi refuză cardul, cică fonduri insuficiente; şi io mă gândeam că nu are cum, doar avem 10 milioane de dolari în cont, banii văduvei!
– A, zice, banii ăia? Nu-i mai avem, zice ea.
– Cum nu-i mai avem???? mă isterizez eu, neputincios.
– Păi mi-am luat pantofi de ei.
– De toţi????
– Da. De toţi.

19 lovituri, dă-i și tu!