Satele României: azi – despre satul Bogatu, din Sibiu

Tura asta vorbim despre satul Bogatu din Sibiu, unde mă şi aflu, de fapt – (în judeţ, nu în sat), urmare a vizitei fulger a onoratei surori gropăreşti, aia care m-o parasit pentru un neamţ. În fine, practic ce reprezintă o asemenea traumă la scara universului?

Aşadar, ăştia din Bogatu îs mai altfel decât ceştialanţi; în sensul că, de exemplu, naşul Gropăresc Greuceanu (deşi actualmente este mogul al pavajelor, el de fapt este absolvent de Filologie la Cluuuj), când căpşunea prin Spania, avea vreo 800 de colegi de muncă din Bogata. Şi-i aude într-o pauză de masă pe doi care, în timp ce se întrebau cât câştigă (în Sibiu, la “Bună dimineaţa!” se mai spune şi “Ce salariu ai? Şi cât pui deoparte lunar?”), nu se pot abţine să nu discute despre Stana Izbaşa care, pe vremea aia, apăruse în ceva videoclip cu ia udă; şi asemenea privelişti cam aprind imaginaţiile bărbaţilor, căci sfârcurile au ele aşa ceva hipnotic în ele, zici că-i vudu.
– Cine-i Stana Izbaşa? Şi ce sfârcuri are ea? nu s-o putut răbda naşu’ să întrebe.
– Cum, nu o ştii pe Stana Izbaşa? Floarea Banatului, Perla Timişoarei? s-or burzuluit bogăţenii.
– Nu! zice naşu’, pun pariu că şi uşor mândru de el.

Cei doi bogăţeni s-or uitat unii la alţii ca loviţi de asteroid fix în moalele capului plexului solar.
– Păi ce profesor eşti tu????

Aşa or zis ei, şi-mi pare rău că nu pot pune şi intonaţia lor în cuvintele scrise de mine, că intonaţia aia face toţi banii (apropos de bani, ce salariu aveţi? Şi cât puneţi deoparte lunar?).

Mno, cică satul Bogatu mai are o hibă: oamenii vorbesc foarte mult cu “a”. Cum vorbesc ei cu “a”? Simplu:
– No, tu! Da’ mai vorbesc mult oamenii din Bogata cu “a”?

Bogăţanca răspunde:
– Numai batrânii.

Mno!

3 lovituri, dă-i și tu!