Saşi în Ibiza

Prekinii mei saşi au emigrat in Doiciland, Doiciland, ueber alles, prin ’93. Acolo au tras din greu doi ani să se pună pe picioare, şi abia după doi ani şi-au permis un concediu sănătos, în Ibiza.

Unde au beut non stop 12 zile.

În a doişpea zi, şi-au zis: hai să nu ne mai facem praştie şi în noaptea asta! Hai să prindem răsăritul.

Tot au beut ei, că nu s-au răbdat, şi le-au şi amestecat; dar dimineaţa erau în largul mării, într-o carapace de bărcuţă cu vâsle, să se uite romantici la răsărit. Patru masculi, numai ei.

Uwe zice:

– Bă, da’ mă cac pe mine de ce rău poate să-mi fie!
– Taci, bă, că pierzi răsăritul.
– Bă, nu mai pot, simt că mor.
– Mori, dreq, da’ lasă-ne să vedem soarele! Că mintenaş răsare.
– Bă, deci chiar mor. Mor, bă! Au, rău mi-i. Şi-mi şi vine să borăsc!
– Borăşte, bă, dacă te ajută. Da’ lasă-ne să vedem răsăritul, că ui, amu începe!

Ca într-un sărut păcătos, soarele roşiatic se isca din apele verzui ale Mediteranei, iar năframa de ape fierbea, fremătând de anticipaţia neliniştită a începutului de zi. Pescăruşii se potoliseră, iar adierea brizei mângâia duios, ca mătasea un sân erect de fetişcană, creţele unde ale mării odinioară latine care parcă sunau, oglinding razele de foc ale astrului zilei cu sunete cristaline. În aerul tare al dimineţii, cu berea în mână, saşii mei admirau, muţi de uimire şi de beţi ce erau, carul dogoritor de foc care se năştea din preeria de smarald.

Simţind răscoala din vintre, Uwe se întoarse cu spatele la soare, se prinse cu mâinile de copastie şi se lansă în cea mai lungă, dar şi zgomotoasă borâtură continuă din viaţa lui, pleoscăind şi împroşcând îndelung în ape. Şi scoase din el toată paella păpată de cu seară, vreo două varietăţi de martini, o beutură cu curacao, multă bere şi vreo două whisky redbull. Poate şi un white russian. Şi un absint. Da. Şi un absint.

Şi când isprăvi, auzi un ţăcănit specific lângă el; ridică privirea şi descoperi vreo 400 de japoneji, aflaţi la 20 de metri de ei într-un vaporetto, şi pe care nu îi auziseră că se strecuraseră aşa aproape, că erau ocupaţi cu zgomotele răsăritului. Şi care îi făceau poze cu frenezie asiatică. Vreo 200.000, din câte cred eu.

24 lovituri, dă-i și tu!