Salvaţi Muzeul Farmaciei din Cluj!

Clujul: un oraş cu istorie din inima Ardealului care nici frumos ca Praga, nici vizitat ca Viena, nici bogat ca Luxemburgul şi nici liberal ca şi Copehnaga nu este. O aglomerare urbană din estul Europei pe cale de a-şi regăsi identitatea, de a se redefini, de a se reinventa pentru noul mileniu.

Ăştia suntem. Puteam fi mai mult, dar puteam fi şi complet irelevanţi.

Dar am ales să fim importanţi. Prin universităţi, prin clădiri, prin covrigii de pe centru, guyaşuri şi cele două malluri. Prin istorie, birturi şi complexe studenţeşti boeme, prin taximetrişti mai spălaţi decât media pe ţară şi oameni amabili, toleranţi şi gospodari. Prin restaurantele japoneze, dezbaterile politice televizate fără invective şi oamenii tineri din fruntea administraţiilor locale, prin unguri şi români şi gabori şi studenţi veniţi din toate colţurile ţării.

Şi pentru că am reuşit, de bine de rău, să salvăm o parte din clădirile istorice de furia distructivă a comuniştilor. Şi pentru că acum o mână de bloggeri ne-am mobilizat pentru a salva Muzeul Farmaciei din Cluj, un unicat de felul său, de la o moarte sigură.

Muzeul Farmaciei din Cluj (hai cu Like-ul!) este deschis în sediul în care cea mai veche farmacie din oraş a funcţionat non-stop încă din vremuri medievale. Mic, dar concentrat, muzeul abundă în exponate care mai de care mai fistichii, incusiv praf de mumie:


Şi mai este:

De ce am scris această postare? Pentru că actuala clădire în care muzeul funcţionează de atâtea secole a fost revendicată, iar Muzeului nu-i rămâne decât să-şi facă bagajele şi să dispară în alt cotlon al oraşului, care mai mult ca sigur că are aceeaşi legătură cu farmacia pe cât am eu cu cântatul. Unde nu va mai fi aceeaşi chestie. Unde nu vei putea vedea chiar încăperea originală cu ustensilele originale în care poticarii din vechime îşi preparau decocturile pe care le vindeau cu bani mulţi. Nici sala cu pictura originală, nici inscripţiile de pe pereţi.

Tot respectul pentru că legea, în România, le permite moştenitorilor să îşi recapete proprietăţile pentru care au muncit strămoşii lor. Actualii beneficiari îşi doresc oricum să vândă spaţiul unor proprietari de crâşmoteci, deci dacă s-ar implica oleacă autorităţile locale în cumpărarea spaţiului nu i-ar văduvi nimeni de bunul la care au dreptul.

Ce ar trebui făcut? Avem o tură de instituţii care îşi permit să salveze actualul Muzeu al Farmaciei. Vorbim de Primărie, de Prefectură, de Consiliile locale şi judeţene. Vorbim de firma Terapia, care a dus farmacia la alt nivel, vorbim de nişte universităţi de medicină care se scaldă în bani de la studenţii arabi. Vorbim de Ministerul Culturii, vorbim de noi, fiecare, care ar trebui să-şi dedice o oră din viaţă trecînd pragul acestei instituţii acu, azi. Domnul Radu Crişan, curatorul muzeului, vă va molipsi cu optimism şi vă va duce înapoi în timp în vremuri în care încă ardeam vrăjitoare de parcă ar fi acceleratorul de particule de la Cerna.

 

Clujeni şi români, ne băgăm să salvăm Muzeul Farmaciei?

Cont de Twitter.

Au mai scris: Andrei Aroneţ | Stefan Teişanu | TVDeCe | Daniel Rus | Dragoş Mone | Mironeasca | Zaineasca | Psaico | Sigina | Robintel |

 

18 lovituri, dă-i și tu!