Cea mai mare parte a românilor din ţară – adică cei care încă nu au încă vârsta potrivită pentru a fugi în Spania să-şi urmeze visul, acela de a deveni şoferi pe camion – au auzit de Internet Café numai prin cărţile de istorie. Din acest motiv îmi este jenă să aduc aminte de vremurile alea în care viteza de descărcare a unui film pe PC era mai mică decât viteza cu care vizualizez acuma pe telefon un filmuleţ de pe Youtube.

Un prieten a apucat să lucreze la un Internet Café din ăsta în anii ăia frumoşi (apropos, de acuma, când mai vedeţi scris “caffee” sau “caffe” pe tot felul de bufeturi din astea, îi puteţi spune chelneriţei “se scrie café! Am citit io pe un blog fain, a lu’ unu’ Groparu”) când asemenea statut te făcea, practic, un demiurg local. Acolo învăţai reţelistică, mIRC, e-mail, niţeluş pornet, niţeluş warez… plus că toate fetiţele din zonă se dădeau bine pe lângă tine, pe dragoste, nu pe interes.

1. Într-o bună zi, o fată intră val-vârtej în cafenea, scoate o poză din portofel şi îi spune:
– Vreau să trimit poza asta prietenului meu din Constanţa!

Amabil, băiatul îi ia poza, o bagă în slotul de dischetă, dă un click, apoi îi spune, cu un aer extrem de serios:
– S-a rezolvat.

1. Într-o altă bună zi, vine o domnişorucă care, toată numai feţe-feţe, îl roagă să o ajute să urce o poză pe internet, să o arate unui individ din Anglia de care voia să se îndrăgostească. Dar – şi aici fusese foarte categorică – nu vrea, sub nici o formă, să-i rămână poza pe calculator după ce o trimitea; aşa că băiatul îi ia discheta, copiază poza pe desktop, o ataşează la e-mail, o trimite, apoi spune:
– Priveşte! Acum o ştergem, deci poţi sta liniştită.

Şi apasă Delete.

Domnişoara răsuflă uşurată, plăteşte şi pleacă. În secunda imediat următoare, băiatul fuge la calculator, recuperează poza din Recycle Bin, o deschide… şi descoperă o imagine foarte, foarte cuminte cu fata.

Dezamăgire, asta e.

3. Vine o domnişoară şi îl roagă să îi “corecteze în fotoşop” o poză, că nu-i place cum o ieşit.

Prietenul selectează tool-ul ăla de copiere de culoare, selectează apoi gâtul domnişoarei şi începe să-i copieze culoarea în jos, câtre piept.
– Ce faci? strigă domnişoara.
– Apoi ce să fac, prima dată trebuie să-ţi dau jos bluza până la brâu, apoi mă apuc să corectez.
– Păi cum, poţi să-mi dai jos bluza de pe mine?
– Da, sigur.
– Şi asta înseamnă că o să-mi vezi sânii?
– Normal!

Fata îngheţă! Apoi râse, relexată:
– Nu contează! Purtam sutien în poza asta.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 20 comments

  1. yogibeer Reply

    Amintiri… prin Interneturi din astea mi-am pierdut timpul pe vremuri. Mai tii minte xnet-ul? Dar modemurile caraitoare?

  2. Alex Reply

    Daaa.. Modemul ala caraitor cred ca a fost teroarea oricarui adolescent. Mai tin minte ca ma furisam pe la 1 noaptea sa intru pe net, si il acopeream cu bluze, geci, paturi, ca sa nu auda ai mei cum “fug impulsurile”. Si nu cred ca am fost singurul care facea asta

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ yogibeer: nu am prins xnetul (stateam in camin pe vremea aia), dar chiar m-am intalnit la o nunta acum vreo 2 saptamani cu patronul unui internet cafe din Cluj (“More”) si am urlat la el: “Si? Acuma ti-i bine? Ha? Ti-ai cumparat 4 case pe banii meu, pungasule!” Omul o-ncremenit…
    @ alex: fuaaaaarte tare :))

  4. Ramo Reply

    Legat de faza cu poza, tot de pe vremea mIRC-ului. Vorbeam pe mIRC cu o fost a colega de scoala, care-mi povestea ca e indragostita de un tip din alt oras, cunoscut pe mIRC, bineinteles! Si ca sa ma convinga cat e de dragut, imi trimite o poza. O vad, il laud, o laud si pe ea, dupa care primesc replica: “Te frumos, imi poti trimite poza inapoi? Era ultima pe care o aveam…”.

  5. Atti Reply

    Eh, vremurile bune, cu o linie inchiriata de 56Kbps si o antena de downstream luata de la englezi 🙂

    Cand #cluj era doar de ceva zeci de persoane, iar dimineata singura problema era la care ne adunam pentru cafele?

    Daca mai si aveai cateva calculatoare pe care puteai sa dai un Brood, nu mai aveai nevoie de altceva.

    Mama lor de netcafe-uri, acolo mi-am lasat al doilea an de faculta. Da’ o meritat, punem la experienta 😀

  6. Maximus Reply

    Nu prea e de ras.Eu pe la 30 de ani am invatat sa navighez pe Internet… 😥

  7. Irina Reply

    Super tari fetele astea!

    Ahh…Good old times…Toti (putinii) bani de buzunar din liceu se duceau pe net cafe-uri… Si luat poze cu F1 si McLaren si Hakkinen pe diskete… Si MIRC…I used to be e regular customer si cateodata mi-e putin dor de vremurile alea… Plus netu’ de la liceu, de-abia incarca o pagina… Ce viata misto…

  8. RAIDER Reply

    Deci: dischete fufute sau blank uri luate de la mine si pe care isi imaginau ca o sa-si gaseasca pozele. Habar n-am nici acum ce dracu` si imaginau.
    Requesturi de acces pe mirc, sau requesturi de voice, ban, flood sau “opreste-i statia!”. Requesturi de manele sau de rock. Requesturi de webcam, desi aveam un afis cat un cearceaf in spate: “NU AVEM WEBCAM!”
    Requesturi de muzica, filme si joace.
    “Nu gasesc @”. “Nu merge Gmail” “Nu am adresa de posta”. “Yahoo? Cum fac?” “nu mai merge personal.ro? de ce?”
    “A CAZUT NETUL!” “Domnu`, s-a blocat, acuma pierd tot?”

    Geez…voi, cei care va laudati acum cu existenta voastra de client de netcafe….ah, cate cafele ar trebui sa dati…

  9. hsh0t Reply

    Adevaru-i ca si io am bagat (jobbing) vreo 2 ani in net cafe. Unu` a fost chiar in Nera, sus… daca mai tine minte careva Nera 😆

  10. hsh0t Reply

    @delia: sincer nu imi dau seama. treaba asta s-a petrecut acum vreo 10 ani.
    @raider: doar il citesc pe groparu, de comentat mai putin… dar, la un moment am avut o reclama in dreapta prin bunavointa sus-numitului.

  11. cartus Reply

    dap, zilele bune…prima factura la telefon de peste 2 milioane…prima teapa luata cu un angajator…mi-ai dat o idee de articol, ms

  12. Cristina Reply

    oh dah am avut xnet cand m-am mutat singura. eram in anul 3 de faculta. si la internet cafe am mers multicel (1999-2002) pana sa am sus numitul xnet 🙂
    au prins si eu faze super haioase mai ales cand mergeam la long night-uri

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *