Să râdem cu băiatul de la Internet Cafe

Cea mai mare parte a românilor din ţară – adică cei care încă nu au încă vârsta potrivită pentru a fugi în Spania să-şi urmeze visul, acela de a deveni şoferi pe camion – au auzit de Internet Café numai prin cărţile de istorie. Din acest motiv îmi este jenă să aduc aminte de vremurile alea în care viteza de descărcare a unui film pe PC era mai mică decât viteza cu care vizualizez acuma pe telefon un filmuleţ de pe Youtube.

Un prieten a apucat să lucreze la un Internet Café din ăsta în anii ăia frumoşi (apropos, de acuma, când mai vedeţi scris “caffee” sau “caffe” pe tot felul de bufeturi din astea, îi puteţi spune chelneriţei “se scrie café! Am citit io pe un blog fain, a lu’ unu’ Groparu”) când asemenea statut te făcea, practic, un demiurg local. Acolo învăţai reţelistică, mIRC, e-mail, niţeluş pornet, niţeluş warez… plus că toate fetiţele din zonă se dădeau bine pe lângă tine, pe dragoste, nu pe interes.

1. Într-o bună zi, o fată intră val-vârtej în cafenea, scoate o poză din portofel şi îi spune:
– Vreau să trimit poza asta prietenului meu din Constanţa!

Amabil, băiatul îi ia poza, o bagă în slotul de dischetă, dă un click, apoi îi spune, cu un aer extrem de serios:
– S-a rezolvat.

1. Într-o altă bună zi, vine o domnişorucă care, toată numai feţe-feţe, îl roagă să o ajute să urce o poză pe internet, să o arate unui individ din Anglia de care voia să se îndrăgostească. Dar – şi aici fusese foarte categorică – nu vrea, sub nici o formă, să-i rămână poza pe calculator după ce o trimitea; aşa că băiatul îi ia discheta, copiază poza pe desktop, o ataşează la e-mail, o trimite, apoi spune:
– Priveşte! Acum o ştergem, deci poţi sta liniştită.

Şi apasă Delete.

Domnişoara răsuflă uşurată, plăteşte şi pleacă. În secunda imediat următoare, băiatul fuge la calculator, recuperează poza din Recycle Bin, o deschide… şi descoperă o imagine foarte, foarte cuminte cu fata.

Dezamăgire, asta e.

3. Vine o domnişoară şi îl roagă să îi “corecteze în fotoşop” o poză, că nu-i place cum o ieşit.

Prietenul selectează tool-ul ăla de copiere de culoare, selectează apoi gâtul domnişoarei şi începe să-i copieze culoarea în jos, câtre piept.
– Ce faci? strigă domnişoara.
– Apoi ce să fac, prima dată trebuie să-ţi dau jos bluza până la brâu, apoi mă apuc să corectez.
– Păi cum, poţi să-mi dai jos bluza de pe mine?
– Da, sigur.
– Şi asta înseamnă că o să-mi vezi sânii?
– Normal!

Fata îngheţă! Apoi râse, relexată:
– Nu contează! Purtam sutien în poza asta.

20 lovituri, dă-i și tu!