Sa nu ai încredere în evrei când le iei casele

Deci, contextul: al doilea război mondial, multă suferinţă, mult năcaz, fraţi ovrei deportaţi, mulţi deportaţi, puţini întorşi, oy vey.

Se termină războiul, vin evreii (care mai trăiau) înapoi, şi comuniştii îi alungă din nou din Romunica – ia plecaţi voi, cu conspiraţia voastră mondială, în Palestina aia a voastră, şi omorâţi şi nişte copii în fâşia Gaza! Şi lăsaţi-ne pe noi în pace, că ui ce frumuseţe de tancuri ruseşti avem în bătătură.

Şi în locul lor, al ovreilor, în căşile lor mândre făcute din banii smulşi de pe spinarea bietului popor român care tot timpul trăgea la crâjma evreului din sat şi-şi cheltuia pe secărică banii de pită (ceea ce face din evreu un personaj groaznic, rău şi meschin, care l-a sărăcit pe român îmbătându-l şi ţinându-l slugă, ca să se îmbogăţească el, ovreiul – nu râdeţi! că asta am auzit-o din gura unui peremist, la o conferinţă serioasă), deci în căşile lor mândre, comuniştii au instalat rumâni mai nevoiaşi. Că – de! Aşa era pe vremea ceea.

Şi au trecut anii, a trecut Petru Groza, apoi Gheorge Gheorghiu Dej, apoi Ceauşescu, apoi Iliescu, apoi iară Iliescu, apăi (plm!) iară Iliescu (huooo, nesătulule!), după Constantinescu.

Oraşul Beclean, lângă Cluj. Zilele noastre.

Într-o bună zi, într-o asemenea casă ce aparţinuse unui evreu şi care era locuită de o familie de rumâni, bate cineva la uşă.

Uşa se deschide.

– Bună ziua, Shalom! zice un domn bine, din spatele ochelarilor săi rotunzi, jovial, îmbrăcat în negru, cu pălărie şi cu cârlionţi. Eu sunt evreu, am locuit în casa asta până prin anul 1940, mă cheamă X (zise nuş ce nume cu -berg în coadă, da’ sigur nu iceberg, asta e sigur). Pot să vă fac o vizită?
– Păi… bună ziua…!
– Staţi liniştit, nu am venit să cer casa înapoi cu retrocedări şi porcherii. Am venit numai pur şi simplu să vă vizitez! Se poate? Scuze pentru vizita inopinată!

Românul – no, invitat oaspetele înăuntru, pus un pahar de vin la om, mai depănat o poveste, una-alta. La un moment dat, ovreiul spune:

– Vă rog eu foarte frumos, pot să mă sui în pod? Pot? Vă rog eu frumos!
– Apoi… suie-te, dară!
– Vă mulţumesc foarte frumos, mulţumesc!

Şi evreul s-a căţărat în pod.

De unde a revenit 2 minute mai târziu, cu o cutie metalică în braţe. Destul de măricică, şi grea.

– No… zise evreul, vă mulţumesc foarte frumos pentru tot, foarte frumos vă mulţumesc! Sănătate să ne dea Jahve la toţi, sănătate!

Şi a şters-o. Nuş dacă în fâşia Gaza, că nu despre asta e vorba.

PS: am zis ca nu dau nume ai cui bunici sunt.

30 lovituri, dă-i și tu!