Românii şi marketingul

Mergeam pe centru într-o frumoasă zi de decembrie cu nori atâta de frumoşi de parcă erau pictura psihedelică a unui dependent de mentosane.

Pe stradă, apare el. Vânzătorul de linguri, umeraşe şi funduri de lemn. Începe litania:

– mmmnâââh mnâh mnâh… (cumpăraţi, vă rog, o lingură, că mor de foame şi nu am bani de şcoală…)

Pun frână. Mă întorc ameninţător:

– Copchile! Nu faci bine ce faci!

Copchilu‘ se uită la mine cum m-am uitat eu prima dată la în viaţa mea la o anumită revistă (aţi ghicit, nu una despre grădinărit).

– Păi nu aşa se face vânzarea! Nu, nu şi nu! Unde ai făcut facultatea, la Studii Europene Litere?
– …
– Fii atent aici! Aşa nu rezolvi nimic. Dacă te prezinţi ca un milog, atunci eşti numai o altă problemă în calea oamenilor. Şi oamenii nu mai vor încă o problemă! Oamenii sunt sătui, ei nu mai vor probleme, ei vor soluţii! Uite, de exemplu lingurile tale. Tu trebuie să insişti pe beneficiul adus de ele. Trebuie să le spui că sunt linguri unicat, ecologice, făcute manual din cea mai bună esenţă de Fagus Sylvatica, lemn atent selecţionat şi netratat. Dacă le uiţi în tigaie, nu îţi eliberează substanţe toxice în uleiul încins! Nu se înfierbântă ca lingurile de metal! Se dezinfectează şi se întreţin uşor, sunt cele mai bune de mestecat în mămăligă! Se pot spăla fără probleme în maşina de spălat vase! Şi, cumpărîndu-le, sprijină forţa de muncă din România! Astea trebuie să le zici!
– …
– Pe urmă – abordarea. Nu sări drept în nasul oamenilor, că sperii muşteriii. Îţi lauzi marfa deschis, cu sufletul curat, te uiţi la om zâmbind, cu spatele drept. Plus că trebuie să îţi stabileşti principalul segment de piaţă şi să-l speculezi: gospodinele! Ai înţeles?
– mnâh mnâh… (da!)
– Na bun! Vânzare bună, colegu’.

Plec. Trec mai apoi pe acolo după 20 de minute. Vânzătorul nu mă recunoaşte şi revine direct în calea mea:

– mmmnâââh mnâh mnâh…

Text publicat în CJ24FUN în 2011

Punem şi noi acolo un preţ, ceva, un telefon, o adresă, un www?

35 lovituri, dă-i și tu!