Românii fură, fură, fură

Se întâmpla în Danemarca. Unde eram exchange student, aproape mai fomist ca acuma.

Studenţii se socializau la greu, că încă nu aveau facebook-uri şi haifaivuri. Web 1.0, deh! Se mergea la unul şi la altul, seara, “la ceai”, ceva de speriat. Şi se mai şi mânca, se râdea, lumea se distra.

Şi fincă eram singurul care niciodată nu primea oameni, am zis: hai să invit şi eu popor la mine.

Dar aveam o jenă: camera mea era tristă. Toţi aveau laptopuri, postere pe pereţi, cărţi; eu aveam 20 kile de haine cu mine, şi o tigaie. Pentru 5 luni. Aşa ca sumbra mea cameră era dezolantă ca ploaia.

Dar find român, am zis: asta se poate rezolva! Şi într-o seară, ca românu’, am purces la facultate, şi am arestat toate afişele de concerte şi evenimente pe care le-am găsit prin facultate, şi mi-am mobilat pereţii. Şi mi-am chemat cunoscuţii la un ceai diuretic, românesc, fincă Earl Grey costa câteva mărcuţe, care pentru mine contau mult.

Şi – seară petrecută cu Felipe, din Chile (care s-o şi însurat apoi cu Cristina ghin Turda), Iki din Japonia, Daniele din Italia, ceva letonieni, si eu. Si bem ceaiuri, si discutam geopolitica.

Piesa de rezistenta la mine pe pereti era o harta a Europei, quisdoasa ea, asa, de felul ei, furată de lângă catedra de studii europene. Faina harta! Si tocmai ne lansasem într-o dezbatere despre tancurile lui Jukov şi ofensiva lui Guderian, cu arătat la hartă, când Felipe zice:
– Bă, tu nu ştii daneza chiar deloc?
– Bă, Felipe, zic io. Ştiu numa să zic “Ikke i rute” în daneză. (“Ikke i rute” înseamnă că autobuzul mere la garaj, şi asta scria pe autobuz).
– Bă, zice. Tu nu ai văzut ce scrie pe harta asta, cu pixul?
– Bă Felipe, zic. Nu, bă.
– Bă, mai zice Felipe. Tu de unde ai harta asta?
– Bă, îi zic. Am furat-o, bă. De la facultate.
– Bă! mai zice Felipe. Tu ştii ce scrie aici, cu pixu, pe hartă, în daneză?
– Bă, îi zic. Nu, de un’ să ştiu.
– Îţi zic io, zice Felipe. “Nu furaţi harta asta! Se dau hărţi gratis la bibliotecă!”

40 lovituri, dă-i și tu!