România, țara dezamăgiților cronici

Fiu-meu, în timp ce ne uitam la știrileprotv (măcar azi știam că nu vor începe cu violuri de babe și crimele înfiorătoare pe fondul consumului excesiv de alcool):
– Dăncilă??? Ce nume e ăsta?
– Păi… așa o cheamă pe tanti asta, fiule.
– Dăncilă? Ăsta mi se pare nume de băiat.

Ce mi-aș dori tare mult să înțeleagă românii: băi, în viață nu primești ceea ce crezi tu că meriți. Eu, de exemplu, mi-am dorit tare mult să mă însor cu Claudia Schiffer și să am un Bentley Jaguar, și am crezut că tărie că le merit; dar tot numa’ pe nevastă-mea am putut-o fraieri să se mărite cu mine, iar de condus conduc un Opel Corsa de vreo 12 ani. Asta e.


Biata de ea, i-am frânt inima când m-am însurat cu alta

Așa și cu Iohannis. E bun și Iohannis, e bun și Opelul. Depinde câți bani ai, depinde ce nevoi ai, dar dacă tot am ales mașina asta, apăi m-am lăsat dus de ea la mare fără să o-njur și fără să mă aștept să depășesc Bentley Jaguare pe Autostrada Soarelui. Și dacă e vorba de declarat dezamăgirile, mi-e și frică s-o întreb pe nevastă-mea ceva la capitolul ăsta.

Mai este ceva: dacă toți care au votat cu Iohannis s-ar fi înfățișat și la parlamentare, poate acum ar fi arătat cu totul altfel peisajul politic. Dar nu au făcut-o. Și acuma nu mai ai loc pe Facebook de cât de scârbiți sunt toți.

Și încă ceva: Băsescu făcea o groază de gălăgie la Cotroceni, și tot nu reușea nimic, deși avea ditamai partidul în spate. Iohannis nu are pe absolut nimeni în spate (USR tocmai l-au mușcat de fundic, iar PNL-ul nici nu mai ține minte de când nu s-a mai raliat în jurul lui), și nu știu ce altceva ar putea să facă decât ce a făcut până acum. Să nu uităm, totuși, de vizita în State, când Trump a liniștit întreaga planeta cu reafirmarea sprijinului pentru Art. 5 al NATO, plus relațiile bune cu Merkel, Macron și Juncker, plus momentul Cioloș – și poate or mai fi de zis. Da, și-ar putea îmbunătăți discursul ăla de droid cu cel puțin 90%, în rest face ce poate ca să nu-i întrerupă pe pesedei când fac greșeli. Oricum, în legătură cu legile justiției știm cam ce crede.

Ce am mai putea face noi? Păi, e simplu: într-un război pierde cel care lasă lupta primul. Eu unul mai am resurse, că-s căpos. Dacă mai aveți și voi, săpăm tranșee și ne pregătim de încă o iarnă pe front.

Închei prin a vă spune că oricât ați fi de triști, de supărați și de disperați că prezidelul a numit-o pe Vasilica Dăncilă premier, nu sunteți nici măcar pe jumătate la fel de triști, de supărați și de disperați ca înșiși pesedeii care au propus-o. Exact, și ei sunt mai triști, mai supărați și mai disperați ca noi tocmai pentru că ăștia știu exact cât o duce capul pe doamna Dăncilă, și le cam stă Moëtu-n gât.


Via Utopia Group

PS: Foarte frumos a scris Petreanu, citiți până nu interzic ăștia și blogurile.

 

17 lovituri, dă-i și tu!