România și Departamentul American de Stat: Lost in Translation

Înainte să sforăim patriot (nota bene! Nu rachete Patriot, ci adverb ”patriot”) că de ce se bagă Departamentul de Stat (executivul, adică; guvernu’, no) american în trebile noastre, ca nație, ar fi bine:

1. Să citim cu atenție:

”The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.”

2. Să învățăm niște limbă engleză:

Verbul to urge (zic eu, tradus cel mai bine în limba română cu ”a îndemna”) nu are în toate dicționarele sensul de ”a cere imperios”. Îl are (parțial) în Merriam Webster și în McMillan, de exemplu, dar știți de ce NU folosesc eu aceste două resurse? Sunt prea academice. Prea rupte de limba vorbită. În lingvistică, sensurile cuvintelor se schimbă în timp, pentru că limba este un organism viu, și niciodată în istorie lucrul ăsta nu s-a mai întâmplat cu asemenea viteză ca acum. Dicționarele academice pur și simplu nu reușesc mereu să țină pasul. Nu e nici un secret: uitați-vă la cât de ruptă de realitate este Academia Română, că e pe nicăieri, și la cât de la zi este dexonline.

Ai nevoie de traducere literară? Bagă-i, tată, Oxforduri și Cambridge și Collins până-ți iese pe nas.

Ai nevoie, însă, de o traducere a unui termen de secol 21? Bagă-i cu alte resurse (da, chiar și cu Google Translate). Spoiler alert: ca traducător, în ultimii 15 ani am avut numai vreo câteva traduceri literare de predat, cea mai mare parte (+95%) au fost traduceri ”de viață reală” (adeverințe, certificate, diplome, rapoarte etc.). Nevoie de dicționare clasice? Zero, nu am mai deschis dicționarele de acasă de 7 ani.

Mai este o chestie: contrar înțelepciunii populare, limba engleză nu este chiar așa de ușor de tradus. Aparține altei familii de limbi, unei alte realități oglindite de limbă (sau unei alte recreeri a realității în limbaj – asta ca să le fac dreptate și colegilor de la Litere). Exemplu: limbii engleze aproape că-i lipsește cu desăvârșire cuvântul ”a ruga” în sensul în care-l folosim noi. Dacă-ți trebe ceva de la cineva, îi zici, îi ceri, pur și simplu, îl întrebi. You ask. Dacă treaba e groasă și chelea ta ajunge pe băț dacă omul căruia-i ceri (ask) nu te ajută, atunci o dai în cuvinte mai grele (ask kindly, beg, plead etc.). Dacă vrei ceva și bați cu pumnul în masă, atunci folosești demand și exhort, de exemplu, sau vreunul din sinonimele lor.

Și o ultimă chestie: contextul. Legat de urge: fiind vorba de limbaj diplomatic, unde nu dai, ca Hrusciov, cu pantofu’-n masă la ONU, eu l-aș traduce, așa cum am zis, cu ”a îndemna”. Nu ”ordonăm”, nu ”cerem”, nu ”comandăm” etc. Dacă era vorba de ordonat, foloseau cuvinte din care ieșeau sânge și ciuperci nucleare.

Și acuma dați, vă rog, și-n spate la CTP și Predoiu, și ziceți mersi că avem restaurante McDonald’s p-acilea, că uite că nu ne lasă președintele potocaliu să alunecăm prea tare spre iest.

PS: Știți care mi se pare cel mai frumos lucru din declarația asta americană? Păi, ”îi îndeamnă pe rumâni să respingă legislația care slăbește lupta anti-corupție”. Nu toată legislația, nu toate amendamentele. Dați în spate să ajungă și la Iordache, vă rog, că se plângea că ce vor ei să schimbe a fost redactat prin 2004, și de-aia trebuie schimbat, că e vechi, și-amu, uite, nu ne lasă americanu’ să ajungem în secolul 21.

10 lovituri, dă-i și tu!