Români, bateţi-vă copiii, că alfel ei nu pricepe
Stau la mine la balcon, vară, frumos. Mă uitam la mămicile şi mămicii care îşi distrează plozii la părculeţul din faţa frumosului bloc din frumosul cartier muncitoresc unde nefrumosul Groparu îşi îngroapă ratele.
Un mămic, adică un nene, încerca să îşi convingă progenitura să se deie pe tobogan.
- Hai, du-te sus, că eu te prind.
- Mmmmnnuuuu, zice ăsta micu, bosumflici.
- Du-te, mă, că te prind!
- Mmmmmnuuuu, zice micul căpos.
- Mă, tu mă înfrunţi pe mine? Ţi-am ordonat să te dai!
- Mmmnuuu, zice ăsta micu, şi lăcrămează.
- Paştele şi anghinarea mătii de copil prost, stai că te-nvăţ io minte!
Mere şi rupe din gard o joardă, pe care începe să o rotească pe deasupra capului, ca un viking.
- Te duci, sau te bat? argumentul suprem.
- MMmmmmmmm… copilu deja caută un loc unde să fugă, da’ fiind prins între Scyla şi Caribda, unde să fugă? că îl prinde tata din doi paşi.
- Acuma te duci pe tobogan! Şi îl înşfacă tata de o areapă, îl târâie până lângă tobogan, şi continuă boscoroditu: că tu eşti copil; şi tu tre’ să fii fericit că eşti copil; şi io văd că tre’ să te bat ca să fii fericit! Ia: hopa sus!!!
- weuihfiojweşlkjfkkaaaaaaaaaaaa, plânge ăsta micu.
- Gata cu plânsu! Amu dă-te la vale. Amu!
- Oooooaaaaaaaaaaaaa… deja plângea ca o mireasă. Da’ de voie, de nevoie, se lasă să alunece pe tobogan. Îl prinde ta-su, aselenizează în bune condiţiuni.
- No? Ai murit? No… du-te amu şi mai dă-te o dată. Hai! ACUM!!!!!
- Mmmmmmnuuuu…
1nebuloasa
la 21 November 2008 at 10:08
no, fain cum stiu unii parinti sa-i faca fericiti pe copii cu paru’…
2esk
la 21 November 2008 at 11:09
hahaha ce tare =))
mersi gropare =))
3.marius
la 21 November 2008 at 11:52
pffft… ma seaca babele care urla la nepoti, mamele care ii pleznesc in autobuz ca sa taca, si mai nou tatii care ii ameninta cu bataia ca sa se dea pe tobogan…
si tot topogan imi suna mai bine…
grrrr…
4Kissu
la 21 November 2008 at 13:11
@ esk – Ce-i asa de “tare” in chestia asta?
?
@ .marius – O sa te vad eu… ba nu, nu o sa te vad, ca nu o sa mai apuc eu zilele alea, dar!… sa-ti aduci aminte de cuvintele astea marete ale tale cand o sa ai si tu copiii tai.
5dush
la 21 November 2008 at 16:23
de aia io pe anumiti parinti i-ash castra. ajunge ca distrug un copil. la mai multi deja e genocid
6watercolor
la 21 November 2008 at 17:22
intr-adevar nimeni nu are cum sa stie ce-l asteapta inainte sa faca un copil, dar metoda de mai sus nu e o solutie. e o generatoare de probleme si mai mari.
7yesterdayman
la 21 November 2008 at 17:28
gropare, spune sincer, cate scatoalce ai luat pana tz-ai invins frica de tobogan?
8andrey91
la 21 November 2008 at 17:36
iar cand ajung mari nui mai baga in seama pe parintii din cauza ca iau batut
9country grammar
la 21 November 2008 at 18:14
se zice “băteti-vă”, gropariule. nik nu stii!
10Andreea MKT
la 21 November 2008 at 19:45
as fi coborat (mai ales daca eram barbat), as fi luat o joarda (eu) din gard si l-as fi facut sange pe parintele cretin.
11ana
la 21 November 2008 at 20:11
mie mi place ca esti ca furnica. strangi povesti vara, ca sa ai iarna:)
12enzo
la 21 November 2008 at 22:59
deci nu ma pot abtzine sa nu las un comment, iertata sa-mi fie vina
io-l citesc pe Groparu de mult, si cred ca acest post se datoreaza faptului ca Groparu nostru se apropie de varsta cand instinctul patern se trezeste intransul : ” oare asa o sa fac si eu cu plozii mei ? ” , ” oare ea ar fi de acord sa avem un bebe ? ” , ” sunt un om responsabil, de ce n-as ave un bebe ? ” , ” sunt si la varsta necesara, iar un bebe e o binecuvantare ” , and so on 
)
13Groparu
la 21 November 2008 at 23:06
Da.
O baby de 17 ani.
Yummyyyyy…
14ion ion
la 22 November 2008 at 0:00
genial
)
15....
la 22 November 2008 at 4:05
Copkiilor, vedeti ca faza functioneaza si daca nu vrea pitzi din dotare sa performe…..
Poate kopkilu era sado-maso ba, si tat’su ce sa faca si el, …. sa faca copilu fericit!!!
16undethebridge
la 22 November 2008 at 12:22
cat de mult vor unii parinti sa-si faca copii fericiti….se sacrifica si ii si bat ..numa sa fie copilu fericit…
17ioana
la 24 November 2008 at 22:50
Am vazut ceva asemanator si in Statele Unite ale Americii. In caz ca ai crezut ca asta este un fenomen “romanesc”. Doar ca aici taticul s-a dat pe tobogan cu copilul sa ii arate ce fain e.
18feeria
la 27 November 2008 at 2:30
“că tu eşti copil; şi tu tre’ să fii fericit că eşti copil; şi io văd că tre’ să te bat ca să fii fericit! Ia: hopa sus!!!”- Doamne, rad cu lacrimi!
)) La naiba cu somnul, n-am nevoie!
Tangential- am asistat si eu la o scena asemanatoare, din capitolul “ce n-am avut io, las’ sa ai tu”. Parintele cumpara un joc/o jucarie. Vine mandru acasa, si incepe sa se joace in fata copilului cu ea: Vezi, vezi ce frumoasa e? Copilu’ bazaie, nu-i place jocu’, si parintele se simte chiar jignit, Cum, nu-ti place ce ti-am luat?! Jap-jap. Las’ ca nici nu mai primesti alta data!
Radem noi, dar pacat ca se intampla des lucrurile astea, cand scenariul copilariei parintilor interfereaza cu cel al copilului, si nu mai stiu unde e granita dintre dorinta copilului (uneori chiar nevoile lui) si cele ale lor, proprii si personale.
19twi
la 2 December 2008 at 21:40
gropare, zi sincer, dar sincer: ăştea nu-s cumva nişte amintiri din copilărie?
20Mari
la 5 May 2010 at 22:07
Mai mult trist decat funny
21angel
la 26 October 2010 at 10:30
>:d< micutul de el…
22Groparu
la 2 December 2010 at 22:40
@ country grammar: mi-i si rusine sa iti zic ca am luat 10 la admitere la limba gramatica. Da, nu glumesc.
23iYli
la 2 December 2010 at 22:44
Chestii de genul asta pot declansa in copilarie epilepsia, insa parintii de genul celui din intamplarea de mai sus nu cred ca stiu asta. Intentiile sale nu au fost rele, voia ca ala mic sa prinda curaj, insa tactul si rabdarea pedagogica a parintelui sunt….vb aia…pe vine?!