Repede, mai repede! O zi cu un curier DPD

Designeri, stăpâniți-vă entuziasmul: curier DPD nu e un stil nou de font.

Așadar, luni m-am întâlnit cu Florin (îl ştiţi pe Florin, nu?) de la DPD, firmă de curierat rapid. Îl sun și-i zic:
– Bună ziua, ştiţi… io-s Groparu… campanie… trebuie să livrăm colete împreună! Unde să vin?
– În Zorilor, la Profi. Haideţi în 10 minute şi vă dau acolo coletul.
– Ce colet?
– Scuze, zice, mi-a intrat în vocabular formularea asta!

Nu vreau să ştiu de câte ori i-o zis aşa soţiei şi ce pedepse groaznice o păţit după aceea – experienţe normale, de oameni însuraţi.

Aşadar: mă văd cu omul şi pornim. Minutul, telefonul şi pachetul. “Bună ziua, sunt de la DPD, am un colet pe numele dvs.! Ajung în 1 minut!”
– Nu visezi şi noaptea că livrezi pachete?
– Ba da, zice; e mai nasol când visez că nu ajung cu pachetul la client.
– Te-nţeleg, zic; şi eu am coşmaruri că nu am ce publica a doua zi.
– Unde publici? mă întreabă.
– Pe groparu.ro, zic. Aşa e site-ul meu, “Groparu”.
Apoi completez, până să mă întrebe ce-i cu numele ăsta:
– Nu cred că ţi-o spus cineva că bloggerii sunt normali la cap! Aşa-i?
– Eu nu prea sunt cu internetul, zice. Nevastă-mea e experta.
– Toate nevestele sunt expertele, zic. Ce blogger o fost înaintea mea? Cumva Zicu De la TVDeCE?
– Da, zice.
– Şi? Ţi-o pus mâna pe genunchi când conduceai?

Livrăm, destinatarii semnează şi plecăm mai departe. Livrare, semnătură şi la revedere. Cu fiecare client Florin e relaxat şi vorbeşte amabil; eu îmi pierd cumpătul dacă am de făcut mai mult de trei chestii pe oră.
– Ai primit şi reclamaţii?
– Cum să nu.
– Pe ce motiv?
– Păi, de exemplu un nene s-a plâns că nu îi duc maşina de spălat de 50 de kg până la etajul 4.
– Haha, zic, pe bune?
– Da.
– Şi ce ai făcut?
– I-am dat chiar eu adresa firmei şi numele meu, să facă plângere. Am ajutat tot felul de oameni să care orice la orice etaj, dar nu pot duce 50 de kg singur.
– Corect.

Livrăm, mergem, sună la telefon non-stop.

photo(1)
Cu o mână scrie pe drăcia aia din mână, cu cealaltă vorbeşte la telefon, cu cealaltă umblă în hârtii

– Ce-i drăcia aia din mână?
– E, ar trebui să lucrăm numai că ăsta; dar oamenii nu vor să-l folosească. E semnătură electronică, se tem, preferă hârtiile.
– Păi şi normal, dacă umbli să le furi sufletul! Dacă vii la ei cu cipul Satanei!

Apoi – surpriză: ajungem la sediul cel mare al firmei unde lucrează nievasta gropărească!
– Livrezi des aici?
– Când cum, zice.
– La firma asta lucrează nievastă-mea, dar în alt sediu.

Nu termin de spus vorba; şi şăful ăl mare (mare-mare!) a lu’ nievastă-mea coboară din sediu şi merge către maşină! Dacă m-a văzut sau nu, asta nu vă pot spune, că eram cu năsucul în telefon; dar dacă m-a văzut, posibil să-l fi bulversat un pic: ce să caute ditamai bloggerul clujean de 1.85 în maşina care le duce lor cumpărăturile de la Fashion Days? Aud?
– Unde mergem acum?
– Mergem în Feleac. Dar înainte oprim la Mol să fac plinul, să iau rovigneta… că avem parteneriat cu Mol, noi le ducem şi corespondenţa.

photo
– I-ai pus nume maşinii? Georgeta, Marcela, Aspazia? Victor?
– Nu.

Facem dreapta în Feleac şi ajungem într-o zonă superbă…
photo(3)

…la poarta unui nene care este fan înfocat U Cluj. Atâta de fan înfocat, că şi-o pictat toată poarta în “Haide U, şi de mere, şi de nu!”
photo(2)

– Aici ai de livrat?
– Nu, mai încolo. Şi mai încolo nu e semnal; dacă oamenii nu sunt afară şi au şi câine mare, o să fie distracţie!

Ajungem acolo, oamenii sunt – fireşte – în casă şi au şi câine: o jivină de 6 kile ud. Groparu bagă dezamăgit telefonul în jeb: nici azi nu o să apuc să fac viralul ăla cu curier sfâşiat de Mumul Pădurii. Livrează, apoi ţâşnim îndărăpt. Mergem către Haşdeu, unde are de livrat un pachet unei araboaice şi unei spanioloaice, tocmai a vorbit cu ele în engleză.
– Văd că ştii engleză bine!
– Păi am terminat Finanţe Bănci.
– Serios? Adevărul e că nu prea te-aş vedea stînd în spatele unui ghişeu 8 ore pe zi.

Nici el nu s-ar vedea.

– Câte pachete livrezi pe zi?
– Cam 50; 70 într-o zi plină.
– Pfuay. Şi când e Paşte, Crăciun… Black Friday?
– Atunci lucrăm cam zi lumină, şi chiar şi în weekend.
– Cate pachete ai de dus?
– 120… poate mai multe.
– Şi pe toată firma?
– Cam 15.000 pe zi normală, pe la 24.000 într-un Black Friday.
– Ai familie?
– Doi copii.
– Pfuay! Respect.

Ajungem la tanti arăboaică, apoi la tanti spanioloaică, le livrăm pachetele şi lor.
– Florine, lasă-mă aici, am strâns suficient material. Plus că nici nu mă laşi să conduc maşina, să claxonez după gajici şi să pun manele la maxim!
– Nu se poate, zice.
– Asta e. Mult noroc cu Black Friday ăsta! Io o să le scriu oamenilor să nu fie supi dacă nu le ajung coletele ieri în perioada cu Black Friday, şi să ştii că pe mine mă ascultă! Odată am avut chiar 4 comentarii la un articol! Păi dacă asta nu e influenţă în online, apăi nu ştiu zău ce e!

PS: DPD preia şi colete de la domiciliul vostru, dacă le spuneţi; şi despre asta chiar nu am mai avut cum să fac glume. Alte informaţii despre cine sunt DPD şi ce vor ei, aici.