Rahatul e mai atotputernic decât mititeii

Aseară am fost la o bere… și apoi la încă una… timp în care am dezbătut chestiuni importante pentru țară, cum ar fi cum să plecăm, naibii, să ne facem România noastră altundeva, o Românie a hipsterilor corporatiști protestatari biovegani care merg la serviciu cu trotinete și care pun botul la reclame pentru iaurturi cu enzime proactive cu esență de quinoa și bere artizanală și tricouri din bumbac egiptean ecologic și alte blestemății.

Și… apoi, mergând la toaletă (berea nu se cumpără, berea se închiriază) în barul de unguri unde mă aflam, m-a lovit o revelație atâta de importantă, că mi s-a părut epocală atunci; și insistă să mi se pară epocală și acum:

Așadar și băi, deci dacă pe românul ăla verde daco-roman l-ar fi lovit nu o poftă de mititei, ci o cufureală din aia agresivă, atunci ar fi știut din prima și nativ să se înțeleagă cu doamna de la Kaufland, ar fi știut să obțină instantaneu ce vrea într-o multitudine de graiuri și limbi străine la el în țară și ar fi fost recunoscător și ar fi sărutat pământul secuiano-românesc și noi n-am mai fi avut acuma ditamai scandalul național interetnic și am fi fost mai fericiți.

Deci dă-i, Doamne, pe lume o cufureală cu spume.


Oricum ar fi, mă iertați, #muieUDMR

3 lovituri, dă-i și tu!