Pruncul, stafia şi ardelenii
Io tot timpul am zis că cele mai de groază filme de groază de pe planetă sunt cele în care apar copii mici, mai ales fetiţe cu părul despletit; şi, dacă mai pui şi o păpuşă mutilată cu bestialitate în cadru, e gata îngheţata Polar congelată pe şira spinării chiar şi celui mai năpraznic luptător de K1 (dada, chiar şi lui Cătăliiiiiiin Moroşanuuuuuu).
Da, Cătălin. Ştim unde locuieşti! Dupa aia îl vizităm şi pe Iftimoaie, să-l facem să plângă de frică ca o fetiţă (sursa foto)
No, amu tre’ să ştiţi, cei care nu aveţi copii, că atunci când ai prunc mic, se petrec tot felul de semne dubioase prin casă. Soacră-mea zice că el îşi vede îngerelu’; şi, oricât de laic ai fi, tot nu poţi să nu simţi nişte păr cum ţi se ridică drept ca la arici. Să vă explic.
De o mie de ori, Gropărelu’ se uita, nitam nisam, într-un punct fix în timp ce păpa. Înghiţea ce înghiţea, şi dintr-o dată întorcea capu’ şi se uita aiurea, fix, în tavan sau în perete! Mno, am zis noi, toane de copil. Dar apoi a mai crescut, şi acum nu numai că se uita, ci şi arăta cu degetul în gol, şi zâmbea. Ne uitam noi – ce Dumnezo să fie acolo? Piei, satană! Şi degeaba, gestul se repeta a doua zi, sau săptămâna viitoare. Maximul a fost atins de o prietenă de-a lu’ nievasta care, în timp ce îşi adăpa pruncul cu nişte sân, pruncul o tot făcut aşa de vreo 6 ori. Un pic speriată, mămica s-o răstit o dată, aşa cum numai mămicile o pot face – “Oricine ai fi, lasă-ne în pace! Lasă-l să mănânce!!!” – şi după aceea, pruncul o continuat să mănânce fără întreruperi.
Într-o noapte, Gropărelu’ s-o trezit pe la vreo 3 şi nu o mai vrut să doarmă. De data asta, era rândul nievestei să stea cu el – noi aşa am stabilit, până la 18 ani e rândul ei – aşa că şi-o luat catrafusele şi o plecat cu el în sufragerie, să se joace în plină noapte, în timp ce pe mine puteai tăia stejarul din Borzeşti.
Dar, după vreo 20 de minute, nievasta o venit val-vârtej la mine, roşie la faţă ca un surimi, şi m-o scuturat până m-o trezit:
– Iubitule?
– Da…?
– Trezeşte-te! Hai că se petrece ceva în sufragerie, e cineva sau ceva la noi şi mi-i frică.
M-am trezit şi am aflat tărăşenia.
Deci Gropărelu’, după ce o intrat în sufragerie, dintr-o dată i-o arătat lu’ maică-sa cu degetul către un colţ al camerei, şi o început: “tanti! tanti!!!” Nievasta – ce să facă? “Gropărele, stai liniştit, nu-i nimeni acolo!” – şi el nu şi nu, “tanti! tanti!!!!!!” – de vreo 10 ori. Moment la care nievasta a clacat psihic şi a venit val-vârtej la mine să-mi zică.
Io mă uit la ea: era ora 3 şi vreo 20. Noapte afară, luna octombrie, ceaţă şi ploaie – vreme de castel bântuit într-un film englezesc din anii ’50. Îi zic:
– No, tu muiere… apăi dacă îi o stafie la noi în sufragerie, păi nu sta şi tu cu braţele încrucişate! Păi pune-i şi tu la doamna aia sau domnişoara un platou cu cârnaţ, o jumară, nişte slană cu ceapă, ceva… şi toarnă-i şi-un pahar de pălincă, să nu-i pice greu la stomac!
Şi-apoi m-am întors pe partea cealaltă, şi aşa de bine am dormit…
Uite unul dintre motivele pentru care avem nevoie de voi. De bărbați adică. Pentru că voi puteți zice cu calm o replică de genul ăsta.
Și dacă într-adevăr pruncii văd lucruri de care, suflete proaspăt puse-n trup, își amintesc mai bine decât noi? Nici măcar nu trebuie să fumeze sau să mestece ierburi, să facă ritualuri de inițiere și să meargă la vraci/șaman/cineomaifi pentru asta. 😉
Pai normal ca nu au nevoie de jointuri pentru asta! Din moment ce toata ziua cufundă faţa într-o pereche de sâni.
Valabil și la bebelușii fetițe? 🙄 😯
No… no, dară, că nu mai am cuvinte.
Laudabila initiativa ta de a omeni domnita in cauza, dar ce te faci daca respectiva entitate vede ca se mananca/bea bine la voi si nu se mai da dusa?! 🙄
De bun simt era sa te pui si tu cu doamna la masa, macar sa torni in pahar 🙂
@ Dorin: apai urmau obligatiile, stai cu Groparelu doua seri, speli vasele, faci de mancare, vorba aia, nestafidita…
@ Dan: io nu poti, mo, is insurat.
Mno Gropare, tu ai in casa un cârnaţ, o jumară, nişte slană cu ceapă, si nu putina, ci cat sa faci un platou la 3 si vre-o 20 si te mai vaiti ca is vremuri grele. Palinca e “by default” in casa, aia inteleg. No, sa nu mai citesc postari ca ti-e greu…
Pana la urma e un spirit de treaba daca sta doar in sufragerie si te lasa sa dormi 🙂
Da’ io nu pricep! Casa nu îi nouă? Adică cine să o bântuie dacă voi sunteţi prim-locatari?
@ diana: am aflat ca blocul s-a construit peste un vechi cimitir indian…
V-ati ales cu o bona gratis 😆
[…] asta de la nea Groparu mi-a adus aminte de o faza povestita de cineva acum cateva zile, cu un copil care […]
Ihi!!!!! 😆 Aia era solutia!
Buna zicea ca si io vedeam. Nu stiu daca era cimitir indian sub casa lu` buna, dar eu tind sa incep a crede ca e cea mai plauzibila explicatiune. Ca le dai de beut si de mancat, frumos, dar daca te trezesti apoi cu tot tribul, pe unde mai scoti camasa?
Paranormal activity 5 ? 😀
mai in loc de haloin. te uzezi mai repede de cat a ma gandeam, pacat. o sa te citesc mai departe 😳
imi pare mie sau umorulul tau sufera? nu e bine domnu Groparu, nu e bine…. 😎
maestre, tare-i bine să ai ardeleni în ţara asta – să poţi tăia stejari pe ei când dorm 😛
Schimbă-i programu’ neveste-tii de pe Discovery, am auzit că-s altele, cu bârfe mondene, la ore destul de rezonabile şi nici piciu n-o să se mai uite fix 😉
Glumele sunt bune la ” vremea lor ” si au ca rezultat descretirea fruntilor intunecate de ganduri in situatii imprevizibile . De obicei radem la imaginatia lucrurilor pe care nu le socotim normale in situatiile descrise sau vazute
Eu va sfatuiesc sa nu mai faceti glume pe subiectul copiilor care ” isi vad ingerul “, fiindca marturia este REALA , si aceasta nu numai pentru faptul ca asa a spus Isus Hristos : “Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri. (Mat.18:10)
. ci si pentru ca voi insiva sunteti constienti ca ceva SE INTAMPLA si desi nu stiti ce, simtiti pe propria piele cand traiti evenimentul . Iar acei care aveti copii, nu se poate sa nu fi observat cate pericole- i pandesc pana ajung sa devina independenti , si totusi scapa nevatamati , tocmai datorita ” ingerului pazitor ”
Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca acel inger este tocmai identitatea noastra spirituala care ne preia eu-l dupa parasirea trupului prin ceea ce se numeste ” moarte “(Groparul ar trebui sa fie in tema cu situatia ) si acesta face ca “sa se intoarca duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” pe cand tarana se intoarce in pamant (Ecl.12:7)