Protestul impotriva pretului benzinei

S-a tot discutat şi s-a analizat şi s-au scris postări pe bloguri şi s-au irosit kilometri de film la aparatele digitale de filmat de cât a apărut la TV. Şi în ziare la fel.

S-a vehiculat ideea că e o idee proastă ca pe 17, 18 şi 19 ianuarie să nu alimentăm la pompe. Părerea Groparelui: nu e o idee chiar aşa de proastă. Pentru că dacă intri în benzinărie, îţi mai iei o bere pentru când ajungi acasă de la drum lung, un ziar ca să ai ce citi dacă prinzi un ambuteiaj, poate şi un pachet de ţigări sau un suc pentru drum sau ceva de ronţăială. Şi mai am o părere: preţurile sunt de trei feluri: preţuri de aeroport, preţuri de benzinărie şi preţuri normale. Benzinăriile fac bani frumoşi din colateralele astea. Şi două-trei zile vor reprezenta un spike negativ naşpa în orice raport de activitate pe ianuarie. Nu uitaţi că toţi şefii şi şefuţii trebuie să arate performanţe şi creşteri, şi, departe de a ne da cu tifla, nişte funduri sigur se foiesc nesigure pe scaune când citesc de asemenea iniţiative: “Dacă protestele se înmulţesc?” – aşa se foiesc ele, nesigure.

S-a vehiculat, de asemenea, şi ideea că e o idee proastă să plăteşti plinul cu monede de 10 bani. Părerea Groparelui: da, da şi nu prea. Într-adevăr, amărăşteanul de la pompă îşi va blestema zilele, dar în sinea lui se va revolta împotriva plătotorului, împotriva jobului, împotriva brandului. Se vor amuza şi se vor revolta şi badigarzii care vin să golească seiful, şi tanti de la bancă. Aceştia vor discuta acasă, în familie, sau cu prietenii la un grătărel peste weekend, cu vecinul de palier cu care joacă table. Vor râde, dar ideea rămâne in psihicul colectiv. “Uite, bă, totuşi ăştia fac ceva”.

Pe urmă, mai este una: un protest prost e mai bun decât nici un fel de protest. Să vedem mai jos de ce.

La noi în patrie abia începe să se cristalizeze ideea de “societate civilă” şi “drepturile consumatorilor”. E un proces greu, lent şi marcat de conflicte – asta mai ales de când cu democratizarea prostiei adusă de internet (acum oricine poate să-şi dea cu părerea fără a se mai obosi să-şi argumenteze cu bun simţ punctul de vedere; eventual atacându-i cu cuvinte urâte pe ceilalţi interlocutori). Se întâmplă şi la case mai mari, nu e stress, şi alte ţări civilizate au naziştii, frustraţii, nefericiţii şi loazele lor. Sau cei care boicotează boicoturile. Spărgătorii lor de grevă. Deci nu ne putem aştepta ca întreaga populaţie a României să acţioneze sinergic, sincron, într-un singur val unit, ca (zice-se) în Coreea de Nord. Dar faptul că unii se iau la skandenberg cu mastodonţii economici mi se pare demn de salut. Şi e al dracului de greu: m-am inscris, în perioada de glorie a Ordonanţei 50 (da, aia cu băncile) în două grupuri pe Yahoo – anti Alpha bank şi anti ING. Mulţi trepăduşi, hahalere şi acrituri. Dar au fost şi unii care duceau greul. Care se interesau la avocaţi. Care se zbăteau. Care citeau legile şi depuneau plângeri la OPC şi la tribunale. Care îşi rupeau din timpul lor pentru asta, şi care le spuneau şi celorlalţi ce hotărâri au luat. Care dialogau cu ceilalţi pe marginea acestor hotărâri.

Şi asta mi se pare important: acum 10 ani, dacă ar fi avut aceleaşi mijloace media de protest, aceşti oameni ar fi fost mult mai puţini şi mai neexperimentaţi. Mult mai nesiguri pe ei. Dar în ultimii 10 ani ne-am mai maturizat. Ne ştim mai bine drepturile. Urmărim cu mai mult interes brandurile, cu slăbiciunile şi punctele lor tari. Ne motivăm mai bine alegerile. Suntem mai educaţi decât eram acum 3-4 ani. Categoric mai educaţi decât eram acum 10 ani.

Ceea ce trebuie să băgaţi la cap: treburile astea, optica, mentalităţile se schimbă foarte greu. Dar se schimbă. Ieşim, încetul cu încetul, din peştera platoniană filozofală. Mai durează nişte ani până ne vom învăţa ochii cu lumina. Dar orice evoluţie se face cu durere, cu efort, cu chin. Dar se face.

Ultima găselniţă, aşa cum zicea şi Arhi, este de a ne hotărî asupra unui operator de pe piaţa petrolului pe care să-l boicotăm cu săptămânile.

No! Uite că am început să gândim mai profund. O idee se naşte greu, foarte greu. Dar unele idei, aşa cum e cea din cazul de faţă, prind maturitatea sexuală şi intelectuală înainte de a muri în faşă. Şi, în acest spirit, citynews vă supune atenţiei un sondaj: ce benzinării boicotăm săptămâna care vine? O mişcare riscantă, având în vedere că cel puţin o vreme, până nu se potoleşte scandalul, citynews poate spune pa şi pusi bugetelor de advertising ale petrolierilor.

PS: Io am votat cu o companie locală 😀

33 lovituri, dă-i și tu!