Proaspăt auzită

Un naş (pentru nenapoceni, al lu’ Nârţoagă zis Pârţoagă).

Un vis.

O casa.

Mere omu’ sa isi caute teren sa isi face casă.

Ajunge in Făget (pentru nenapoceni, asta e o padure de langa Cluj plina de prezervative, că io cred că nu e clujeancă sa nu fi facut amor in padurea aia cel putin cu unu – sau chiar cu mai multi deodată!)

In Făget – doi peizani băbuţi.

Moş şi băbuţă.

Le spun peizanii la astia doi nasi, in buna traditie romaneasca, cine ce parcele or loat, ce doftor si-o loat langa ce avocat parcela, ce casa vrea sa-si faca ăla, ce amanta mai are patronu ala care si-o loat in capu la deal, ce masina si-o schimbat senatoru de langa, vecinu alalalt de ce face puscarie (finca furase fonduri UE), toaaaate barfele!

– Da’ ghe unie suntetz? intreaba babutza.
– Ghin Cluuuuuj, zice ei.
– Da’ chiar ghin Cluuuuuj?
– E! zic astia (pentru nenapoceni, E! poate avea mai multe conotaţii nefireşti, în cazul de faţă însemnând da).
– Da, mai zic babuţii, da în Cluj v-aţi născut?
– E! zic ei (pentru nenapoceni, E! poate avea mai multe conotaţii nefireşti, în cazul de faţă însemnând nu)
– Da’ ghe unie suntetz?
– Poi, zice naşu, ioz din Mediaş, d-na mea e ghin Blaj.
– Bată-vă norocu’, măi copkii, zice băbuţii, mă miram io că de ce nu vă cunosc!!!!

14 lovituri, dă-i și tu!