Prima zăpadă serioasă, nu glumeaţă, de anu’ ăsta

Pentru că a nins sub un metru, primarul din Floreşti nu s-a obosit să trimită lopeţi pe traseu, aşa că inclusiv drumul european arăta ca documentarele de pe Discovery cu campania din Rusia. În consecinţă, în dimineaţa asta toţi şoferii erau plini de gânduri bune, amabili şi politicoşi (sau nu). După ce-am evitat la mustaţă o blocare în zăpadă în faţa creşei Gropărelului, ajungem cu chiu cu vai pe Eroilor, în Cluj, unde se circula bară la bară, mai ales din cauza celor parcaţi ca porcul înjunghiat. În faţa mea, o dubiţă de DHL făcea slalom printre maşini. Îl las o dată să treacă, îl las şi a doua oară; dar a treia oară voia să vină pe banda mea tocmai când eu opream la semafor ca să cobor la volan, să-i predau maşina nievestei. Nervos de impoliteţea mea, şoferul de DHL mă claxonează şi scoate o imprecaţie; în secunda următoare eu ţâşnesc din maşină, el mă vede că ies precipitat şi (pesemne) belicos, aşa că renunţă să mai schimbe banda şi face pe niznaiul. Eu mă uit după el să-i explic că dacă învaţă să mulţumească în trafic, data viitoare îl las să treacă; dar el devine brusc foarte preocupat de unghiile lui, aşa că îl las în plata Domnului şi plec mai departe.

Plm, numa’ la nievastă nu-i frică de mine. Nicicum.

17 lovituri, dă-i și tu!