Prima mâncare la wok

– Nievastă! Fă bine şi mergi la alimentară şi adu-mi cardamom, castane de apă, busuioc thailandez, nişte shiitake, păstrăv de fag şi urechi de lemn (dacă nu găseşti, ia nişte Mu-Err), pe urmă curcuma, mirin, Alfalfa, Nam Prik şi rădăcină de galangal; pe urmă, mai vreau Sambal oelek, puţin sos hoisin, melisă, nuci de pin, foiţe de migdale, fasole mung, chutney de mango, unt clarefiat, acaju şi muştar chinezesc. Le găseşti pe toate la ABC.
– Da’ ce-ţi veni, Doamne iartă-mă?
– Nimic. Azi gătim la wok-ul pe care ţi l-am adus cadou.

Când am fost în Austria, toţi bloggerii le-au cumpărat nevestelor cele mai scumpe cadouri, fiare de călcat, bikinei şi ciocolăţi rare; io i-am luat la a mea un wok de 12 euro, asta ca să nu uite că locul femeii e în bucătărie, la wok.

– Şi ce vrei să găteşti?
– Păi ce să gătesc şi eu, păcatele mele; mă gândeam la tradiţionalul pui în vin de ghimbir cu feculă, că mi-i poftă.
– Pui în vin de ghimbir?
– Da.
– De ce tocmai pui în vin de ghimbir? De ce nu tăieţei de spanac, sau mangold înăbuşit, sau miel biryani?
– Păi e simplu: din toată cartea aia de reţete pentru wok pe care ai luat-o când ai mers în pelerinaj la Lidl, asta e singura pentru care trebuie rachiu de prune.
– Rachiu de prune????
– Ia uită-te şi tu!

Şi-i arăt.

photo(6)

– Mno, zice; eu mă duc la ABC, dar faci tu de mâncare, că locul bărbatului e la cratiţă.
– Păi cum altfel, iubirea inimii mele?

O jumătate de oră mai târziu primesc de la asistentă, în platou, ingredientele, şi mă apuc să tai cu furie legumele, ui aşa zburau franjurii de varză roşie şi ardei prin bucătărie pe tavan, chop-chop. Când termin cu toate, torn pălinca de la socru cu grijă într-un păhăruţ (dom’ne, reţeta e reţetă!), apoi iau condimentele şi mă apuc să le pisez în mojar, duduind din pistil ca Sarajevo în plin război civil.

– Ce tăt faci acolo? strigă nievasta din sufragerie.
– Vrăjitorie, zic. Stai să-ţi arăt.

Şi mă duc la ea să-i arăt ce chinezeşte pisez eu condimentele, ce baie de arome, ce mirosuri fine.

Acum, toţi cei care aveţi prunci ştiţi cum arată casa atunci când copilul nu e încuiat în pivniţă cu un căluş pe gură: peste tot sunt maşinuţe, indieni, piese de lego, surprize de la ouă Kinder, bile, mingiuţe, motocicletuţe, basculantuţe, maşini de pompieri şi de poliţie. Dintre toate, cele mai dureroase sunt maşinile cu girofar, aşa cum aveam să descopăr eu în momentul în care am călcat cu carnea de pe talpă pe ceva contondent-ascuţit. Am zbierat ca o fetiţă, am reuşit să nu pic din picioare la cât sunt de lung; dar mojarul, cu bunătate de condimente rare şi scumpe, s-a împrăştiat cât era el de plin peste tot covorul, că acuma miroase tot Floreştiul a cartier sărac din Shenzen sau Ho Chi Min City.

– NUUUUUUUUU… zbier eu, condimentele mele, cardamomul, nucşoara, piperul, cuişoarele… cum o să mai fac eu acuma puiul în vin de ghimbir, cu feculă? Plus că nu mai avem nici rachiul de prune…
– Păi condimentele văd că le-ai vărsat pe toate, da’ cum de nu mai avem nici rachiul de prune? Ce s-a întâmplat cu el?
– S-a beut, zic.

 

12 lovituri, dă-i și tu!