Pfuay, cum îşi va da doamna învăţătoare ochii peste cap!

Fiu-meu a avut cea mai frumoasă vacanţă de până acum: stat cu bunicii şi cu verişorii la Sibiu, la ţară, stat cu bunicii oşeni cu copiii în faţa blocului, mers cu mine la pescuit în Deltă, concediu în Grecia – şi toate, toate astea au însemnat că temele pentru vacanţă sunt undeva pe la 10%.

Da, ştiu, este ilegal să le dai copiilor teme pentru vacanţă, dar dacă nu pune mâna serios pe carte va ajunge ca mine, deci şarap.

Şi ne tot chinuim săptămâna asta să îngrăşăm în Ajun porcu care a scăpat de pesta porcină. Da, de-aia nu am apucat încă să vă scriu de Deltă şi Grecia, că trebuie să sortez vreo 1000 de poze, şi nu pot face asta în timp ce studiem trigonometria şi diferenţialele de clasa întâi..

Între teme, este una în care fiu-meu trebuie să ne pună întrebări nouă, părinţilor, şi noi trebuie să răspundem; şi el scrie, conştiincios, răspunsurile noastre în caiet. Întrebările astea cred că fac deliciul doamnei învăţătoare! Ce animal de companie ai avut? (peşti şi hamster, o trebuit să-i dau când am luat un 4 la matematică). Ce aţi colecţionat? (pietre alese pe sprânceană, cu care toamna, înainte de începerea şcolii, spărgeam geamurile de la laboratorul de chimie cu praştia). Ce mâncare nu v-a plăcut? Păi, ficatul (dar acuma avem o relaţie neconflictuală) etc.


Ficatul, pentru că burrito fără carne, ca la Untoldul de anul ăsta, încă nu se inventase

Şi între timp mă apuc nu ştiu ce să fac prin casă… rămâne nievasta cu Gropărelu’ să continue tema… şi vine nievasta, ca Hermes, să-mi aducă următoarea întrebare:
– Care era jocul preferat?

Ezit o clipă, apoi mă pronunţ, marţial:
– Călăritea.

Băi, ce faţă o făcut nevastă-nea, să-i pice ochelarii!
– CĂLĂRITEA?
– Da.
– Cum era asta?
– Păi, ne urcam unul în cârca celuilalt, ca pe cal, şi încercam să ne doborâm unii pe alţii.
– Cum, pe jos?
– Da, pe iarbă. Veneam acasă tot cu genunchii verzi, o exasperam pe Gropăroaia, biata, că nu aveam maşini de spălat automate, ca azi.
– Şi nu vă loveaţi?
– Ioai, şi încă ce trânte luam! Dacă ne-ar fi văzut, toţi experţii în parenting ar fi făcut apoplexii, mă mir că nu ne-am rupt capetele.
– Hmmm… călăritea. N-am mai auzit de asta până acum.

Şi merge să-i comunice lu’ fiu-meu jocul copilăriei noastre, şi el scrie, conştiincios, în caieţel.

Acuma… e o fi-nţeles fiu-meu şi nievasta ce şi cum, dar… VĂ DAŢI SEAMA, BIATA DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE, CE VA CREDE CĂ AM FĂCUT NOI CÂND ERAM COPII??? Că în rubrica aia nu mai era loc de explicaţii…

7 lovituri, dă-i și tu!