Pentru amintire: Elisabeta Rizea

Dacă ProTV nu ar fi fost așa hulpav cu privire la materialele sale, acum v-aș fi publicat interviul cu Elisabeta Rizea luat de Florin Călinescu. Frumos interviu, Florin Călinescu era în formă, Elisabeta Rizea spunea tot-tot-tot, aflai cum i-au legat de grindă cosițele și apoi i-au dat un picior scaunului pe care ședea. Nu știu cum albești într-o secundă, dar am aflat că așa ești scalpat într-o secundă.

Bătăi, picioare, pumni și călcâie pe corp, palme și bâte și ani lungi de temniță – a avut parte de toate. Și asta pentru că le-a dus o pită partizanilor anti-comuniști. Departe de a o înfrânge, experiența a întărit-o și a continuat să ducă mâncare, provizii și informații luptătorilor din munți. Asta deși a fost bătută cu sălbăticie și i-au întemnițat întreaga familie și n-a mai apucat să-și vadă mama înainte de moarte.

Singura încercare de a-i clădi un monument s-a fâsâit deodată cu momentul în care s-a fâsâit imparțialitatea Academei Cațavencu – publicația a-ncercat să strângă fonduri pentru o statuie, dar ”nu se mai știe ce s-a întâmplat cu banii”. Acum, Academia Cațavencu aproape că nu mai există, iar pe emanația Cațavencii vă provoc să găsiți un singur articol împotriva actualei puteri la fel de vehement cum sunt cele împotriva anemicei noastre opoziții.

Unul singur.

Cireașa de pe tort a fost pusă de Regele Mihai, care s-a dus fără să facă nimic pentru cei care au luptat împotriva Securității în anii aceia tulburi de după război.

Niște Oameni s-au hotărât să-i renoveze casa memorială a Elisabetei Rizea. Casă tradițională, bijuterie arhitectonică, dar aflată într-un stadiu îngrijorător de degradare. De data asta, un urmaș al eroinei s-a pus chezaș pentru lucrare, iar evenimentul de strângere de fonduri va avea loc mâine, ora 18.30, la Muzeul de Istorie a Transilvaniei.

Celălalt proiect pentru care se strâng fonduri reprezintă o galerie foto cu prilejul centenarului, constituită în Cluj-Napoca, dar proiectul mai aproape de inima mea este cel al eroinei din Făgăraș.

Vă invit cu drag la eveniment. Și priviți reportajul din Memorialul Durerii cu Elisabeta Rizea, ar fi mare păcat să nu știm cât a suferit femeia asta.

Mare, mare păcat. Căci ”trei zile de-ar mai fi fost să trăiască, dar să fi știut că s-a limpezit lumea!”

2 lovituri, dă-i și tu!