Aveam de gând să continui periplul gropăresc prin Mascalzone Country, dar am aflat ieri una bună. Deci bună-bună!

Aşadar: secolul XXI. Unii pregătesc prima excursie cu şcoala pe Marte, alţii construiesc insule în mare, în fine, nişte elveţieni care sigur fac sex cu ciorapii în picioare (nu mă întrebaţi de unde ştiu asta! că nu-mi divulg sursele) mai au un pic şi descoperă particula lui Chuck Norris Dumnezeu, şi în frumosul cartier Mănăştur din Cluj se ia apa.

Vine o echipă de muncitori de la Apă înarmaţi cu furci, topoare, coase şi buldo-excavator, securizează perimetrul, îşi pun pe ei salopetele anti-glonţ, îşi pregătesc febril sculele, sapă rapid groapa în locul unde se spărsese ţeava buclucaşă, apoi se reazămă, relaxaţi, în cozile lopeţilor în timp ce unul lucra de zor, băgat în groapă, apă şi zoaie până la gât, “Dorele, ne mai ţii mult, mă?”. Asta pentru că în România, dacă lucrează mai mult de un muncitor şi ceilalţi nu stau pe margine rotind o ţigară în timp ce fluieră bunăciunile de 12-40 de ani de pe stradă, Codul Muncii prevede sancţiuni severe care pot duce până la desfacerea contractului de muncă.

O colegă gropărească lăsată cu şamponul în păr de criza de apă iese furioasă la ei:
– Ce aţi făcut iară?
– Nimic, doamnă; o puşcat conducta, că e veche, se mai întâmplă până şi-n New York; şi am venit repede-repede, chiar dacă suntem ardeleni, să nu vă lăsăm cu şamponul în păr!
– Pfuay, io trebuie să plec la serviciu; cât mai durează?
– Păi o oră-două cel puţin, că e mult de muncă şi noi nu suntem mulţi, că uitaţi, numai unul lucrează, că aşa prevede Codul Muncii.

No, asta e; colega s-o şters în păr cu şerveţelele umede pentru curăţat fundul de bebe (şerveţelele, mi se şopreşte în cască, erau nefolosite), şi s-a tot dus la muncă, după ce şi-a ascuns în prealabil mirosul de fundic de copil cu o doză serioasă de parfum scump deşertată în plete.

Peste vreo 9 ore, când revine de la muncă, vede că fosta groapă era acum o amintire neplăcută: în locul ei se lăţea, măre, o placă de ciment. No, bine c-or terminat treaba, zice colega; şi s-a cufundat apoi în treburile casnice ca-ntr-o sesiune de snorkeling în Marea Roşie.

Să fi durat – să zic aşa – vreo oră; şi pe la 7 seara, odată numai ce tresar pereţii în duduit de picamăre! Dum-dum-dum; şi dum-dum-dum, ca în bătălia de tancuri de la Kursk. Zgomot, voci, tărăboi! Iese colega afară, şi ce vede? Aceiaşi muncitori spărgeau de zor placa de beton care ascundea groapa pe care o săpaseră peste zi.
– Ce s-a întâmplat acum?
– Nimic, doamnă!
– Cum nimic? Păi şi atunci de ce spargeţi placa aia?
– Apăi…

Şi aici muncitorul se opri un pic să-şi cântărească cuvintele, vizibil încurcat.
– Apăi când am astupat groapa azi la amiază, buldoexcavatoristul ne-o îngropat din greşeală şi sculele noastre, lopeţile şi ce mai aveam.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. d.orin Reply

    Gropare, am o veste proasta pentru tine. Avand in vedere si episodul cu taxiurile, tare mi-e ca Bucuresti scrie pe voi…

  2. pharaonu' Reply

    Si astia is inca intelectuali, stai sa vezi cand apar aia de la E.On.
    Ooops, mi-a scapat numele firmei, sper ca ma suna si pe mine dl. “Daniel” de la gaz.

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ d.orin: amu… decat sa scrie Moskva, parca mai bine sa scrie Miticărie.
    @ pharaonu: vad viitorul: asta-i comentariul saptamanii! :))))

  4. Bula Reply

    Trebuie stiut ca, baietii de la ape si canale lucreaza foarte precis si riguros !
    Un exemplu elocvent este trecerea de pietoni de pe strada Motilor, la colt cu Eminescu.
    Mesterii apelor se deplaseaza aici cel putin odata pe trimestru, inchid apa tuturor din zona pentru cateva ore si verifica un robinet amplasat sub carosabil, la nici un metru de trotuar. Din cand in cand o mai si repara sau-l si schimba.
    Dupa aceasta “operatie” delicata, echipa reface portiunea de carosabil EXACT CUM A FOST: cu groapa din asfalt cu tot !
    Seful mare, cei 2-3 ingineri si maisterii, precum si intreaga echipa a lu Dorel ajusteaza si verifica cu atentie volumul gropii si ochesc exact inclinatia, dupa care pleaca pentru un nou juma de an.
    Totdeauna se atinge obiectivul !
    La fiecare ploaie, vestita groapa se umple in secunde, asteptand prima masina grabita, pe pista 1.
    Dupa care apa se-mprastie la 4 metrii inaltime, stropind de desubt stresina casei.
    Si – evident – nici unul din cei zece pietoni nu scapa nestropiti, din cap pana-n picioare, chiar daca n-ar veni Pastele !

  5. mihai Reply

    tot in manastur, pe campului au facut o groapa in strada ca n-aveau pamant sa o acopere pe cea facuta cu o saptamana inainte….il carase tot masinile cu rotile…aia gropari, nu tu :))

  6. horhe Reply

    -Shefu` mni s-o rupt coada la lopata! Ce sa fac?
    -Sprijina-te in betoniera…ca nu mai avem lopetz!

Leave a Reply to Ion a lu' Ion Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *