Până la scrânteală, şi dincolo de ea!

Dacă bănuiaţi cumva că sunt scrântit oleacă, îmi pare rău, dar realitatea crudă mă sileşte să vă confirm: da, piciorul meu tocmai a facut un dublu triplu salt cu ţukahara, sucindu-se un pic (720 grade) în jurul propriei sale axe, într-o încercare vană (sau cadă) de a recupera balonul rotund de la un oponent. Dacă balonul a supravieţuit, glezna, mai deşteaptă, a cedat.

Având în vedere că am şi băgat un gol (uimitor, dar în poarta adversă!), consider că un picior gropăresc jertfit pe altarul unui sport pe care nu-l plac (sentimentul e reciproc), nu-l înţeleg şi nu-l nimic este un fleac. Deşi mau ciuruit de mi-au luat m-au’.
Cine zicea că e numai un joc minţea. Sau era politician. Ceea ce de fapt se refera la aceeaşi chestie cu picioare scurte.

Dacă mă atacă tribul lesbienelor, aşa cum sper mereu de-o vreme, va trebui să aplic faza Karate Kid, secvenţele când era şi el cu ţurloaiele paradite. Oricum, doresc să transmit şi pe această cale că voi ceda la primul val de atac, clar.

Iar morţii am sa-i transmit decât un singur mesaj: “Curvă proastă, iar ai dat greş! În locu’ lu Dumnezau te-as concedia!” (a nu se uita că numai în ultimele 3 luni am rănit cada cu un cap bine ţintit, am avut un accident de bicicleta, am păpat zmeură lângă un nene îmbrăcat in blană de urs, am avut o discuţie in contradictoriu cu Crivăţ şi am şi beut cot la cot cu Ciutacu! ca să nu mai menţionez că circul zilnic cu RATUC, mai nou, ieri am păpat o felie de parizer unguresc, şi am şi ţinut un bebeluş în braţe – toate fiind chestii considerate, în cercurile de neofiţi, drept foarte mortale)

6 lovituri, dă-i și tu!