Bă, care-i faza cu revelionu’?

Amu, faza cu revelionu e grea. La toti ni-i greu.

In primu rand, finca nush cum sa ii mai zic: A-Nou, sau Revelion?

In al doilea rand finca urasc sa planuiesc din vreme. La mine toate se rezolva in ultimul moment, si din cauza aia nu se prea rezolva. De-aia ma tot plang ca nu am prea am avut noroc in viatza, decat cu caru’, si cand se rezolva, de regula, meritele le atribui unei entitati mai superioare mie, careia unii ii spun Buda, care le e mai superioara lor, si eu ii zic DumnezEU care, dupa cum stiu eu bine, ca am citit pe net, m-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, cu mici retusuri, ca doara Dumnezeu nu face diarie si nici carii!

In al treilea rand finca daca te intreaba cineva “Ce faci de Revelion?” trebe sa ii eviti privirea cand ii raspunzi, si, cand ii spui ce planuri ai, trebuie sa strecori si aluzia ca nu mai are loc sa vina cu tine. Finca:

1) ti-i anticapit… ptiu, antipatic de nu l-ai putea suporta nici poleit cu aur si expus in mausoleu, ca Lenin;
2) pur si simplu nu s-ar integra cu gasca ta de prekini betivani care se imbata ca porcii la fiecare chef si iau cartonase galbene de la prekinele lor si-apai tre’ sa faca blat si concesii inca doua-trei etape, pana uita aia.

Si mai nasol e cand chiar ai vrea sa il iei cu tine, da’ chiar nu mai ai unde sa il iei si p-ala, si atunci trebe sa ii explici cu lux de amanunte din ce cauza nu poti, si cu cat explici mai mult cu atat iti dai seama ca cine se scuza se acuza, si simti ca in ochii lui te apropii de punctele 1) si 2). Si atunci te simti ca un mizerabil, si zici ca soarta e nedreapta ca tu ai avut mai multe sanse in viatza decat el, si pe vremea lu Ceausescu nu era asa, ca erau oamenii mai buni, desi uleiu’ era la ratie.

Cand intr-adevar lururile incep sa curga la vale, atunci incepe distractia. Suna gasca mare la telefon, la 2 noaptea: ba calugaritzule, ti se zice, da’ tu cu cine vii la rev? Cu ma-ta, zici tu, sperand ca ala sa rada si sa uite. Da finca ala nu rade si nici nu uita, ii zici: cu Pompieru’ si cu Glezna, aia doi prekini de-ai mei, tovarasi buni. Ba beshica, fii atent la mine-aci. Noi ne-am hotarat ca numa cu un prekin poti sa vii, ca nu mai e loc (de regula hotararile astea se iau unilateral cu o saptamana inainte de rev, in asa fel incat prekinu ala care tre ‘ sa pice sa nu fi avut vreme sa isi faca alte planuri de backup, finca se stie refuzatii la revelion dezvolta un sentiment cald, de prietenie, fatza de cei care trag tzepe de rev). Nu mai poti sa vii cu ala ca tre’ sa vina verisoara lu’ unu, gazda, si ala asa o zis, ca tu tre’ sa renunti la un prekin, ca deja suntem 42. Eu as vrea, sincer, da’ uite ca nu se poate. Am vrut numa sa iti zic cum stau lucrurile, na. Noapte buna. Si iti inchide telefonu, si si-l si inchide si p-al lui, sa nu ai pe cine injura in direct, plus ca e doua noaptea si e tarziu.

Normal ca tu te simti ca un jucator de fotbal danez de 2 metri si 10 caruia un arbitru turc i-o dat un galben la el acasa, pe nedrept (toate cartonasele galbene se dau pe nedrept). Si si mai nasol e ca tocma’ prekinii aia buni iti fac asa o faza nedreapta, si tocmai finca amu tre’ sa renunti la unul din prekinii tai cu care vii, care ti-s la fel de buni, faza ii si mai nedreapta. Si si mai nedrept e ca nu ai cum sa te apuci sa faci gât, că dupa aia si tu pierzi, pe nedrept, locu’ cu verdeatză cu gajca, si apai ajungi la mâna alora pe care-i refuzasesi, aia de la punctul 1) şi 2). Si atunci te gandesti: ba, nici Pompieru nici Glezna nu is Iisusi, asa ca daca ii tradez nu-s Iuda. Asta e, unu’ tre sa pice, viatza e nedreapta. Si dupa ce dai cu banu, zici: asta e. Ba Glezna ba, nu se mai poate, ba, cu revelionu’, io ma duc la bunici, ca o picat faza aia. Pompierule, ii zici dupa aia, vezi ca Glezna nu poa sa mai vina, sa nu-i zici nimic, pola me, asta e. Numai pentru tine mai e loc. Ba, zice Pompieru, io nush ba daca mai vin! Serios. Ca n-am chef (de regula, cand la mine-n tzara iti spune cineva asa ceva, sa fiti siguri ca ala avea alt plan in cap de cel putin 6 luni, dar nu ti-o zis nimic, finca tu erai varianta de backup). Asa ca il suni pe Glezna, care deja are alt plan de backup in desfasurare, si il convingi sa renunte la el, ca ti-ai pus obrazu’ pentru el, si ca o sa fie super, ca ii toata gajca acolo. Si numai dupa ce il implori cu lacrimi amare sa te ierte si sa vina acceptasi Glezna (finca daca mergi fara nici un prieten cu tine la revelion aialalti nu te mai lasa sa aduci pe nimeni la anu’, ca ai numa prekini neseriosi, care promit si nu vin); dar asta nu vine oricum, ci numai si numai dupa ce iti smulge promisiuni pe care stii sigur ca nu ai cum sa i le indeplinesti, gen ca o sa aiba patul cel mai bun, ca o sa fie cald la cabana, ca 100% ca o sa fie distractie si ca sa ii gasesti o masina in 1 ianuarie la 6 dimineatza sa il aduca in orash, ca tre’ sa mai mearga la un chef in dimineatza aia, fara tine, ca o promis (cheful ala e tocmai la altcineva care lui ii e prekin, dar care la tine se inscrie in punctele 1) si 2).

Si pentru ca Groparu face orice pentru prieteni, inclusiv le da bani imprumut, le da cazare le ia si bere si ii si injunghie pe la spate daca trebe, promiti si juri numai sa fie bine. Numai sa inceapa revelionu ala despre care ai promis ca o sa fie dickstractie mare, si multe gajici singure care il vor p-ala si care se saruta una cu alta, si dorm dezbracate. Care revelion – ca amu ii faza cea mai tare, cand discoperi uluit atata frumusetze care strapunge taina nepatrunsului ascuns – se reveleaza a fi ca gasca aia de 42 de oameni is de fapt 6 baieti si o gajica, care e prekina unuia dintre voi. Si gajica e si din aia cu toane, care ia locul cel mai bun in pat, care nu suporta sa fie cald la cabana, care adoarme la 1 noaptea si nici nu il lasa pe prietenul ei – singurul sofer, si care nici nu bea, ca o avut hepatita de curand – sa plece de langa ea in 1 ianuarie dimineatza la ora 6. Asa ca ramai sa te distrezi cu masculii aia care is disponibili, si care, intr-o lume normala, intra toti la punctle 1) si 2) din clasificarea ta. Chiar si Glezna!

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Daca n-o batzi, n-o iubesti

Jart! Jart! Două palme peste falcutza îngheţată.

Gaşca de 24 de colindaci (jumate masculi betzi, cealalta jumatate eu) se opreste şi se uita. Pe jos, o femeie se zvârcolea ca o likitoare cand ii dai sare. Bunoacă femeia. Tinerică, din aia cu cercei in buric sh tatuaj tribal pe posterior, sau deasupra bucilor, ca nu am putut vedea de unde ii incepea curu’. Pân’ la buric ii urca asa, uşurel, un şir negru-negru de păr de la păsărică – şi nush cum puii mei la buric se termina asa, dintr-o data. Langa ea, o aratare de mascul cu geaca cu Chicago Bulls. Cercel si freza de 3rei Sud-Est. “Curvo”, ne auzira urechile noastre, reci ca varza murata congelata, “te-ai futut cu Nelu!” – si urmara doua propozitii in care numele Domnului fu pomenit, dar nu cu conotatie ecumenica. Langa ei, inca vreo 2 cupluri, care erau cu ei. Nici unu nici o miscare.

Josh se căca pe el de bărbăţie.
– Ba, zice, io ma bag sa ii dau în gură la nemernic.
– Te bagi pe pizda la muma-ta. Da-le pace, ca lupta asta nu e lupta noastra (vinul de casa imi apela cu succes un cuplet din Byron – “The thirst of their ambition was not mine / The aim of their existence was not mine”)
– O rupe pe biata gaina! Tu nu vezi???
– Mai taci ma, asta e cartier din Romania. Daca nu o bate inseamna ca nu o iubeshte.
– Ba odorizant de buda, zice asta, tu esti cretin, sau carpa? Ca sa stiu. Ca pruna asta si le ia de la barba-su si tu stai si te uiti!
– Da’ taci ma, zic, io am incredere in sibience (că uitai să vă zic, eram in Sibiu), si ca dovadă – fii antena cat de surprinzatoare pot fi galele gratis de K1.

Urmeaza scena pe care o anticipasem. Gajica se ridica de jos ca o shaolincă, sh huarshht!!! O lovitură de picior la ăsta în burtă, aproape din intoarcere. Fuhuhjjuuuu!!! Şi numa ce mi ţi se întinde mititelu ăla agresiv, dar indesat pe trotuar, da o frână cu bărbia, sh dupa aia nush cum dreq da cu dovleacu’ de asfaltu’ ala cu foarte putina zapada pe el, de o sunat ca un ketroi din ala greeeeu, greu de tat care cade la vale de pe creasta Fagarasului. Boc! Boc! Se aude. Tipesa, încordată ca o ghepărditză.

– Vezi, ba erete, ii zic lu Josh, femeile din Sibiu is din alea, ma, pastoritze, astea fac wrestling cu urshii si beau lapte de lupoaica! Pariez pe ea.

Mititelu se sprijina in cap, îşi aduna picioarele sub el şi se balanseaza până ajunge într-o statură relativ bipeda, numa atâta că ii atarnau mâinile pe langa corp, ca la cimpanezeu. Si se apuca de-şi reface freza, in timp ce doamna il scuipa cu dărnicie. Îl scuipa şi îi face pomelnicu’ familiei lui: ca sa se duca la dracu cu ma-sa care se ştie că e o chitra de femeie si cu tac-su care e un alcoolic fara sperantza care o picat de doua ori la admiterea la facultate (kizda masii, zic io, oare ăsta de-o ia în gura e copilu’ meu???), cî nici macar carnet de conducere nu are (e clar, zic io, haiti! ăsta mi-ar putea deveni cel mai bun prekin în alte circumstanţe) si ca îi atâta de prost că nici la ocazie nu ştie să stea cu cartonu’ cum trebe.

– Acum, dupa cum vedeti, stimaţi telespectatori (ii explic lu Josh), printr-o surprinzatoare manevra reprezentanta sexului frumos ia situatia in ambele maini şi, dupa cum ar spune un mare clasic in viatza – despre mine era vorba – intre ambele picioare, şi îşi loveste consortul cu picioare, pălmi şi invective. Campionul nostru e un pic ametit, dar asteptam riposta. Riposta care iata, nu intarzie, noroc ca buna doamna nu e atinsa decat razant de dosul palmei dumnealui, totusi suficient cat sa o dea (cu bufnitura) cu scalpul de acel gard de beton. Sa urmărim acum ce urmeaza, deoarece nu cred ca challengerul nostru isi poate auzi gandurile din cauza spurcaturilor cu care il tinteshte gura dumneaei. Doamna revine intr-o clipita, si cu velocitatea unei toporişti îi imparte omului patru carate – numarate – la baza gatului, unde-i e greu voinicului, de i-o si feliat marul lui Adam. Si ca si cand asta nu ar fi fost de ajuns, il prinde cu o manoacă de freza aia de 3rei Sud-Est, si cu cealalta il prinde de limba, i-o lungeste si incearca sa i-o bage – tot lui – in cur.

Dar – ce se vede??? Valer si Flaviu se indreapta sa ii desparta??? Fuck, fuck, fuck, zic io, astia nu is normali.

Amu situatia se complica. Io stiam ca nu am ce cauta in bataia aia, desi imi rodeam pumnii sa intervin. Si nu aveam ce cauta intre ei, finca gajica aia:

1) nu incerca sa fuga;
2) nu striga “Ajutor!”;
3) pe langa toate astea, ii mai si cara la bietu betivan cate una din fundul grădinii, de numa asa se auzea: trosc! trosc!! trosc!!!

Daca gajica
1) o lua in clantză pe tacute ca in filmele mute, fara sa il mustreze verbal;
2) o rupea la fugă sh betivu fugea dupa ea;
3) striga “Ajutor!” – fie si numa cu juma’ de gura, ca ii prindeam si cea mai mica vocala pe care o scotea, ca numa atata asteptam ca sa intervenim, da’ nu auzeam decat “u” si “a” cu “L” in mijloc; p-orma “i” si “a”, cu “zd” in mijloc; p-orma o suita de cuvinte ce incepeau cu “p” sh “f”, si care sigur nu se gasesc in cartile de la editura Christiania,

deci daca una din astea 3 kestii de mai sus s-ar fi intamplat, aş fi intervenit. Si am fi salvat femeia aia cu păr pana la buric, ca să nu il mai bata pe nemernic, si am fi dus-o la un azil militar plin de soldatzei in termen, unde ar fi cunoscut adevarata iubire. Dar asa, o intervenit Flaviu sh Valer. Astia erau suficient de curajosi, tot de la vin, incat sa se creada si consilieri maritali. Si am asteptat sa vad ca zboara macar un pumn catre beregatile astora, dar masculu’ nostru feroce era redus la o masa diforma de carnitza care gâlgâia. Şi astia ai mei, de curajoşi ce erau, şi-or scos telefoanele – care oricum nu mai aveau baterie – si i-or zis, bălănganindu-şi-le: “Mămăliga mătii, daca nu te opresti, aici kem politia! Rezolvati-va problemele acasa, gura mătii de pastarnac!”

Omul o înţeles. Şi femeia cu păr pubian până la buric s-a aplecat, şi şi-a ridicat consortul. Şi şi l-a azvârlit pe un umar, ce pe o batistuţă. Şi a plecat cu el in tenebrele cartierului muncitoresc. Acelaşi cartier unde am locuit şi eu o vreme. Strashnica femeie! Strashnica.

7 lovituri, dă-i și tu!

Revelieon 2007

Matza

Da, revelion. Rimeaza cu bulion.

Era sa-l sinucid pe Mitroa ca mi-o infipt un mop sub nas, mop cu care tocmai se stersesera ceva boraturi. Sau oare numa’ dupa aia s-or sters boralele…? Creca da, finca singuru’ care o borat de Rev o fost Cipala (aka “Cuiu’ din pula”), si o borat numa in 1 ianuarie, ori noi eram in 31 inca, si Cipala o borat numa dupa ce o mancat trei portii ori 500 ml de zama de burta. Zama o fost beton, da’ stomahu’ lu asta o fo varza. Da, in mod sigur, o fost inainte de a se sterge borala lu asta. Da’ tot am dat cu o doza de bere dupa cretinu de Mitroa, da’ nu l-am nimerit, cert e ca s-o bufnit de dulap cu atata putere, ca astia din cabana s-or gandit ca sigur e miezu noptii si se aud jocuri de artificii si or inceput sa se pupe. Drept pedeapsa, o trebuit sa primeasca cinci shuturi in cur de la mine in cele mai neprielnice momente, gen de fiecare data cand se apleca. Alea cinci s-or transformat in trei, de fapt, dar nu mai putin ucigatuare. Cu sete. Sa-l doara cand se caca.

Oricum, am ajuns la cabana porniti pe fapte mari, sa ne euroimbatam la eurorevelion. Asa de porniti, ca am beut 10 sticle de 750 ml de coniac basca 100 doze de bere pana dimineatza. 9 masculi, ca fetele s-or tras pe cur. Si a doua zi (adeca 1 ianuarie) pe la vreo 9 dimineatza am pornit in Avrig sa cautam de beut! Si intrebam batranele care mereau la sljuba unde putem gasi ceva de beut in Avrig. Si am gasit numa Passion, care in afara de chimicale mai avia sh alcool intr-insa. Si a doua seara ne-am machit cu Passion.

Da nu despre asta e vorba, finca nu povestirile unei gajti de betivani ar trebui sa fie piatra din coroana. Faza e ca mie imi plac pisicutele. Si nu vreau sa pateasca ceva rau, nici una din ele. Cine ma cunoajte stie ca aveam si eu matzoc, una, de fapt, Ciuciuca ii ziceam. Finca ma iubea, ciuciu. Cand stateam pe pat, venea parshiva pana langa mana mea, dar in asa fel incat trebuia sa ma ridic ca sa o mangai, ca sa depun efort. A dreq matza! Cand am plecat din apartament, a intrat in calduri; si am dat-o la casa unei prekine, ca sa aiba libertate. Si o plecat cu altu. Alt motan. Da’ o revenit si nu o intrebat de mine!

Si apropos de matze, una bucata matza de revelion, lihnita de fuame ca era in stare sa vina la mine singura (!) si sa ma miaune, apare in seara de 1. Si atata s-o frecat de mine de mi s-o facut mila. Clar ca am loat euro-matza si am mers cu ea la fete (9 la numar) si le-am dat-o. Matza aia a mancat 4 crenvursti cum papa Jenna Jameson cartilagii de barbat. Si tot mai vroia. La care noi, betivii (eu cu Huby, care e un tip extraordinar) ne-am hotarat sa salvam matza. Finca putea sa moara de indigestie, si Mitroa vroia sa o faca barbechiu. Asa ca am hranit pisicutza cu putin hrean (inainte mestecasem in hrean cu o linguritza care se ofilise, atata era de puternic). Si pisica nu vroia hrean, dar era mai bine pentru ea, ca sa nu i se faca rau dupa patru crenvursti cat o putzuloaie de negru inghititi pe nemestecate. Si pisi a primit doua linguritze de hrean si nu a fost foarte fericita. Dar pisi era lacoma, si dupa ce a stranutat bine de vreo patru ori, a revenit printre noi. Tocmai la timp ca sa incapa in mainile flamande ale lu Flaviu, care o aruncat-o pe casa. Clar ca Mitroa a primit un alt shut in posterior, ca nu se leaga nimeni de matzele care ma baga pe mine in seama! Tocmai cand rasfoia prin creier manualul cu “1001 de moduri de a administra o pisica”

Dar matza era apucata. O coborat dintre tigle si iara, pe la picioarele noastre. Noroc ca tocmai cand sa puna Mitroa mana pe ea, var-su (Nelu, o pujlama de om meseriash!) s-o hotarat sa o centreze, ca sa o scape din ghearele netrebnicului. Si matza a decolat in virtutea shutului, si nu a mai revenit! Ca o facea gratar netrebnicu’.

A doua zi nu am mai revazut-o. Dar matzele is tot timpu ok. Ceea ce nu se poate spune despre curu Mitroiului. Ca l-o durut pana in ziua de azi. Si sper sa il mai doara.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

17 pacate capitale

God

Azi am tradus asta, si mi-am rugat moartea sa vie sa ma duca in focul Gheenei, unde sa ma lase pana la a doua venire.

Viata crestina este viata liturgica în Biserica. Biserica este Organismul viu, Trupul lui Hristos condus de Dumnezeu-Tatal si însufletit de Duhul Sfânt. Întru acest har treimic sunt toate cântarile, slujbele si rugaciunile bisericii. Ele slavesc pe Dumnezeu-Tatal prin Hristos-Cuvantul, facandu-se simtite prin Duhul sfant. Cântarile slujbei unui Praznic împaratesc vestesc iubirea, bunatatea si maretia lui Dumnezeu, smerita pâna în adâncul iadului de dragul fapturii Sale – Omul. Cântarile liturgice cuprinse în acest album fac parte din slujba Utreniei Praznicului Taierii Împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos si a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.

Rabdând taierea împrejur dupa Legea mozaica, Mântuitorul îsi arata disponibilitatea persoanei Sale iubitoare pentru suferinta înca din sfânta Sa pruncie. În ciclul liturgic al celor sapte laude, utrenia ocupa un loc central. Rânduita în primele ceasuri ale zilei, slujba împleteste armonios citiri si cântari din psalmi, tropare, canoane, irmoase. Dupa cântarea mariologica destinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sfârseste cu cântarea Laudelor si Doxologia Mare. Alcatuirea ei genereaza în suflet o stare de bucurie, multumire si slavire a lui Dumnezeu Treimic, pregatitoare pentru dumnezeiasca si Sfânta Liturghie.

Aflati la al treilea CD, membrii Grupului Psaltic Sfântul Roman Melodul ne aduc bucuria venirii lui Dumnezeu între noi oamenii ca Prunc, pregatit sa sufere si sa ne mântuiasca. Într-un autentic si dulce cânt bizantin ne aduc în suflet bucuria fireasca de a-l slavi pe Hristos Stapânul si Împaratul Nostru precum si pe sfintii Lui. Între acestia, un loc aparte îl ocupa ”omul cel ceresc ”, ”îngerul cel pamântesc”, dumnezeiescul si marele ierarh Vasile, Arheipiscopul Cezareii Capadociei. Dorim celor ce vor asculta aceste cântari sa primeasca ajutor de la stapânul Hristos,cu rugaciunile si mijlocirile Sfântului Ierarh Vasile. (Ieromonah Andrei Coroian, staret al Sfintei Mânastiri Râsca Transilvana)”
La final, am batut cu creionul in masa si l-am chemat pe Dumnezeu la apel si i-am zis: “Duamne, iarta-ma ca te intretup tocma’ amu cand poate vrei sa dai cu ceva tsunami in asiatici sau cu vrio inundatie la paganii aia de americani din New Orleans, da’ amu stii ca trebe sa imi ierti niscai gafe pacatoase facute de mine de-a lungul existentei mele mizere, finca am tradus acest text din pasiune, fara vreo rasplata omeneasca. Iata-le. Is numa 17. Se poate?”

1. Doamne, iarta-mi betia aia colosala trasa de ziua mea la 19 ani, cand sarbatoream prima mea picare la facultate si stateam cu mainile dupa capu lu Niatza (ne luasem reciproc de dupa cap cand stateam ingenuncheati langa buda) in baru’ Cleopatra, ca ne bagaseram toti banii in pochere si am baut vodca, si nu mancasem de vreo 18 ore. Si amandoi vorbeam engleza unu cu altu, si era 6 dimineatza. Si Calin ne-o bagat cu capu’ in zapada, sa ne trezim, si erau -12 grade afara. Si tot nu ne-am revenit.

2. Doamne, iarta-mi betia aia colosala din anu I cand Mitroa era sa o ia in gura de la badi-gardurile din Bianco ca s-o rastit la ei, si io am zis ca daca o ia in gura ii dau si io un picior in bot, da’ in shimb ne-am ales cu un permis de intrare libera timp de un an studentesc.

3. Doamne, iarta-mi bataile pe care i le-am administrat lu Cristoff in copilarie. Nu am fost niciodata xenofob, nu am nimic cu ungurii, sasii sau tiganii. Cristoff e sas, si noi radeam de el zicandu-i “Cristofor Columb”, si el plangea.

4. Doamne, iarta-mi capul ala pe care l-am dat in stalp cand pacatuiam cu gandul si cu inima la vederea unei eleve de la Industrial 3. M-a durut capul trei zile si orgoliul doua saptamani, ca aia m-o vast si o ras. Aveam 17 ani.

5. Doamne, iarta-mi data aia cand eram prof si am ajuns la scoala dupa ce bausem pana la 4 noaptea in Jay’s. Si nu mi-am putut tine orele, si copiii or trebuit sa copieze din manualu’ ala najpa.

6. Asijderea, cand eram prof si am mers la scoala unde predam dupa ce am mers in Wake Up si am stat langa boxele la maxim si a doua zi nu mai auzeam nimic, si l-am pus din greseala absent pe un elev care strigase prezent, si i-am promis ca il motivez, da’ n-am mai apucat ca am uitat. Doamne, iarta-ma!

7. Doamne, iarta-ma ca am votat cu Constantinescu. Jur ca la vremea aia mi se parea ca e cel mai bun.

8. Vreau sa te rog frumos sa ma ierti ca am dormit ca porcu’ intins pe bancheta de tren atunci cand eram student si veneam de la Sibiu, si pe hol era plin de oameni care nu s-or putut aseza jos.

9. Vreau sa ma ierti cand am mintit-o pe fosta mea directoare de la scoala, ca am intarziat din cauza ca imi rupsesem picioru cu o zi inainte.

10. Doamne, iarta-ma ca l-am urecheat pe elevul Astilean, dar efectiv m-o scos din minti. Si iarta-ma ca nu-mi pare rau nici macar azi.

11. Doamne, iarta-ma ca tot timpu in autobuz ma pun langa fete frumoase. Ca daca ma pun pe doua scaune goale, langa mine se pun numa babete.

12. Doamne, iarta-ma ca injur ca un sergent de la Campina. Jur ca atunci cand imi aduc aminte a tot chinui sa ma stapanesc, da cum dre sa nu ma enervez cand primesc de lucru la firma?

Doamne, is numa 14, mai is trei pacate, dar vreau sa Te rog frumos sa ma pasuiesti cu astea trei, ca va veni vremea sa completez lista. Se poate? Te rog frumos.

5 lovituri, dă-i și tu!

Groparu in restaurantu lu Tupac Amaru

Papa

Deci, era vineri: era clar ca era Belgia.

Cica Amsterdam e capitala din lumea asta cu cei mai multi negri si cei mai putini albi.

Si Bruxellu’ e capitala din lumea asta cu cei mai multi negri si cei mai putini albi.

Vizavi de hotel, scrie mare: “Restaurant. Cuisine Africaine”.

Aici e de mine, Gropare, zic io, hai sa incercam ceva exxxotic, gen carnitza de mulatra, ca de pizza sh macaruane m-am saftirit! Zis si facut. Ma opresc in fatza, imi aprind o pipa si o fumez preocupat, ma preumblu prin jur sa investighez, ca sa nu ma fac de ras, cum ma fac io de regula cand intru intr-un mediu ostil. Investighez cum se deschide usa, cate trepte sunt la intrare si cat de inalt e pragu’ usii.

Arunc mucu’, si imi string cureaua la pantaloni. Scuip ca un magrebian, reusesc sa nu ma impiedic sau sa-mi agatz haina, imping usa de sticla cu putere masculina, si raman cu maneru usii in mana. Inauntru – intuneric. Intuneric negru, maro-inchis – exact ca in chilotii negri ai unei negrese. Stau prostit si ma uit in jur. Nu vad decat ochi si dinti. Atat. Ma mai uit o data. Numar vreo 18 ochi si vreo 10 perechi de dinti. Albi. Lati ca lopetile.

Noa! Ce pula sa faci cu maneru? Ca de iesit nu mai puteam sa ies afara si sa o intind, curajos, la fuga. Zic: jur ca imi infig mainile in paru lor ala cretz ca paru pubian si ii musc de nasu ala turtit! Macar iau vreo doua nasuri cu mine in infern daca imi vor sangele. Cum dintii nu se ridica de la masa, asez maneru pasnic pe masa de langa. Zic: bou esti, gropare! macar de aduceai si tu ceva margele, o oglinda, ceva! Asa – frectie, te baga astia in kukta sh fac friptura de roman verde. Noa! Mai scapa de canibali amu! Ma pun jos, cu curaj, la masa unde statea maneru.

Ba, si se uita astia la mine ca la desert! Io – finca sh io am crescut prin Manajtur – ma uit si eu la ei. La albu ochilor. Si numa ce vad ca o pereche de felinare se ridica de la masa, cu tot cu dintii de sub ei, si vine spre mine. Bazavane, zic io clantzanind energic, amu o sa papi nari de congolez! Bonsoar, zic io, comment ca va. Keske vu vule, zice o voce ca de tambur. Manger, zic io. Repas. J’ai faim. Je voudrais manger quelque chose de la cuisine africaine, zic io, preferabil fara carne de colonist, gandesc. Qu’est-ce que vous me recommandez?

Amu, toata lumea stie. Un chelner bun stie tot timpul sa raspunda la intrebarea asta. Si tanti ma lasa paf: incepe sa-mi insire, ma, tot felu de cuisinuri. Io zic: Avez-vous un menu, s’il vous plait? Non, zice dama. Si continua sa vorbeasca. Si io zic: viande? oui, poisson sau nush ce pana mea o zis, ca se auzea muzica din aia tribala la maxim. Zic io – viande-ul alalant sigur e ceva carne de apartheidist, ia adu la nenea neshte poisson! Asa, zic io. Si sa fie traditionnel, si cu orez, ca paine bag sama ca n-atz ave p-acolo, prin continentu’ negru. Tanti mai bolboroseste o serie de incantatii, la care raspund fara echivoc: oui, oui, oui. Non, nu vreau sa beau rien.

Si astept. Si fac concurs cu ochii din sala care se uita mai mult la celalalt fara sa clipeasca. Si pierd. Asa ca astept, si ma uit cu interes crescand la unghiile mele, la varful pantofilor si la telefonul meu julit si vai de curu’ lui.

Si dintr-o data un miros gretzos de peste prajit invadeaza incaperea, de depaseste mirosu’ de marijuana, pe care uitai sa-l mentionez. Bag pixu! ma gandesc. Pun pariu ca is ceva pesti de acvariu pescuiti din buda, amu vreo 2 luni, si niciodata bagati la rece! Amu clar ca nu mai puteam da inapoi. Si incep sa ma socotesc la ce mancare sa ma gandesc cand voi mesteca chestia aia la care ei ii spun papa si noi ii spunem Chappi, pentru catei voiosi si sanatosi. Mirosul insa imi amuteste orice pocanitura de sinapse. Icnesc. Sunt pierdut. Va trebui sa ma fac ca ma suna careva sh sa o sterg.

Si dupa vreo 10 minute, mai frate, numa ce vine bucatareasa aia ma cu o tavoaie, de m-am si crezut stapanul sclavei Isaura! Un farfuroi urias cu doua capitze de orez, fiert ireprosabil. Sos de soia, moartea mea, un bol cu spanac (de care o zis ca nu e epinard) din care se iteau neshte carnaraie albe, si un pahar generos cu ceea ce aveam sa aflu mai tarziu ca era 4 linguritze de piper fiert in tabasco, sau cam asa ceva. Cert este ca – dupa un varf de cutit de sos din ala, am infulecat toata papa pe nemestecate. Papa de nota 10. Respect.

PS: si Groparu stie ca Tupac Amaru o fo amerindian, da’ tot el mai stie ca nu e nici o diferenta intre popoarele care traiesc in afara Romaniei.

2 lovituri, dă-i și tu!

Daca e weekend, e Belgia

Fute

Belgia, tzara negrilor. “Negri” se scrie cu un singur i, in afara de cazurile in care accentuezi cuvantu’: “Tu ai face dragoste cu negri?” se intreaba asa cum am scris eu.

Belgia mai e si tzara valonilor si flamanzilor. Cica astia nu se suporta unii pe altii (opservati va rog cum am scris “altii”) nici macar deloc. Si asa de tare nu se suporta, ca mai degraba s-ar insura cu verisoarele lor decat intre unii cu altii. Ceea ce si fac. De vreo 200 de ani.

Belgia mai e si tzara berii scumpe, a ciocolatii si a ochelaristilor. 3.50EUR/33 cl – in afara de cazu’ nefericit in care dai aceeasi suma pe 0.25 cl.

Belgienii au trotuare rulante in aeroport, ca sa nu isi arda caloriile. Au un centru foarte fain iarna, in care ard becuri multe si se aude muzica de Craciun. Belgienilor nu le place cand Volkswagen inchide fabrici la ei in tzara, si atunci fac demonstratii si il numesc pe CEO de la VW “muitor” si “in-alte-feluri”, si agita steaguri cu El Che sh secera si ciocanu’. In Belgia era sarbatoare in perioada asta, si se vand melci. Eu zm mancat melci si nu mi-au placut. Au gust de alge cu caca de pescarush in ele. Cum sade bine unei capitale de pedofili, simbolu’ orasului e un baietel care face pishu: Manneken Pis.

In Belgia se pierd avioane. Eu am pierdut unul, ca nu m-am trezit la timp. In Belgia se asteapta 9 ore in aeroport pana vine urmatoru avion spre Romania. In Belgia in aeropoarte is tot felu de romani care injura la telefon in gura mare finca nu ii lasa la aeroport sa aiba bagaj mare. Alti romani din aeroport se ofera sa ii ajute, sa le preia ei o parte din bagaj. Asa o facut Groparu cu o tipa din Deva. In Belgia in aeroport te controleaza si la kilotz sa nu ai ceva gel de dush sau lichid pe care sa-l iei cu tine in aveon. Eu am trecut de control cu 5 baterii de camera foto si o bricheta, basca trei (3) pixuri cu care puteam injunghia cate stewardeze vroiam + o carte despre UE care i-ar fi omorit pe toti de plictiseala. Dar, dupa cum aveam sa aflu in avion de la ucraineanul cu care partajam voiajul, eram mic copil. Nenea si-a scos linistit brisca din buzunar ca sa desfaca o ciocolata, tocmai cand atingeam 10.000 m altitudine. Brisca cu lama taioasa. Bine macar ca nu avea gel la el. Ca era interzis.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Sfantul (Nicolae, nu Roger Moore)

Ba, si numa ce-mi apare Mos Nicolae in vis, si se apuca sa dialogheze cu mine tocma cand aveam un vis erotic cu negrese din Tailan-dala, si eram sultanu’ din Brunei, in anii in care petrolu’ era mai scump ca amu. In visu meu, Mosu’ avea barbia lu’ Becali.

– Ba, zice, Gropare, vezi ca daca iti pui o dorintza in noaptea asta magica se indeplineste, ca io indeplinesc dorinti. Una pe cap de vita furajata.
– Mosule, zic io, e clar. Stii ce imi doresc eu cel mai mult pe lumea asta. Sa mi se indeplineasca orice dorintza, normal.
– Nu, ma pacatos uscat de focul iadului ce esti, care vei arde in focu gheenei ca-n crematoriu, si din cenusa aia a ta s-a mai face unu tot ca tine de pacatos care si ala va fi ars. Trebe una singura, ma. Una si gata. De restu’ dorintelor se ocupa alti sfinti, cum ar fi Sf. Asteapta.
– Ba, mosule, zic io, fii atent. Io amu dorm, si lobu’ ala cerebral ocupat cu dorintele carnalo-materiale e latent. Nu se iriga, pur si simplu, ca or furat astia tevile, hotii dreq, Doamne iarta-ma. Asa ca: ba mosule, nu imi alegi tu o dorinta sa-mi indeplinesti? Amu noi ne stim, ca aproape ca avem aceeasi varsta; plus ca tu poate stii mai bine ca mine ce vroiesc, ca voi stiti tat, si io de cand mi-am cumparat rucsac fara cadru in clasa a 11-a nu prea mai imi doresc multe kestii.
– Mai impiedicatule in treapta pacatului, agatzatule de cuierul desertaciunii, dependentule in ale raului! Eu pot alege sa nu mai poti fuma neam, sa iti faca beutura greatza, sa nu poci manca decat de post sau sa vorbesti in pilde, fara a mentiona parti ale corpului – partile alea cu care mamiferele isi marcheaza teritoriu. Ce zici? ?
– Doamne iarta-ma, dar foarte departe de mine gandul asta! Oricum ma indoiesc ca asemenea comportamente degenerative vor face casa buna cu pohtele mele. Da’ daca trebe musay io sa imi aleg, vreau o fantana care indeplineste dorinte, si o bascula de fise.
– Ba, zice Mosu, usor rosu in obraji, bag sama ca tu nu pricepi romaneste, limba sfintilor primordiali ai Pamantului, dupa cum zicea insusi Vadim Tudor. Aici nu mere ca pe troleu cand te-or prins fara belet. Tu alegi o dorintza, faci o cerere pe A4, o supui comitetului, noi o inregistram, o dezbatem, si o indeplinim in limita stocului. Ca e oferta din aia cu stelutza.
– Ma sfinte, zic io, sa-mi bag moshu’ pe horn! Auzi aci: noi doi suntem neamuri, ma.
– Ce neamuri, ma, ca doara nu te kiama Nicolae!
– Nu, zic io, e drept, da si io is mosh. Asa ca suntem neamuri. Si mai e o chestie: faza cu Nicolae e rasuflata. Ca in engleza la Nicolae se zice Nick, si toata lumea stie ca “Nick” inseamna “porecla”. Ce sfantu poreclei esti tu, ma? Asa ca te rog frumos sa faci bin…

Pola me. O sunat ceasu’.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

De ce asiatica?

kika

Da. De ce asiatica?
1. Daca esti urat, urat-urat, si nu te vrea nimeni, DA’ NIMENI, speri ca femeile asiatice au ochii mijiti, nu vad bine cu ei, ele te vad frumos, cand de fapt nu esti, ca ele au ochii mijiti si nu vad bine cu ei.
2. Daca vezi o gajica mai faina, ii spui ca asiatica e fiica-ta (ca astea is mici) si ii ceri un numar de telefon.
3. Isi poate gasi oricand job in domenul textil.

De ce negresa?
1. Buzele. Daca se infunda buda nu mai trebe vidanjor.
2. Daca nu ai chef de sex, stingi lumina, te ascunzi si a doua zi ii spui ca nu ai mai gasit-o in intunericul negru.
3. Iti da senzatia ca ai pula mare. Ca doar de-aia te-o preferat unui negru!

De ce araboaica?
1. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
2. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
3. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
+
4. (bonus) – nu bea alcool, deci poate conduce masina acasa.

De ce evreica?
1. Are unchi bijutier in Antwerp.
2. Iti lasa tie sa mananci tot porcu’, piftiile si carnatii de Craciun.
3. Daca protocoalele inteleptilor Sionului sunt adevarate, vei avea o pila in Noua Ordine Mondiala.

De ce unguroaica?
1. Ai un sentiment de mandrie nationala cand faci dragoste cu ea.
2. Oricat de beat esti, nu te poti inscrie in PRM ca nu te primesc aia.
3. Inveti sa injuri in ungureste, ceea ce se poate dovedi util intr-o buna zi cetzoasa in care treci vama.

De ce rusoaica?
1. Te indeamna sa bei.
2. Daca o iei in goarna intr-un bar ii in stare sa ii omoare pe derbedeii aia.
3. Daca vrea sa te omoare, o face curat si fara durere, cu Poloniu 210.

De ce eschimosa?
1. Daca ai putza mica ii explici ca “e de la frig”.
2. Nu te bate la cap sa nu mananci grasimi.
3. Poti face swinging cu nevasta vecinului, sh asta numa daca ii faci o vizita.

De ce Maori?
1. Nu mai pierzi vremea cu dezbracatul: pur si simplu dai de o parte si de alta fusta de ierburi.
2. Vezi toti sanii prietenelor ei.
3. Daca vrei sa scapi de ea o trimiti la pescuit intr-o zona infestata de rechini, si ii faci o gaura mica in piroga.

De ce tiganca?
1. Dai ceva bani pe ea, dar o iei fata mare si ramane a ta indiferent cat de porc esti.
2. Daca te supara vreun nesimtit, vorbesti cu fratii ei sa vina cu iataganele + nu platesti impozite.
3. Fusta aia sexy te provoaca si la 90 de ani.

De ce romanca?
1. Sarmale, carnatz, ciorba, sters prafu’, gatit, spalat.
2. Mori inaintea ei cu mult.
3. Le canta fain copiilor tai sa adoarma.

O lovitură, dă-i și tu!