RobinSON of a Bitch

RobinSON of a Bitch

Io, daca ar fi sa imi aleg ce cariera (nu ce femei) sa imbratisez cand o sa fiu mare, as alege sa fiu Robinson Crusoe.

In primu rand ca faceam vin din strugurii aia de pe insula si beam si nu ma faceam de kko la prekini si nu-mi auzeam discutii prin firma, si era vin fara E-uri, si facut din struguri adevarati, nu din apa cu melasa si pastile, si nu mai trebuia sa ma stresez ca vine UE si imi taie vitza. Basca ca nu mai trebuia sa dau 80.000 pe sticla cu cel mai poshircos vin. Plus ca nu mai cumparam vinul pe criteriul “care e cea mai faina gajica din reclama la vin?”

P-orma ca nu ma mai apucam de fumat.

In al treilea rand ca in fiecare dimineatza vedeam Vineri. Si si seara vedeam Vineri.

Si sa nu uitam ca as fi avut un papagal care nu era director de scoala cand eu eram profesor. Si care nu ma punea sa fac planuri de lectie si sa scad nota la purtare la neghiobul clasei numa si numa pentru ca s-o uitat la fete sub fusta, si ele or ras ca niste capritze. Ca asa-i la 14 ani.

Si as fi avut la capre – ai, mama! Plin de capre. Si as fi mancat telemea de capra cu rosii, si m-as fi simtit ca acasa in Sibiu. Si nu as mai fi fost nevoit sa merg in piatza sa iau branza, si nu m-as fi simtit vinovat ca un mic hitler genocidos ca am luat de la oieritza aia blonda si tinerica si cu pielea alba, in loc sa iau de la babatia aia de langa ea cu neg paros pe nas care ma intreaba cu repros “Da’ de la mine de ce n-ai vrut sa iei, domnu’?”, si eu sa ma simt ca un mizerabil care, de alfel, chiar este.

Si daca veneau negrese sa manance oameni pe insula, eu le-as fi ajutat, si am fi mancat si am fi cacat toti masculii din arhipelag (oricum toti masculii is niste porci, si mie imi place carnea de porc), si as fi ramas singuru’ iubitor de negrese din peticul ala de tropic, si m-as fi bucurat de statutu’ asta pana vedeam negru de la popa in fatza ochilor. Si negresele m-ar fi venerat, ca si eu cand ma vad in oglinda imi vine sa-mi ridic altar intr-un templu cu calugaritze lezbiene si virgine, sau cartilofage. Si pe unele negrese le-as fi pus sa isi mijeasca ochii, si ziceam ca is chinezoaice, si iata cum isi mai indeplinea Groparu un alt vis din copilarie.

Si nu as mai fi dat o straitza de bani pe pantofi de mers la nunti, si as fi papat multa mamaliga cu peshte, taragotu’ se-ntareste. Si nu m-as mai fi ofticat de Becali, sau ca Vantu e actionar majoritar la Catavencu, sau ca Vanghelie ar putea candida la presedintie. Si nu m-as fi ofticat ca gresia mea din baie are un coltz iesit. Si cand naufragia corabia aia, a doua, de pe care am luat o gramada de scule si chestii, m-as fi jucat pe ea de-a piratii cu prietenii mei imaginari – si as fi castigat. Si as fi jucat si poker pe dezbracatelea cu prietenele mele imaginare, si am fi pierdut impreuna. Si as fi facut baie in mare PE GRATIS. Si as fi facut si pishu in apa, fara sa ma simt vinovat. Si as fi pescuit zi si noapte, pana m-as fi saturat, si nu m-as fi saturat, si as fi pescuit chiar si dupa ce m-as fi saturat, si ar fi fost beton.

Si cand, la final de cariera de Robinson, as fi simtit ca se apropie o negresa cu o coasa in mana, as fi zis: “Doamne, cat m-ai nedreptatit! Ce viatza NAJPA am avut! Ce? Aud? Ma trimiti in rai finca vrei sa iti rascumperi greseala? No, ce sa zic… bine, is de acord, treaca de la mine! Uf…”

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Incepe pRostu’

Finca is Scorpion, asadar prin urmare oleaca 90% sadic si 100% masochist, m-am hotarat sa tin post anu’ asta inainte de Paste.

Postul, in viziunea Groparului, nu prea are de-a face cu Dumnezeu. Adica sunt suficient de ne-fariseu incat sa admit ca Dumnezeu nu are nici o treaba (aproape) in toata afacerea asta care e mai degraba personala si autodistructiva. Undeva, asa, la capatul tunelului intunecat in care ma preumblu zilnic si in care am loat hotararea se intrevede un pkik de Dumnezeire, dar eu incerc sa nu prea am treaba cu Ea, ca nici Ea nu prea are treaba cu mine si nu ma lasa in ruptu’ capului sa castig la Loterie, mai ales (probabil) din cauza ca nu joc.

Nu – postul in viziunea Groparului are ca tzel primordial autocunoasterea pe mine insushi. Sa vad cata vreme rezist fara: tigari + beutura + carne + lapte + oua + telemea de Sibiu (care, dupa cum se stie, e singurul motiv care ma mai tine in patria mea). Si daca mai pot furisha cate un gand ecumenic despre cat de bine o sa-mi fie pe lumea ailanta, cu atat mai bine.
Deci:

1. Adio Kent Silver, tigari de femei pe care le fumez sperand in zadar ca le voi intelege mai bine (ce teapa uriasha!). Adio. Eventual pasiv.

2. Adio bere, bine ai venit, Schlossgold! (bag pula..)

3. Adio chiftele, jnitzele, zama de burta, sarmale, pui, sanvici Safari sau Kebap, sunculitza de pui, Kaizer cu ceapa si cu zacusca, si, bineinteles, SLANA. Si carnatzi.

4. Adio, lactate Napolact! Nu te teme, or sa ma omoare alte chestii, daca E-urile din produsele matale nu reusesc. Adio si tu, batranica din piatza care imi vinzi lapte de bivolitza 100%, cu 20% lapte de vaca si 80% napolact inauntru, si eu nu am curaj sa te evit, ba iti las si ciubuc!

Adio si tie, iaurt “natural” cu Biffidus Essensis (TM) pe care te tot ingurgitez a doua zi, sperand sa ma scapi de starea naturala de mahmureala, si tot iau tzapa, ca in afara de diarie nu castig nimic de la tine.

5. Adio, papara de sambata si duminica dimineatza, cand mancam ca porcu’ si apai zaceam gemand intins in pat, uitandu-ma la American Chopper (I hate that freakin show…)

6. Telemea. Shit. Telemea. Uite cum stau lucrurile: it’s not you, it’s me. Trebuie sa ne despartim. Relatia noastra nu mai poate continua asa, si vreau sa ma ierti ca te-am incurcat atata vreme. Am sperat ca vom fi nedespartiti, m-am rugat la Dumnezeu sa nu ne desparta niciodata, dar se pare ca nu mai merge. Asta e. Vei gasi pe altcineva care sa te iubeasca la adevarta valoare. Nu, te rog nu plange cu lacrimi sarate de zăr, e in zadar. Plus ca te-am mai si inselat cu cascaval afumat de fiecare data cand nu erai acasa. Imi pare rau. Hotararea mea e definitiva, irevocabila si inatacabila. O perioada.

Si tu, ba ficatu’ pulii, sa nu te bucuri! Ca dupa Pasti te vad io cum te umpli iara de pete!

O lovitură, dă-i și tu!

A doua zi de post

Eat less chickin

Prima zi de post a fost un fleac.

Prima mea zi de post a fost de Lasatul DemiSecului. Finca eram rupt de mahmur, finca fusesem la a treia noapte consecutiva de chef, si cand esti ca frunza toamna de mahmur pana si aerul pe care il inspiri iti face rau. Asa ca daca oricum nu puteam fuma, si nici bea bere, si nici papa nimic, am zis ca e OK sa incep de ieri postul. Si de ieri am si inceput.

Azi, in schimb, azi e altfel.

Ma asteptam sa fie greu, dar NU CHIAR ASA DE GREU!!!

1. In primu rand ca am un gust anormal si neobisnuit de placut in gura dimineatza cand ma trezesc. Care se mentine si dupa ce trece prima ora din buna dimineatza mea, perioada pana la care in mod normal as fi bagat pana la tri tigari intre pleure.

2. Nu mi se mai usuca narile, si nu ma mai scurm in nas de fatza cu tot biroul. Asta imi permite sa socializez si cu colegii aia mai sensibili care imi evitau privirea din cauza asta.

3. Fiindca nu mai beau, riscul sa fac prostii mari cand is ametit scade considerabil. Asta imi permite sa socializez si cu masculii ale caror prietene erau indragostite de mine, dar care nu aveau voie sa socializeze cu mine, ca cand is beat nu mai fac discriminari sexuale.

4. Faptul ca mananc numai rodul gliei, nu si al grajdului, imi permite sa restabilesc relatii diplomatice cu Tara Viermelui de Galbeaza, cu Statele Unite ale Gripei Aviare si in Fosta Republica Yugoslava a Pestei Porcine. Voi semna noi tratate diplomatice ca bolile astea sa atace numa masculii, ca sa ramana mai multe femele de iubit pentru noi, heterosexualii.

5. De cand nu mai am voie sa ma bucur nici macar de o Sana, am redescoperit alte placeri esentiale ale vietii, cum ar fi:
– scarpinatul;
– cumparatul unei masini de spalat Samsung in rate;
– puterea de a refuza din priviri toate femeile care se uita la tine in troleu – e post, doara (nimic nu se compara cu placerea asta);
– placerea de a le spune colegilor ca fumatul ucide (asta iti da senzatia ca tu vei trai mai mult, ceea ce va elibera mai multe endorfine prin vene, si in cele din urma chiar vei trai mai mult);
– placerea de a rontai seminte Nutlain pana limba devine o halca mov si crapata, cu papilele gustatile umflate cat sa iti zgarie cerul gurii;
– …? (sunt sigur ca mai sunt)

3 lovituri, dă-i și tu!

In caz de incendiu, sparge-i gura

Fire!

O cooperativa agricola de productie are grija de porcii ei. Ii vrea acolo in cocina, grasi, sanatosi, feriti de pesta, frig, satui, lalala. O firma seamana cu o ferma, finca si porcii de angajati cresc, au senzatia sigurantei, se satura cu papa in cutii de plastic de la catering si fac pishu la doi pashi de birou. Diferenta dintre o ferma si o firma este ca porcii celei dintai nu prezinta riscuri de manipulare, pe cand porcii de angajati, da. In America, porcii de angajati vin la firma cu Kalashu’ si impusca sefii si secretarele dezbracate de sub ei. In Romania, suinele carpatine nu pot face mai mult decat sa dea foc cooperativei cu bricheta aia de 12.000 lei, si aia vechi.

Nenea care se ocupa de incendii si care face instructaju’ PSI de la pompierii clujeni (ne tot zice ca nu e frumos sa dam foc firmei) e grasun si frumos ca un Pokemon. Sau urat ca un Pokemon. E grasun si cu gusha si vorbeste ca un caprar, si nu suporta cand lumea il completeaza – probabil se crede prea complet. Poarta pantaloni de stofa, pulover (sveter) si adidasi cu ciorapi de lina.

La ultima sedintza de PSI, ne-o certat ca de ce e strada asa ingusta. Ca daca lom foc, masina pompierilor nu are cum intoarce ca sa ne stropeasca, ca pe demonstranti. Si ca vom muri arsi ca niste sobolani ce suntem. Si ca oricum nu e nimic de capu nostru si ca o vom pizdi intr-o buna zi.

Da’ primu ajutor stim sa-l dam? ne intreaba, lingandu-si buzele cu un icnet in timp ce se uita la vreo doo colege care-si aranjau sutienele, in sala mare. Programatorimea tasta de zor, ca nu se uita nimeni la el. N-asa, zice el. Sa va zic. Primul ajutor se acorda atunci cand victima nu mai poate respira, si se acorda cu respiratie gura-la-gura, zice el, dezmierdandu-le cu privirea pe colegele mele.

Io ridic doua deshte sus, si imi permit sa tusesc, sa imi dreg vocea, si sa il corectez suav:
– Nu va suparati, zic, da in primu rand victima trebuie dusa departe de locul accidentului, intr-un loc sigur.
– Da, zice el, fericit ca isi pierduse sirul gandurilor si amu trebuia sa se uite in brosura, si apai se aplica gura-la-gura.
– …si nu oricum, zic eu, ci numai daca ramanerea in perimetrul accidentului nu se dovedeste periculoasa. Pentru ca in mod normal trebuie sa asteptam pana soseste ajutorul calificat – ambulanta sau, preferabil SMURD-ul, finca SMURD-ul e calificat sa acorde primul ajutor la locul accidentului, pe cand ambulanta se ocupa numai de transportul la cel mai apropiat spital.
– Da, zice el, da, da. Si daca nu vine paramedicii, dupa indepartarea victimei se aplica respiratia gura-la-gura.
– Da, zic eu, perfect de acord, dar in cazul indepartarii de locul accidentului, victima nu trebuie trasa de sub masina rasturnata sau grinda arzanda, ci trebuie ridicata si extrasa de acolo in brate, sau cu foarte mare atentie rostogolita pe targa/patura, si numai apoi scoasa din accident. Ca daca are vreun membru rupt, ii gata, am pizdit-o, zic eu.
– Exact, zice el, si apoi se aplica respiratia gura-la-gura.
– Imediat, daca-mi permiteti, zic eu. Se ia o batista sau un tifon, si se curata gura victimei. Poate avea reziduuri in gura care fie impiedica transferul de aer, fie sunt toxice, si atunci o pizdim si noi.
– Da, zice el, dar a sosit momentul sa ii aplicam o limba… ma-sa, zice el, mi-o scapat, respiratia
gura-la-gura.
– Nu, zic eu, nu. Nu e bine. Victima e pizdita, sta intinsa pe jos, cu capul dat pe spate. Numai dupa ce ii prindem cu degetele nasul si cu cealalta mana barbia se aplica respiratia gura-la-gura.
– Da, zice el, se aplica respiratia gura-la-gura.
– Nu, zic eu, fiindca riscam sa pizdim victima si mai tare ca ii putem sufla aer in stomac in loc de plamani, si atunci o pizdeste si mai rau. Cea mai eficienta metoda e respiratia gura-la-nas.
– Da, zice nenea, si asa se poate.
– De ce? Zic eu. De ce. Va spun eu de ce. Finca e mult mai usor sa intre aerul in plamani daca il sufli pe caile respiratorii.
– Da, zice el.
– Si sa aveti de grija ca daca e copil, sa nu suflati prea tare, ca ii rupeti plamanii!
– Da, zice el. Si ia o pauza.

Continua.

– Dar sa nu uitam ca un alt element la fel de important e masajul cardiac. In acest scop, zice el, cu ochi sclipitori, se dezbraca victima de la bust in sus, si se maseaza incet-incet dar cu fermitate pieptzii… aaa… pieptul victimei.
– Nu, zic eu, nu. Nici gand. Prima data se verifica sa nu aibe vreo coasta rupta sau ceva intzapatura de metal in kept, ca daca ii apesi o pizdeste iara, definitiv de data asta.
– Da, zice el, da. Oricum, acum, ca s-a incheiat sedintza noastra de prim ajutor şi eu trebuie să plec, dati-mi voie sa va arat iesirea de incendiu.

Era foarte fericit ca ii intrerupsesem visele lui adanci.

Dupa cum vedeti, iesirea de incendiu dă exact in curtea vecinului, care e păzită de acest magnific exemplar de ciobanesc mioritic sau carpatin. Acesti caini, dupa cum se stie, sunt foarte prietenosi cu programatorii care le invadeaza teritoriul urland si tropaind panicati, in caz de incendiu. Veti fi in siguranta – daca latra violent e semn ca vrea sa fie prietenos. Eu acum trebuie sa plec. La revedere.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Bă, care-i faza cu revelionu’?

Amu, faza cu revelionu e grea. La toti ni-i greu.

In primu rand, finca nush cum sa ii mai zic: A-Nou, sau Revelion?

In al doilea rand finca urasc sa planuiesc din vreme. La mine toate se rezolva in ultimul moment, si din cauza aia nu se prea rezolva. De-aia ma tot plang ca nu am prea am avut noroc in viatza, decat cu caru’, si cand se rezolva, de regula, meritele le atribui unei entitati mai superioare mie, careia unii ii spun Buda, care le e mai superioara lor, si eu ii zic DumnezEU care, dupa cum stiu eu bine, ca am citit pe net, m-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, cu mici retusuri, ca doara Dumnezeu nu face diarie si nici carii!

In al treilea rand finca daca te intreaba cineva “Ce faci de Revelion?” trebe sa ii eviti privirea cand ii raspunzi, si, cand ii spui ce planuri ai, trebuie sa strecori si aluzia ca nu mai are loc sa vina cu tine. Finca:

1) ti-i anticapit… ptiu, antipatic de nu l-ai putea suporta nici poleit cu aur si expus in mausoleu, ca Lenin;
2) pur si simplu nu s-ar integra cu gasca ta de prekini betivani care se imbata ca porcii la fiecare chef si iau cartonase galbene de la prekinele lor si-apai tre’ sa faca blat si concesii inca doua-trei etape, pana uita aia.

Si mai nasol e cand chiar ai vrea sa il iei cu tine, da’ chiar nu mai ai unde sa il iei si p-ala, si atunci trebe sa ii explici cu lux de amanunte din ce cauza nu poti, si cu cat explici mai mult cu atat iti dai seama ca cine se scuza se acuza, si simti ca in ochii lui te apropii de punctele 1) si 2). Si atunci te simti ca un mizerabil, si zici ca soarta e nedreapta ca tu ai avut mai multe sanse in viatza decat el, si pe vremea lu Ceausescu nu era asa, ca erau oamenii mai buni, desi uleiu’ era la ratie.

Cand intr-adevar lururile incep sa curga la vale, atunci incepe distractia. Suna gasca mare la telefon, la 2 noaptea: ba calugaritzule, ti se zice, da’ tu cu cine vii la rev? Cu ma-ta, zici tu, sperand ca ala sa rada si sa uite. Da finca ala nu rade si nici nu uita, ii zici: cu Pompieru’ si cu Glezna, aia doi prekini de-ai mei, tovarasi buni. Ba beshica, fii atent la mine-aci. Noi ne-am hotarat ca numa cu un prekin poti sa vii, ca nu mai e loc (de regula hotararile astea se iau unilateral cu o saptamana inainte de rev, in asa fel incat prekinu ala care tre ‘ sa pice sa nu fi avut vreme sa isi faca alte planuri de backup, finca se stie refuzatii la revelion dezvolta un sentiment cald, de prietenie, fatza de cei care trag tzepe de rev). Nu mai poti sa vii cu ala ca tre’ sa vina verisoara lu’ unu, gazda, si ala asa o zis, ca tu tre’ sa renunti la un prekin, ca deja suntem 42. Eu as vrea, sincer, da’ uite ca nu se poate. Am vrut numa sa iti zic cum stau lucrurile, na. Noapte buna. Si iti inchide telefonu, si si-l si inchide si p-al lui, sa nu ai pe cine injura in direct, plus ca e doua noaptea si e tarziu.

Normal ca tu te simti ca un jucator de fotbal danez de 2 metri si 10 caruia un arbitru turc i-o dat un galben la el acasa, pe nedrept (toate cartonasele galbene se dau pe nedrept). Si si mai nasol e ca tocma’ prekinii aia buni iti fac asa o faza nedreapta, si tocmai finca amu tre’ sa renunti la unul din prekinii tai cu care vii, care ti-s la fel de buni, faza ii si mai nedreapta. Si si mai nedrept e ca nu ai cum sa te apuci sa faci gât, că dupa aia si tu pierzi, pe nedrept, locu’ cu verdeatză cu gajca, si apai ajungi la mâna alora pe care-i refuzasesi, aia de la punctul 1) şi 2). Si atunci te gandesti: ba, nici Pompieru nici Glezna nu is Iisusi, asa ca daca ii tradez nu-s Iuda. Asta e, unu’ tre sa pice, viatza e nedreapta. Si dupa ce dai cu banu, zici: asta e. Ba Glezna ba, nu se mai poate, ba, cu revelionu’, io ma duc la bunici, ca o picat faza aia. Pompierule, ii zici dupa aia, vezi ca Glezna nu poa sa mai vina, sa nu-i zici nimic, pola me, asta e. Numai pentru tine mai e loc. Ba, zice Pompieru, io nush ba daca mai vin! Serios. Ca n-am chef (de regula, cand la mine-n tzara iti spune cineva asa ceva, sa fiti siguri ca ala avea alt plan in cap de cel putin 6 luni, dar nu ti-o zis nimic, finca tu erai varianta de backup). Asa ca il suni pe Glezna, care deja are alt plan de backup in desfasurare, si il convingi sa renunte la el, ca ti-ai pus obrazu’ pentru el, si ca o sa fie super, ca ii toata gajca acolo. Si numai dupa ce il implori cu lacrimi amare sa te ierte si sa vina acceptasi Glezna (finca daca mergi fara nici un prieten cu tine la revelion aialalti nu te mai lasa sa aduci pe nimeni la anu’, ca ai numa prekini neseriosi, care promit si nu vin); dar asta nu vine oricum, ci numai si numai dupa ce iti smulge promisiuni pe care stii sigur ca nu ai cum sa i le indeplinesti, gen ca o sa aiba patul cel mai bun, ca o sa fie cald la cabana, ca 100% ca o sa fie distractie si ca sa ii gasesti o masina in 1 ianuarie la 6 dimineatza sa il aduca in orash, ca tre’ sa mai mearga la un chef in dimineatza aia, fara tine, ca o promis (cheful ala e tocmai la altcineva care lui ii e prekin, dar care la tine se inscrie in punctele 1) si 2).

Si pentru ca Groparu face orice pentru prieteni, inclusiv le da bani imprumut, le da cazare le ia si bere si ii si injunghie pe la spate daca trebe, promiti si juri numai sa fie bine. Numai sa inceapa revelionu ala despre care ai promis ca o sa fie dickstractie mare, si multe gajici singure care il vor p-ala si care se saruta una cu alta, si dorm dezbracate. Care revelion – ca amu ii faza cea mai tare, cand discoperi uluit atata frumusetze care strapunge taina nepatrunsului ascuns – se reveleaza a fi ca gasca aia de 42 de oameni is de fapt 6 baieti si o gajica, care e prekina unuia dintre voi. Si gajica e si din aia cu toane, care ia locul cel mai bun in pat, care nu suporta sa fie cald la cabana, care adoarme la 1 noaptea si nici nu il lasa pe prietenul ei – singurul sofer, si care nici nu bea, ca o avut hepatita de curand – sa plece de langa ea in 1 ianuarie dimineatza la ora 6. Asa ca ramai sa te distrezi cu masculii aia care is disponibili, si care, intr-o lume normala, intra toti la punctle 1) si 2) din clasificarea ta. Chiar si Glezna!

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Daca n-o batzi, n-o iubesti

Jart! Jart! Două palme peste falcutza îngheţată.

Gaşca de 24 de colindaci (jumate masculi betzi, cealalta jumatate eu) se opreste şi se uita. Pe jos, o femeie se zvârcolea ca o likitoare cand ii dai sare. Bunoacă femeia. Tinerică, din aia cu cercei in buric sh tatuaj tribal pe posterior, sau deasupra bucilor, ca nu am putut vedea de unde ii incepea curu’. Pân’ la buric ii urca asa, uşurel, un şir negru-negru de păr de la păsărică – şi nush cum puii mei la buric se termina asa, dintr-o data. Langa ea, o aratare de mascul cu geaca cu Chicago Bulls. Cercel si freza de 3rei Sud-Est. “Curvo”, ne auzira urechile noastre, reci ca varza murata congelata, “te-ai futut cu Nelu!” – si urmara doua propozitii in care numele Domnului fu pomenit, dar nu cu conotatie ecumenica. Langa ei, inca vreo 2 cupluri, care erau cu ei. Nici unu nici o miscare.

Josh se căca pe el de bărbăţie.
– Ba, zice, io ma bag sa ii dau în gură la nemernic.
– Te bagi pe pizda la muma-ta. Da-le pace, ca lupta asta nu e lupta noastra (vinul de casa imi apela cu succes un cuplet din Byron – “The thirst of their ambition was not mine / The aim of their existence was not mine”)
– O rupe pe biata gaina! Tu nu vezi???
– Mai taci ma, asta e cartier din Romania. Daca nu o bate inseamna ca nu o iubeshte.
– Ba odorizant de buda, zice asta, tu esti cretin, sau carpa? Ca sa stiu. Ca pruna asta si le ia de la barba-su si tu stai si te uiti!
– Da’ taci ma, zic, io am incredere in sibience (că uitai să vă zic, eram in Sibiu), si ca dovadă – fii antena cat de surprinzatoare pot fi galele gratis de K1.

Urmeaza scena pe care o anticipasem. Gajica se ridica de jos ca o shaolincă, sh huarshht!!! O lovitură de picior la ăsta în burtă, aproape din intoarcere. Fuhuhjjuuuu!!! Şi numa ce mi ţi se întinde mititelu ăla agresiv, dar indesat pe trotuar, da o frână cu bărbia, sh dupa aia nush cum dreq da cu dovleacu’ de asfaltu’ ala cu foarte putina zapada pe el, de o sunat ca un ketroi din ala greeeeu, greu de tat care cade la vale de pe creasta Fagarasului. Boc! Boc! Se aude. Tipesa, încordată ca o ghepărditză.

– Vezi, ba erete, ii zic lu Josh, femeile din Sibiu is din alea, ma, pastoritze, astea fac wrestling cu urshii si beau lapte de lupoaica! Pariez pe ea.

Mititelu se sprijina in cap, îşi aduna picioarele sub el şi se balanseaza până ajunge într-o statură relativ bipeda, numa atâta că ii atarnau mâinile pe langa corp, ca la cimpanezeu. Si se apuca de-şi reface freza, in timp ce doamna il scuipa cu dărnicie. Îl scuipa şi îi face pomelnicu’ familiei lui: ca sa se duca la dracu cu ma-sa care se ştie că e o chitra de femeie si cu tac-su care e un alcoolic fara sperantza care o picat de doua ori la admiterea la facultate (kizda masii, zic io, oare ăsta de-o ia în gura e copilu’ meu???), cî nici macar carnet de conducere nu are (e clar, zic io, haiti! ăsta mi-ar putea deveni cel mai bun prekin în alte circumstanţe) si ca îi atâta de prost că nici la ocazie nu ştie să stea cu cartonu’ cum trebe.

– Acum, dupa cum vedeti, stimaţi telespectatori (ii explic lu Josh), printr-o surprinzatoare manevra reprezentanta sexului frumos ia situatia in ambele maini şi, dupa cum ar spune un mare clasic in viatza – despre mine era vorba – intre ambele picioare, şi îşi loveste consortul cu picioare, pălmi şi invective. Campionul nostru e un pic ametit, dar asteptam riposta. Riposta care iata, nu intarzie, noroc ca buna doamna nu e atinsa decat razant de dosul palmei dumnealui, totusi suficient cat sa o dea (cu bufnitura) cu scalpul de acel gard de beton. Sa urmărim acum ce urmeaza, deoarece nu cred ca challengerul nostru isi poate auzi gandurile din cauza spurcaturilor cu care il tinteshte gura dumneaei. Doamna revine intr-o clipita, si cu velocitatea unei toporişti îi imparte omului patru carate – numarate – la baza gatului, unde-i e greu voinicului, de i-o si feliat marul lui Adam. Si ca si cand asta nu ar fi fost de ajuns, il prinde cu o manoacă de freza aia de 3rei Sud-Est, si cu cealalta il prinde de limba, i-o lungeste si incearca sa i-o bage – tot lui – in cur.

Dar – ce se vede??? Valer si Flaviu se indreapta sa ii desparta??? Fuck, fuck, fuck, zic io, astia nu is normali.

Amu situatia se complica. Io stiam ca nu am ce cauta in bataia aia, desi imi rodeam pumnii sa intervin. Si nu aveam ce cauta intre ei, finca gajica aia:

1) nu incerca sa fuga;
2) nu striga “Ajutor!”;
3) pe langa toate astea, ii mai si cara la bietu betivan cate una din fundul grădinii, de numa asa se auzea: trosc! trosc!! trosc!!!

Daca gajica
1) o lua in clantză pe tacute ca in filmele mute, fara sa il mustreze verbal;
2) o rupea la fugă sh betivu fugea dupa ea;
3) striga “Ajutor!” – fie si numa cu juma’ de gura, ca ii prindeam si cea mai mica vocala pe care o scotea, ca numa atata asteptam ca sa intervenim, da’ nu auzeam decat “u” si “a” cu “L” in mijloc; p-orma “i” si “a”, cu “zd” in mijloc; p-orma o suita de cuvinte ce incepeau cu “p” sh “f”, si care sigur nu se gasesc in cartile de la editura Christiania,

deci daca una din astea 3 kestii de mai sus s-ar fi intamplat, aş fi intervenit. Si am fi salvat femeia aia cu păr pana la buric, ca să nu il mai bata pe nemernic, si am fi dus-o la un azil militar plin de soldatzei in termen, unde ar fi cunoscut adevarata iubire. Dar asa, o intervenit Flaviu sh Valer. Astia erau suficient de curajosi, tot de la vin, incat sa se creada si consilieri maritali. Si am asteptat sa vad ca zboara macar un pumn catre beregatile astora, dar masculu’ nostru feroce era redus la o masa diforma de carnitza care gâlgâia. Şi astia ai mei, de curajoşi ce erau, şi-or scos telefoanele – care oricum nu mai aveau baterie – si i-or zis, bălănganindu-şi-le: “Mămăliga mătii, daca nu te opresti, aici kem politia! Rezolvati-va problemele acasa, gura mătii de pastarnac!”

Omul o înţeles. Şi femeia cu păr pubian până la buric s-a aplecat, şi şi-a ridicat consortul. Şi şi l-a azvârlit pe un umar, ce pe o batistuţă. Şi a plecat cu el in tenebrele cartierului muncitoresc. Acelaşi cartier unde am locuit şi eu o vreme. Strashnica femeie! Strashnica.

7 lovituri, dă-i și tu!

Revelieon 2007

Matza

Da, revelion. Rimeaza cu bulion.

Era sa-l sinucid pe Mitroa ca mi-o infipt un mop sub nas, mop cu care tocmai se stersesera ceva boraturi. Sau oare numa’ dupa aia s-or sters boralele…? Creca da, finca singuru’ care o borat de Rev o fost Cipala (aka “Cuiu’ din pula”), si o borat numa in 1 ianuarie, ori noi eram in 31 inca, si Cipala o borat numa dupa ce o mancat trei portii ori 500 ml de zama de burta. Zama o fost beton, da’ stomahu’ lu asta o fo varza. Da, in mod sigur, o fost inainte de a se sterge borala lu asta. Da’ tot am dat cu o doza de bere dupa cretinu de Mitroa, da’ nu l-am nimerit, cert e ca s-o bufnit de dulap cu atata putere, ca astia din cabana s-or gandit ca sigur e miezu noptii si se aud jocuri de artificii si or inceput sa se pupe. Drept pedeapsa, o trebuit sa primeasca cinci shuturi in cur de la mine in cele mai neprielnice momente, gen de fiecare data cand se apleca. Alea cinci s-or transformat in trei, de fapt, dar nu mai putin ucigatuare. Cu sete. Sa-l doara cand se caca.

Oricum, am ajuns la cabana porniti pe fapte mari, sa ne euroimbatam la eurorevelion. Asa de porniti, ca am beut 10 sticle de 750 ml de coniac basca 100 doze de bere pana dimineatza. 9 masculi, ca fetele s-or tras pe cur. Si a doua zi (adeca 1 ianuarie) pe la vreo 9 dimineatza am pornit in Avrig sa cautam de beut! Si intrebam batranele care mereau la sljuba unde putem gasi ceva de beut in Avrig. Si am gasit numa Passion, care in afara de chimicale mai avia sh alcool intr-insa. Si a doua seara ne-am machit cu Passion.

Da nu despre asta e vorba, finca nu povestirile unei gajti de betivani ar trebui sa fie piatra din coroana. Faza e ca mie imi plac pisicutele. Si nu vreau sa pateasca ceva rau, nici una din ele. Cine ma cunoajte stie ca aveam si eu matzoc, una, de fapt, Ciuciuca ii ziceam. Finca ma iubea, ciuciu. Cand stateam pe pat, venea parshiva pana langa mana mea, dar in asa fel incat trebuia sa ma ridic ca sa o mangai, ca sa depun efort. A dreq matza! Cand am plecat din apartament, a intrat in calduri; si am dat-o la casa unei prekine, ca sa aiba libertate. Si o plecat cu altu. Alt motan. Da’ o revenit si nu o intrebat de mine!

Si apropos de matze, una bucata matza de revelion, lihnita de fuame ca era in stare sa vina la mine singura (!) si sa ma miaune, apare in seara de 1. Si atata s-o frecat de mine de mi s-o facut mila. Clar ca am loat euro-matza si am mers cu ea la fete (9 la numar) si le-am dat-o. Matza aia a mancat 4 crenvursti cum papa Jenna Jameson cartilagii de barbat. Si tot mai vroia. La care noi, betivii (eu cu Huby, care e un tip extraordinar) ne-am hotarat sa salvam matza. Finca putea sa moara de indigestie, si Mitroa vroia sa o faca barbechiu. Asa ca am hranit pisicutza cu putin hrean (inainte mestecasem in hrean cu o linguritza care se ofilise, atata era de puternic). Si pisica nu vroia hrean, dar era mai bine pentru ea, ca sa nu i se faca rau dupa patru crenvursti cat o putzuloaie de negru inghititi pe nemestecate. Si pisi a primit doua linguritze de hrean si nu a fost foarte fericita. Dar pisi era lacoma, si dupa ce a stranutat bine de vreo patru ori, a revenit printre noi. Tocmai la timp ca sa incapa in mainile flamande ale lu Flaviu, care o aruncat-o pe casa. Clar ca Mitroa a primit un alt shut in posterior, ca nu se leaga nimeni de matzele care ma baga pe mine in seama! Tocmai cand rasfoia prin creier manualul cu “1001 de moduri de a administra o pisica”

Dar matza era apucata. O coborat dintre tigle si iara, pe la picioarele noastre. Noroc ca tocmai cand sa puna Mitroa mana pe ea, var-su (Nelu, o pujlama de om meseriash!) s-o hotarat sa o centreze, ca sa o scape din ghearele netrebnicului. Si matza a decolat in virtutea shutului, si nu a mai revenit! Ca o facea gratar netrebnicu’.

A doua zi nu am mai revazut-o. Dar matzele is tot timpu ok. Ceea ce nu se poate spune despre curu Mitroiului. Ca l-o durut pana in ziua de azi. Si sper sa il mai doara.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!