Am avut un vis…

…care nu era umed, ştiu, şi io m-am mirat. Şi care nu era despre kirghize care făceau baie goale în copcă de Oceanul Arctic Găeşti. Şi nu era nici visul ăla al meu, mai vechi, să poţi să te fuţi, să pescuieşti şi să te şi joci pe calculator simultan.

Nu, ăsta era un vis inocent avut la vârsta de 12 ani. Da, la vârsta asta alţii au copii ca mine, ştiu. Eu numa atâta ştiam – că trebuia să mă scol la 7 fara 20, să adorm la loc, că la 7 si 10 venea sor-mea de la tura de noapte de la spital, şi ma trezea, şi păpam împreuna, şi apai ea se punea să doarmă şi eu plecam la şcoală, să mai văd cu cat le-o mai crescut la colege sânişorii, Doamne, cum se mai ânfoiau de la o zi la alta, ca aluatu’ de cozonac! Unele colege aveau şi mustati, aia ţin minte, da’ le-or pierdut mai târziu, când li s-o gătat pubertatea, pe la 28 de ani. Cel mai tare era că la vârsta aia nu te considera nimeni pedofil.

Lasând la o parte pornetele, în dimineatza aia kiar nu aveam chef să mă trezesc, darmite să mă scol din pat, darmite sa ma duc la şcoală, mai ales ca nu imi dadeam seama care era scopu’ mersului la şcoala. La şcoală trebuia să merg din doua motive: 1) puteam să mă uit la tzatze noi pe gratis; 2) dacă învăţam să fac ceva bun cu viaţa mea, mai tarziu aveam suficienti bani să mă uit la tzatze noi cat poftesc. Dar degeaba am tot mers, la şcoală (şi liceu şi facultate şi mastere) mă interesau indienii de plastic şi gumele Turbo, nu tzatzele colegelor, si mai tarziu tot nu mi-am permis sa am suficienti bani cat numa sa stau ziulica intreaga sa ma holbesc la balcuane.

Ce o fost cel mai cool o fost urmatorul episod: sună ceasu’, 7 fara 20, îl opresc, şi incepe visu’. Visez că mă rădic din pat, casc, mă întind, trag jaluzelele. Bag deshtele-n nas, fac curaţenie înăuntru. Mă scarpin la shezută, scot kilotii dintre buci, casc iară, termin căscatu’ cu un oftat. Încerc să fac o jumate de flotare, mă răzgândeshte pishu. Mă duc la WC-ul de serviciu, că masculii de la mine din familie numa acolo aveau voie să se slobozască. Si visez io asha cum, în timp ce mă răzemam de părete şi pishu – niagarându-se vesel – susura o rapsodie, văd un ziar lânga budă, că io mai citesc Formula As când scot căcatu’ din mine. Si pun labutza pe ziar, şi in ziar scrie, nota bene, că CINE O FOST LA CULES DE CIRESI ARE VOIE SA INTARZIE LA PRIMA ORA.

Eu, de regula, nu am nevoie de multe imbolduri pentru a lua decizii finale – cum ar fi să mă apuc să ţin un blog cu o adresa de net aberantă si un subtitlu mincinos. Aşa că am continuat să visez ca m-am eliberadio de pishu, am scuturat furtunashu’, am aşteptat ca cele trei ultime picături să ajungă – invariabil – în chiloti, şi m-am infipt drept intre asternuturi, ca o sonda intre placile tectonice permafrostice.

Aşa ca, când sor-mea o vint la 7 si 10 să mă trezească, i-am replicat nonşalant – tu, da’ mă leshi? Îi zic la diriga că am fo’ la cules de cireşi, şi e OK, nu mă mai duc la prima oră. Şi nu te mai uita la mine cu ochii ăia dilataţi de parca naşti.

Atat.

3 lovituri, dă-i și tu!

Cuvinte nouă în limba română

stalagmita-din-tavan.jpg

– A (se) stalacti = (mă) stalactesc, vb. IV. I. 1. refl. A se tot pisha de la bere din 5 in 5 minute, de parcă vrei ca fiecare picătură de pipi să ţi se sedimenteze pe puţă şi să o facă să crească şi să ajungi la mărimea stalactitelor din Peştera Urşilor. Ex: “Nush ce pm era-n berea aia, că atâta ne-am mai stalactit…” Suporta diateza activa daca esti prea beat sa te pishi si te pisha altcineva: “O trebuit să mă stalactească fetele, spuse Gregorian”.

– A (se) gropări = (mă) gropăresc, vb. IV. I. 1. tranz şi activ/reflexiv Activitatea pe care o desfăşori înainte ca altceva mai important să ţi se întâmple. Ex: “Înainte de a lua palma, gropăream prin autobuz. Pune şoferu’ o frână, mânca-ţi-aş, de fix în piepţii lu’ una am aterizat cu mâna dreaptă!

– seminţie = s.f., când te apuci să mănânci seminţe şi nu te mai poţi opri până nu îţi putrezeşte limba.

– Speolog, -oagă = s.m., specialist în speologie, ramură nouă a sportului în care participanţii se spală sau fac duş zilnic. În ţara noastră sunt mai mulţi jucători de golf decât speologi.

– A (se) berări = (mă) berăresc, vb. IV. I. 1. tranz şi activ/reflexiv – activitatea desfăşurată înainte de a te stalacti.

6 lovituri, dă-i și tu!

I shouldn’t be alive

Blog romanesc Romanian blog

Mi-am spart capul de trei ori

Prima data ca nu am vrut sa fac pipi in olitza, si am fugit din bratele sora-mii care incerca sa stoarca pishu’ din mine pana m-am proptit cu bostanu’ in dunga de la pat. Sor-mea o lesinat. Urgente, pansament, asistente medicale care m-or pipait.

A doa oara cand m-o lovit Elke (i.e., nume sasesc feminin) cu un picior de scaun sau cu sete in moalele tzestei; aveam 7 ani, si Elke o fugit in casa si nu o mai avut voie sa iasa afara 2 saptamani afara din cauza mea. Urgente, pansament, asistente medicale care m-or pipait.

A treia oara am vazut o matza neagra de pe geam, si am facut skydiving in pat sa nu ma mai uit la ea, ca aduce ghinion, dar am alunecat pe cearshaf si m-am tamponat cu prostu’ tot in dunga de la pat. Bubuitura s-o auzit pana la etajul patru. Sange, apa rece. Aveam 14 ani, si as fi vrut sa ma pipaie neshte asistente mustacioase, dar nu m-o mai dus nimeni la spital.

M-am lovit de bara

Ne jucam de-a Tarzan; io exploram granitele transsexualitatii zoofile in rolul lui Judy, maimutzica lu’ Tarzan. La un moment dat, Tarzan o trimis-o pe Judy pe cealalta liana sa aduca banane, dar lui Judy i-a alunecat espadrila chinezeasca si s-o lovit cu barbia de bara baobabului. Judy nu a putut vorbi 2 zile cum trebe, si a ramas si cu o cicatrice in forma de clitoris sub buza inferioara. Cand ma intreaba gajicile de unde o am, le zic ca e de la prima mea bataie de strada, si automat le arat si cicatricile de pe pumni (pe care, intre noi fie vorba, mi le-am facut cu plastic incins la 12 ani).

Am dat foc la casa

Dar nu o ars decat perdeaua. Si un pic din masa.

Tata e inginer

Soru-mea s-o maritat cu un neamtz

!!!

Am lucrat ca prof 2 ani

Vrei adrenalina, Gropare? Na adrenalina!

Nu m-am spovedit decat o singura data

…si si aia pe jumate. Ca dupa ce am tot raspuns cu “Da!” la intrebarile la nenea popa, mai trebuia sa mai raman sa iau nush ce impartashanie, da’ am plecat ca ma asteptau colegii de liceu la bere.

Am supravietuit Cernobilului

…dar nu fara sechele. Si acuma m-as mai juca o tura cu indienii.

Fac ocazia frecvent

In 10 ani de facut ocazia, am urmatorul palmares: un dulau omorat de soferul TIR-ului la intrarea in Turda, oras european; 6 puncte la intrarea in Alba, acum 5 saptamani, acordate lu soferu’; accident cu iesire in decor, avocat din Deva; o spaga de 100.000 lu’ Garcea acum un an pentru ca soferul ma luase la ocazie (“transport de persoane fara licentza”);

Am mancat tot felu

In studentie, am mancat caltabos lasat pe pervaz, care avea urme de ciuguleli. De la ciori. Si ma ghidez dupa sloganul “Nu exista mancare stricata!”

Beau orice

…dar am fost refuzat in MISA ca am refuzat o halba de pishu rece, cu exact doua degete de spuma, finca nu era pipi de la bere, ci de la suc de morcovi si pastarnac. Dar uneori beau chiar si apa minerala!

Probabil ca va urma.

7 lovituri, dă-i și tu!

Retardo

Da. Eram retardat.

Aveam retard la CCF. De 4 luni. Fincă din decembrie nu mai dusesem revistele la Centre Culturel Francais. Din decembrie. Nu trebuia să fiu un strateg vizionar ca să-mi dau seama că amenda pentru trei reviste (doua de modă şi una de decoraţiuni interioare) era cam cât datoria externa a Rusiei, plus programul spatial martian american – ce mai, aproape cât salariu’ lu’ Esca. Eram sigur că mă vor reţine şi îmi vor extirpa un rinichi ca pedeapsă. Aşa că mi-am loat rămas bun de la tastatura, monitor si ficusu ala in ghiveciu’ caruia scuip cojile de seminte. Si am plecat in pauza de masa cu Cindre – colegu, mă. Hâtru. Să duc revistele.

Am plecat cu aceleaşi gânduri cu care am plecat la vot în 2000, când trebuia să aleg între Corneliu V şi Iliescu. Convins că voi fi violat cu mătura. Că voi fi uns cu miere la cur şi lăsat lânga un stol d-ăla de muşte verzi. Şi ProTV-ul va fi de faţă să mă filmeze în timp bibliotecarii pun Cheeky Girls la maxim, să nu se audă cum zbier. Şi că îmi vor face transplant de măduvă de la solamezi din ăia cu burta mare, şi apăi mă aruncă într-un autobuz Ratuc plin de pensionari să mă înghesuie, şi să mă lase acolo până mi se dezumflă burta.

Şi că mă îmbracă în haine de femeie, mă botează Tatiana şi mă pun să mă mărit cu Irinel. Şi să mă pup cu Ştefan Bănică în direct şi să dansez cu Costi Ioniţă. Şi nu o să mai am prieteni, căci nu o să mai fie nimeni amic cu cineva care va fi pus sa ţină cu Noua Dreaptă. Sau cu cineva care – în mod sigur – va fi fi pus să doarmă într-un dormitor comun de militari în termen care au fost serviţi cu o porţie zdravănă de ridichi negre (genul Brassica rapa, care induce flatulatii violente – ventus).

Mai citisem că ăia cu retard la returnări îşi pierd brusc optimismul când sunt transportaţi într-un portbagaj de Lada într-una din ţările fostei URSS, la ceas de noapte. Exagerez? Când aţi văzut voi vreodată o profă de franceză zdravănă la cap? (în afară de alea care chiar sunt, bine-ntzăles). Aşa că eram sigur că nu voi avea de-a face cu vreo Andree Raicu bibliotecară. Plus că în dimineaţa aia ascultasem la horoscop ca dacă am întârziat cu revistele la bibliotecă aş face bine să plec în Madagascar, să nu mai folosesc cartea de credit şi să nu încerc să contactez familia în nici un fel, măcar vreo 16 ani.

Dar cel mai tare mă inerva că Cindre, colegu’, ţinea morţiş să vie şi el la bibliotecă. Pen’ că – zicea el – vroia musai să le spună la tantile alea că el m-o prevenit că nu e de joacă cu bibliotecile, mai ales franceze, şi că nici nu citesc de fapt revistele, ci numa mă dau snob, şi că le şi înşel ca nesimţitu, fincă am şi la Britiş Council abonament, şi că odată aş fi comentat că CCF vine de la Centre Commerciel Francais, la cât costă abonamentu’ pe lună, şi că odată am de gând să viu cu un voal musulman pe cap să văd dacă îmi interzic să intru la ele-n bibliotecă, ca să le pot da dupa aia în judecată, şi că de ce nu se face Andreea Raicu bibliotecară?

Aşa că am intrat la tanti alea înăuntru şi, smerit ca o fecioară la patul conjugal, i-am spus, cu un nod gordian în gâţi:

– Mamă scumpă, soră întru credinţă, ce mai: doamnă! Doamnă dragă, zic, io nu vreau sa fiu violat cu mătura, şi nu îmi plac muştele verzi; cu atât mai puţin voalurile musulmance. De armată (beşinoasă sau nu) am fugit ca de orice femeie cumsecade din viaţa mea, începând cu maică-mea; iar Cheeky Girls sunt groteşti. Rinichii mi-i vreau în duet, ca şi pân-acuma, că le-am promis că-i înec cu bere când se gată postu ăsta; şi nu câştig nici cât Esca pe minut. Aşa că luaţi-vă revistele pe care, da, nu am apucat să le citesc, fincă le iau numa de snob, şi voalul musulman mi se pare într-adevăr cea mai sexy ţoală fincă acoperă gura, doamnă, gura, dar luaţi-le odată, şi dacă totuşi trebe să mă auto-exilez în Madagascar, o voi face!

– E bine, zice doamna. Când vă găsiţi abonamentul să îmi spuneţi să vi-l schimb, că asta e făcut pe adresa veche.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Groparu o aruncat prosopu’

prosop-pe-calorifer.JPG

Si nu oricui.

Azi dimineatza, impins de un elan patriotic mai putin, snob mai mult si certamente atras de grasutele care vin dimineatza la bazin sa isi etaleze bunastarea, m-am hotarat sa merg la piscina olimpica din Cluj. Dupa cateva ture de balaceala si glume proaste la care numa io am râs, am venit la firma, unde aveam de predat un document. Stress, etc.

La mine la firma, kiar in spatele meu, este o camera de conferintze. Acolo se inghesuie manajerii cand se plictisesc si mai pun de-o şedinţă dupa care ne tot scade salariu’.

Azi nu era sedinta.

Finca nu puteam pastra slipii si prosopu’ meu second jilavi in rucsac, mi i-am intins in toata splendoarea lor pe caloriferu’ din dotarea salii de conferintze: una bucata slip cu manecutze (cumparati din Bulgaria, made in China, 60 mii/buc) si una bucata prosop vargat, nu exagerat de nou si nici din cale-afara de curat. Si acolo or stat pana cand ceva manajer strain o venit pe la noi cu o gasca de lupi tineri, si ei straini. Si toti s-or dus cu manajeru’ strain atza-n sala de conferintze din spatele meu, unde se etalau la loc de mare cinste slipii mei si prosopu vargat – repet, nu prea curat si nici exagerat de nou. Si acolo or stat vreo doua ore, si or tot negociat. Si cand or iesit zambeau toti sase, fericiti.

Finca is sigur ca slipii si prosopu’ meu vargat (nu exagerat de nou si nici din cale-afara de curat) is de bun augur si aduc noroc (pe probatea!), nu mai am acum decat un dubiu: cand merg sa iau bilet la loterie, sa ma duc imbracat in slip si cu prosopu’ in cap, sau si cu prosopu’ si cu slipii in cap? Sau mai bine sa smulg de-a dreptu’ caloriferu’ asa cum e si sa il bat pana imi spune 6 numere norocoase, cand e report mare?

27_03_07_1726.jpg27_03_07_1727.jpg

5 lovituri, dă-i și tu!

O zi fecală

bad-day.jpg

1. UPC? De ce???

Io n-am nimica cu tine, bă UPC, da’ m-o pus Groparu’. Serios. Z’ce că când s-o abonat v-o zis expre’ că ii trebe Discoveriurile tătie, fără Civilisations, că ăla e pentru gay, şi voi i le-aţi dat prin gură – adică DELOC. Şi ăsta e si bou d-ăla ardelenesc, care stă şi rabdă câte-o lună întreagă, şi-apăi numa’ ce ii sar mucii dintr-o dată de şi trânteşte cu ei de podea de omoară insectele cu ei.

Si nu-i numa’ asta. Mai îi că pune Groparu azi mana pe telefon si suna la voi, la call center, să afle că de ce nu i-aţi pus discoveriurile, că doară d-aia şi-o bagat cablu-n gaură. Si in loc de voce din aia de nubiră de la celălalt fir, i-aţi răspuns, mă, cu o voce d-aia mă de foarfecă ruginită. Şi când vă zice ce problemă are, ştii ce o zis vocea?

Apăi io nu ştiu ce i-aţi spus colegei mele, că aici nu figuraţi cu cerere!”

Bă, ăsta ştii că e cam nesimţit şi nu se prea enervează el, mă, da’ aşa l-aţi zăhătuit, mă, că o crezut că înghite receptoru! În secunda aia pun pariu că nu o mai văzut el femei dezbrăcate de cât roşu vedea în faţa ochilor. Şi-o cerut scuze (era vina lui, clar!) şi s-o cărat la voi la sediu – ca cică din telefon nu se poate rezolva, că numa din Ungaria înspre vest e secolu’ 21! – să îşi puie omu’ canalele. Şi acolo i-aţi dat, mă BOILOR, un decodor vechi, mă, vechi din 1984, măăă, pe care cu 6 minute înainte o damă bine îl preda că era nemultumită de el. Şi când o început Groparu să comenteze, ştiind ce le zice la tantile de la UPC, madama aia o zis că nu îi dă decodor nou. Că nu are de unde. De unde să-i dea, dacă nu are de unde? Ha? Zi tu! Şi să nu vă puie dreq să renunţaţi la abonamnt mai RPD, că plătiţi de vă iese prin nas. Unde puteţi face reclamaţie, că pe site nu merge şi la call center is dobitoci? Nicăieri. Următorul, vă rog!

2. MobSexpert

De la ăştia o rezervat amu vreo 5 săptămâni o canapea. Care vine în o săptămână, mânca-ţi-aş, maxim 10 zile. Care trec fără să mai zică nimeni nimic. Şi trec şi mai multe, fără să zică nimeni nimic, numa Groparu, când se ruga noaptea, mai strecura câte un “…şi adu-i, Doamne, canapeaua robului tau nevrednic înainte de alegerile parlamentare din 2016!” Si cum până şi gropile şi răbdarea Groparului au un fund, Groparu şi-a cumpărat de la Staer ceva colţar, care tre să-i vie săptămâna asta. Dar cine-mi sună la ora 13:00 azi, să-l anunţe că i-o venit canapeaua? Un mic mobsexpert, care mai era şi încântat nevoie mare. Şi atunci Groparu o zis “Două secunde, vă rog!”, şi-o slobozit gura şi o început:

– “Stimate domn, CÂND v-a zis Groparu că are nevoie de canapea? Aud? Amu-s 5 săptămâni! Aşa-i? Dom’ne, da’ cât crezi tu că mă pot io fute pe jos, că n-am canapea? Ha??? Cât? Îţi zic io: puţin! Şi deja mă fut aşa de vreo 4 luni, mă, 4 luni! Şi dacă nu pot să mă fut cumsecade, devin stresat şi cedez la ăia de la UPC. Îţi pare rău? Mie nu. Serios. Kiar nu. Vă doresc o zi bună, cu renunţări la taxa de înmatriculare la maşini second.

3. Numărul de telefon

Tocma’ când îmi era acru dintele ăla care se încalecă peste molari de ziua asta, mă sună 0314126758 şi după ce îşi dă seama că nu io îs ăla pe care îl caută, îmi închide pur şi simplu telefonu’ în nas! Şi am încercat de 16 ori să îi sun înapoi şi să le zic una de dulce. Dar nu răspunde nimeni. Şi asta mă cam inervează.

PS: Nu v-am zis nimic de shafu care m-o bestelit – pe drept! recunosc, de aia cu kartingu’ de la care vrem sa inchiriem sala si nu stiu sa faca afaceri decat pe win-lose (tu esti pe lose), de telecomanda de la decodoru’ de la UPC, de somnu din glandă de azi si de contu de card care nu se mai umple odata!

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!