17 pacate capitale

God

Azi am tradus asta, si mi-am rugat moartea sa vie sa ma duca in focul Gheenei, unde sa ma lase pana la a doua venire.

Viata crestina este viata liturgica în Biserica. Biserica este Organismul viu, Trupul lui Hristos condus de Dumnezeu-Tatal si însufletit de Duhul Sfânt. Întru acest har treimic sunt toate cântarile, slujbele si rugaciunile bisericii. Ele slavesc pe Dumnezeu-Tatal prin Hristos-Cuvantul, facandu-se simtite prin Duhul sfant. Cântarile slujbei unui Praznic împaratesc vestesc iubirea, bunatatea si maretia lui Dumnezeu, smerita pâna în adâncul iadului de dragul fapturii Sale – Omul. Cântarile liturgice cuprinse în acest album fac parte din slujba Utreniei Praznicului Taierii Împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos si a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.

Rabdând taierea împrejur dupa Legea mozaica, Mântuitorul îsi arata disponibilitatea persoanei Sale iubitoare pentru suferinta înca din sfânta Sa pruncie. În ciclul liturgic al celor sapte laude, utrenia ocupa un loc central. Rânduita în primele ceasuri ale zilei, slujba împleteste armonios citiri si cântari din psalmi, tropare, canoane, irmoase. Dupa cântarea mariologica destinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sfârseste cu cântarea Laudelor si Doxologia Mare. Alcatuirea ei genereaza în suflet o stare de bucurie, multumire si slavire a lui Dumnezeu Treimic, pregatitoare pentru dumnezeiasca si Sfânta Liturghie.

Aflati la al treilea CD, membrii Grupului Psaltic Sfântul Roman Melodul ne aduc bucuria venirii lui Dumnezeu între noi oamenii ca Prunc, pregatit sa sufere si sa ne mântuiasca. Într-un autentic si dulce cânt bizantin ne aduc în suflet bucuria fireasca de a-l slavi pe Hristos Stapânul si Împaratul Nostru precum si pe sfintii Lui. Între acestia, un loc aparte îl ocupa ”omul cel ceresc ”, ”îngerul cel pamântesc”, dumnezeiescul si marele ierarh Vasile, Arheipiscopul Cezareii Capadociei. Dorim celor ce vor asculta aceste cântari sa primeasca ajutor de la stapânul Hristos,cu rugaciunile si mijlocirile Sfântului Ierarh Vasile. (Ieromonah Andrei Coroian, staret al Sfintei Mânastiri Râsca Transilvana)”
La final, am batut cu creionul in masa si l-am chemat pe Dumnezeu la apel si i-am zis: “Duamne, iarta-ma ca te intretup tocma’ amu cand poate vrei sa dai cu ceva tsunami in asiatici sau cu vrio inundatie la paganii aia de americani din New Orleans, da’ amu stii ca trebe sa imi ierti niscai gafe pacatoase facute de mine de-a lungul existentei mele mizere, finca am tradus acest text din pasiune, fara vreo rasplata omeneasca. Iata-le. Is numa 17. Se poate?”

1. Doamne, iarta-mi betia aia colosala trasa de ziua mea la 19 ani, cand sarbatoream prima mea picare la facultate si stateam cu mainile dupa capu lu Niatza (ne luasem reciproc de dupa cap cand stateam ingenuncheati langa buda) in baru’ Cleopatra, ca ne bagaseram toti banii in pochere si am baut vodca, si nu mancasem de vreo 18 ore. Si amandoi vorbeam engleza unu cu altu, si era 6 dimineatza. Si Calin ne-o bagat cu capu’ in zapada, sa ne trezim, si erau -12 grade afara. Si tot nu ne-am revenit.

2. Doamne, iarta-mi betia aia colosala din anu I cand Mitroa era sa o ia in gura de la badi-gardurile din Bianco ca s-o rastit la ei, si io am zis ca daca o ia in gura ii dau si io un picior in bot, da’ in shimb ne-am ales cu un permis de intrare libera timp de un an studentesc.

3. Doamne, iarta-mi bataile pe care i le-am administrat lu Cristoff in copilarie. Nu am fost niciodata xenofob, nu am nimic cu ungurii, sasii sau tiganii. Cristoff e sas, si noi radeam de el zicandu-i “Cristofor Columb”, si el plangea.

4. Doamne, iarta-mi capul ala pe care l-am dat in stalp cand pacatuiam cu gandul si cu inima la vederea unei eleve de la Industrial 3. M-a durut capul trei zile si orgoliul doua saptamani, ca aia m-o vast si o ras. Aveam 17 ani.

5. Doamne, iarta-mi data aia cand eram prof si am ajuns la scoala dupa ce bausem pana la 4 noaptea in Jay’s. Si nu mi-am putut tine orele, si copiii or trebuit sa copieze din manualu’ ala najpa.

6. Asijderea, cand eram prof si am mers la scoala unde predam dupa ce am mers in Wake Up si am stat langa boxele la maxim si a doua zi nu mai auzeam nimic, si l-am pus din greseala absent pe un elev care strigase prezent, si i-am promis ca il motivez, da’ n-am mai apucat ca am uitat. Doamne, iarta-ma!

7. Doamne, iarta-ma ca am votat cu Constantinescu. Jur ca la vremea aia mi se parea ca e cel mai bun.

8. Vreau sa te rog frumos sa ma ierti ca am dormit ca porcu’ intins pe bancheta de tren atunci cand eram student si veneam de la Sibiu, si pe hol era plin de oameni care nu s-or putut aseza jos.

9. Vreau sa ma ierti cand am mintit-o pe fosta mea directoare de la scoala, ca am intarziat din cauza ca imi rupsesem picioru cu o zi inainte.

10. Doamne, iarta-ma ca l-am urecheat pe elevul Astilean, dar efectiv m-o scos din minti. Si iarta-ma ca nu-mi pare rau nici macar azi.

11. Doamne, iarta-ma ca tot timpu in autobuz ma pun langa fete frumoase. Ca daca ma pun pe doua scaune goale, langa mine se pun numa babete.

12. Doamne, iarta-ma ca injur ca un sergent de la Campina. Jur ca atunci cand imi aduc aminte a tot chinui sa ma stapanesc, da cum dre sa nu ma enervez cand primesc de lucru la firma?

Doamne, is numa 14, mai is trei pacate, dar vreau sa Te rog frumos sa ma pasuiesti cu astea trei, ca va veni vremea sa completez lista. Se poate? Te rog frumos.

5 lovituri, dă-i și tu!

Groparu in restaurantu lu Tupac Amaru

Papa

Deci, era vineri: era clar ca era Belgia.

Cica Amsterdam e capitala din lumea asta cu cei mai multi negri si cei mai putini albi.

Si Bruxellu’ e capitala din lumea asta cu cei mai multi negri si cei mai putini albi.

Vizavi de hotel, scrie mare: “Restaurant. Cuisine Africaine”.

Aici e de mine, Gropare, zic io, hai sa incercam ceva exxxotic, gen carnitza de mulatra, ca de pizza sh macaruane m-am saftirit! Zis si facut. Ma opresc in fatza, imi aprind o pipa si o fumez preocupat, ma preumblu prin jur sa investighez, ca sa nu ma fac de ras, cum ma fac io de regula cand intru intr-un mediu ostil. Investighez cum se deschide usa, cate trepte sunt la intrare si cat de inalt e pragu’ usii.

Arunc mucu’, si imi string cureaua la pantaloni. Scuip ca un magrebian, reusesc sa nu ma impiedic sau sa-mi agatz haina, imping usa de sticla cu putere masculina, si raman cu maneru usii in mana. Inauntru – intuneric. Intuneric negru, maro-inchis – exact ca in chilotii negri ai unei negrese. Stau prostit si ma uit in jur. Nu vad decat ochi si dinti. Atat. Ma mai uit o data. Numar vreo 18 ochi si vreo 10 perechi de dinti. Albi. Lati ca lopetile.

Noa! Ce pula sa faci cu maneru? Ca de iesit nu mai puteam sa ies afara si sa o intind, curajos, la fuga. Zic: jur ca imi infig mainile in paru lor ala cretz ca paru pubian si ii musc de nasu ala turtit! Macar iau vreo doua nasuri cu mine in infern daca imi vor sangele. Cum dintii nu se ridica de la masa, asez maneru pasnic pe masa de langa. Zic: bou esti, gropare! macar de aduceai si tu ceva margele, o oglinda, ceva! Asa – frectie, te baga astia in kukta sh fac friptura de roman verde. Noa! Mai scapa de canibali amu! Ma pun jos, cu curaj, la masa unde statea maneru.

Ba, si se uita astia la mine ca la desert! Io – finca sh io am crescut prin Manajtur – ma uit si eu la ei. La albu ochilor. Si numa ce vad ca o pereche de felinare se ridica de la masa, cu tot cu dintii de sub ei, si vine spre mine. Bazavane, zic io clantzanind energic, amu o sa papi nari de congolez! Bonsoar, zic io, comment ca va. Keske vu vule, zice o voce ca de tambur. Manger, zic io. Repas. J’ai faim. Je voudrais manger quelque chose de la cuisine africaine, zic io, preferabil fara carne de colonist, gandesc. Qu’est-ce que vous me recommandez?

Amu, toata lumea stie. Un chelner bun stie tot timpul sa raspunda la intrebarea asta. Si tanti ma lasa paf: incepe sa-mi insire, ma, tot felu de cuisinuri. Io zic: Avez-vous un menu, s’il vous plait? Non, zice dama. Si continua sa vorbeasca. Si io zic: viande? oui, poisson sau nush ce pana mea o zis, ca se auzea muzica din aia tribala la maxim. Zic io – viande-ul alalant sigur e ceva carne de apartheidist, ia adu la nenea neshte poisson! Asa, zic io. Si sa fie traditionnel, si cu orez, ca paine bag sama ca n-atz ave p-acolo, prin continentu’ negru. Tanti mai bolboroseste o serie de incantatii, la care raspund fara echivoc: oui, oui, oui. Non, nu vreau sa beau rien.

Si astept. Si fac concurs cu ochii din sala care se uita mai mult la celalalt fara sa clipeasca. Si pierd. Asa ca astept, si ma uit cu interes crescand la unghiile mele, la varful pantofilor si la telefonul meu julit si vai de curu’ lui.

Si dintr-o data un miros gretzos de peste prajit invadeaza incaperea, de depaseste mirosu’ de marijuana, pe care uitai sa-l mentionez. Bag pixu! ma gandesc. Pun pariu ca is ceva pesti de acvariu pescuiti din buda, amu vreo 2 luni, si niciodata bagati la rece! Amu clar ca nu mai puteam da inapoi. Si incep sa ma socotesc la ce mancare sa ma gandesc cand voi mesteca chestia aia la care ei ii spun papa si noi ii spunem Chappi, pentru catei voiosi si sanatosi. Mirosul insa imi amuteste orice pocanitura de sinapse. Icnesc. Sunt pierdut. Va trebui sa ma fac ca ma suna careva sh sa o sterg.

Si dupa vreo 10 minute, mai frate, numa ce vine bucatareasa aia ma cu o tavoaie, de m-am si crezut stapanul sclavei Isaura! Un farfuroi urias cu doua capitze de orez, fiert ireprosabil. Sos de soia, moartea mea, un bol cu spanac (de care o zis ca nu e epinard) din care se iteau neshte carnaraie albe, si un pahar generos cu ceea ce aveam sa aflu mai tarziu ca era 4 linguritze de piper fiert in tabasco, sau cam asa ceva. Cert este ca – dupa un varf de cutit de sos din ala, am infulecat toata papa pe nemestecate. Papa de nota 10. Respect.

PS: si Groparu stie ca Tupac Amaru o fo amerindian, da’ tot el mai stie ca nu e nici o diferenta intre popoarele care traiesc in afara Romaniei.

2 lovituri, dă-i și tu!

Daca e weekend, e Belgia

Fute

Belgia, tzara negrilor. “Negri” se scrie cu un singur i, in afara de cazurile in care accentuezi cuvantu’: “Tu ai face dragoste cu negri?” se intreaba asa cum am scris eu.

Belgia mai e si tzara valonilor si flamanzilor. Cica astia nu se suporta unii pe altii (opservati va rog cum am scris “altii”) nici macar deloc. Si asa de tare nu se suporta, ca mai degraba s-ar insura cu verisoarele lor decat intre unii cu altii. Ceea ce si fac. De vreo 200 de ani.

Belgia mai e si tzara berii scumpe, a ciocolatii si a ochelaristilor. 3.50EUR/33 cl – in afara de cazu’ nefericit in care dai aceeasi suma pe 0.25 cl.

Belgienii au trotuare rulante in aeroport, ca sa nu isi arda caloriile. Au un centru foarte fain iarna, in care ard becuri multe si se aude muzica de Craciun. Belgienilor nu le place cand Volkswagen inchide fabrici la ei in tzara, si atunci fac demonstratii si il numesc pe CEO de la VW “muitor” si “in-alte-feluri”, si agita steaguri cu El Che sh secera si ciocanu’. In Belgia era sarbatoare in perioada asta, si se vand melci. Eu zm mancat melci si nu mi-au placut. Au gust de alge cu caca de pescarush in ele. Cum sade bine unei capitale de pedofili, simbolu’ orasului e un baietel care face pishu: Manneken Pis.

In Belgia se pierd avioane. Eu am pierdut unul, ca nu m-am trezit la timp. In Belgia se asteapta 9 ore in aeroport pana vine urmatoru avion spre Romania. In Belgia in aeropoarte is tot felu de romani care injura la telefon in gura mare finca nu ii lasa la aeroport sa aiba bagaj mare. Alti romani din aeroport se ofera sa ii ajute, sa le preia ei o parte din bagaj. Asa o facut Groparu cu o tipa din Deva. In Belgia in aeroport te controleaza si la kilotz sa nu ai ceva gel de dush sau lichid pe care sa-l iei cu tine in aveon. Eu am trecut de control cu 5 baterii de camera foto si o bricheta, basca trei (3) pixuri cu care puteam injunghia cate stewardeze vroiam + o carte despre UE care i-ar fi omorit pe toti de plictiseala. Dar, dupa cum aveam sa aflu in avion de la ucraineanul cu care partajam voiajul, eram mic copil. Nenea si-a scos linistit brisca din buzunar ca sa desfaca o ciocolata, tocmai cand atingeam 10.000 m altitudine. Brisca cu lama taioasa. Bine macar ca nu avea gel la el. Ca era interzis.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Sfantul (Nicolae, nu Roger Moore)

Ba, si numa ce-mi apare Mos Nicolae in vis, si se apuca sa dialogheze cu mine tocma cand aveam un vis erotic cu negrese din Tailan-dala, si eram sultanu’ din Brunei, in anii in care petrolu’ era mai scump ca amu. In visu meu, Mosu’ avea barbia lu’ Becali.

– Ba, zice, Gropare, vezi ca daca iti pui o dorintza in noaptea asta magica se indeplineste, ca io indeplinesc dorinti. Una pe cap de vita furajata.
– Mosule, zic io, e clar. Stii ce imi doresc eu cel mai mult pe lumea asta. Sa mi se indeplineasca orice dorintza, normal.
– Nu, ma pacatos uscat de focul iadului ce esti, care vei arde in focu gheenei ca-n crematoriu, si din cenusa aia a ta s-a mai face unu tot ca tine de pacatos care si ala va fi ars. Trebe una singura, ma. Una si gata. De restu’ dorintelor se ocupa alti sfinti, cum ar fi Sf. Asteapta.
– Ba, mosule, zic io, fii atent. Io amu dorm, si lobu’ ala cerebral ocupat cu dorintele carnalo-materiale e latent. Nu se iriga, pur si simplu, ca or furat astia tevile, hotii dreq, Doamne iarta-ma. Asa ca: ba mosule, nu imi alegi tu o dorinta sa-mi indeplinesti? Amu noi ne stim, ca aproape ca avem aceeasi varsta; plus ca tu poate stii mai bine ca mine ce vroiesc, ca voi stiti tat, si io de cand mi-am cumparat rucsac fara cadru in clasa a 11-a nu prea mai imi doresc multe kestii.
– Mai impiedicatule in treapta pacatului, agatzatule de cuierul desertaciunii, dependentule in ale raului! Eu pot alege sa nu mai poti fuma neam, sa iti faca beutura greatza, sa nu poci manca decat de post sau sa vorbesti in pilde, fara a mentiona parti ale corpului – partile alea cu care mamiferele isi marcheaza teritoriu. Ce zici? ?
– Doamne iarta-ma, dar foarte departe de mine gandul asta! Oricum ma indoiesc ca asemenea comportamente degenerative vor face casa buna cu pohtele mele. Da’ daca trebe musay io sa imi aleg, vreau o fantana care indeplineste dorinte, si o bascula de fise.
– Ba, zice Mosu, usor rosu in obraji, bag sama ca tu nu pricepi romaneste, limba sfintilor primordiali ai Pamantului, dupa cum zicea insusi Vadim Tudor. Aici nu mere ca pe troleu cand te-or prins fara belet. Tu alegi o dorintza, faci o cerere pe A4, o supui comitetului, noi o inregistram, o dezbatem, si o indeplinim in limita stocului. Ca e oferta din aia cu stelutza.
– Ma sfinte, zic io, sa-mi bag moshu’ pe horn! Auzi aci: noi doi suntem neamuri, ma.
– Ce neamuri, ma, ca doara nu te kiama Nicolae!
– Nu, zic io, e drept, da si io is mosh. Asa ca suntem neamuri. Si mai e o chestie: faza cu Nicolae e rasuflata. Ca in engleza la Nicolae se zice Nick, si toata lumea stie ca “Nick” inseamna “porecla”. Ce sfantu poreclei esti tu, ma? Asa ca te rog frumos sa faci bin…

Pola me. O sunat ceasu’.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

De ce asiatica?

kika

Da. De ce asiatica?
1. Daca esti urat, urat-urat, si nu te vrea nimeni, DA’ NIMENI, speri ca femeile asiatice au ochii mijiti, nu vad bine cu ei, ele te vad frumos, cand de fapt nu esti, ca ele au ochii mijiti si nu vad bine cu ei.
2. Daca vezi o gajica mai faina, ii spui ca asiatica e fiica-ta (ca astea is mici) si ii ceri un numar de telefon.
3. Isi poate gasi oricand job in domenul textil.

De ce negresa?
1. Buzele. Daca se infunda buda nu mai trebe vidanjor.
2. Daca nu ai chef de sex, stingi lumina, te ascunzi si a doua zi ii spui ca nu ai mai gasit-o in intunericul negru.
3. Iti da senzatia ca ai pula mare. Ca doar de-aia te-o preferat unui negru!

De ce araboaica?
1. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
2. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
3. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
+
4. (bonus) – nu bea alcool, deci poate conduce masina acasa.

De ce evreica?
1. Are unchi bijutier in Antwerp.
2. Iti lasa tie sa mananci tot porcu’, piftiile si carnatii de Craciun.
3. Daca protocoalele inteleptilor Sionului sunt adevarate, vei avea o pila in Noua Ordine Mondiala.

De ce unguroaica?
1. Ai un sentiment de mandrie nationala cand faci dragoste cu ea.
2. Oricat de beat esti, nu te poti inscrie in PRM ca nu te primesc aia.
3. Inveti sa injuri in ungureste, ceea ce se poate dovedi util intr-o buna zi cetzoasa in care treci vama.

De ce rusoaica?
1. Te indeamna sa bei.
2. Daca o iei in goarna intr-un bar ii in stare sa ii omoare pe derbedeii aia.
3. Daca vrea sa te omoare, o face curat si fara durere, cu Poloniu 210.

De ce eschimosa?
1. Daca ai putza mica ii explici ca “e de la frig”.
2. Nu te bate la cap sa nu mananci grasimi.
3. Poti face swinging cu nevasta vecinului, sh asta numa daca ii faci o vizita.

De ce Maori?
1. Nu mai pierzi vremea cu dezbracatul: pur si simplu dai de o parte si de alta fusta de ierburi.
2. Vezi toti sanii prietenelor ei.
3. Daca vrei sa scapi de ea o trimiti la pescuit intr-o zona infestata de rechini, si ii faci o gaura mica in piroga.

De ce tiganca?
1. Dai ceva bani pe ea, dar o iei fata mare si ramane a ta indiferent cat de porc esti.
2. Daca te supara vreun nesimtit, vorbesti cu fratii ei sa vina cu iataganele + nu platesti impozite.
3. Fusta aia sexy te provoaca si la 90 de ani.

De ce romanca?
1. Sarmale, carnatz, ciorba, sters prafu’, gatit, spalat.
2. Mori inaintea ei cu mult.
3. Le canta fain copiilor tai sa adoarma.

O lovitură, dă-i și tu!

Despre nume

Normal ca cel mai faimos citat despre nume care imi vine amu in minte ii ala din Shakespeare, actul II scena 2 cand Julieta (nume pe care l-am intalnit si in patria mea) se planje la luna ca

“What’s in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet”

sau

“Un nume ce-i? Un trandafir, oricum
Ii spui, iti da acelasi scump parfum” (traducere Dan Dutescu, cred…)

Dupa ce am stat o vreme sh m-am gandit adinc, mi-am zis: numele sunt o chestie interesanta. Mie nu prea-mi pasa de nume, dovada ca pentru mine pe toti masculii ii kiama “Nelu”, iar femeilor ma adresez adesea dupa prenumele fostelor mele prietene. Lor le place asta, ca se inrosesc si le sclipesc ochii de parca-s de laser sh devin mai focoase, asa, mai ales daca is pretenele mele actuale.

Uite, in schimb, un nume pe care nu as avea cum sa il confund este Doina Jalea, care nu are rolul de substantiv sh atributul sau. Cred ca Jalea e numele de familie, dar clar ca nu m-as adresa ei cu “Doina”. Alte exemple de folosire a numelui de familie in loc de prenume: Pacu’ (shafu’ meu – de la Pacurar), cindre, coprea (colegi de serviciu, denumiti ca atare dupa numele calculatorului din retzea), sysAlin (coleg de serviciu care lucreaza ca SysAdmin), bineinteles, Mitroa (de la Mitroiu) sh Groparu (care de fapt nu e numele meu). Despre ultimu pot zice ca i se mai spune sh Gropower, Groppyko, Groapa, Gropescu, iar penultimului i se mai zice si Greuceanu.

Oricum, daca ar fi sa am maine un copil (pe care sper sa nu-l nasc eu) in nici un caz nu l-as numi Stelutza, Moise, Jesus, Logan, Zorro, Rozalia, Mugurel. Si nici nu as incredintza alegerea unui nume urmatoarelor personaje:

1. Unui armean. Nu as vrea sa aiba ca prenume Varujan, Pambuccian, Horasangian, Vosganian, Tavitian, Horasangian.

2. Unui roman din partea rurala a Olteniei. S-ar putea sa il boteze Ion (nume de sluga) sau Marin (si atunci il vedem pe Al Jazeera, cum ca irakienii au prins un Romanian Marine pe care vor sa-l egorjeze)

3. Unui anume profesor de istorie pe care nu am avut fericirea sa-l cunosc. Dar ii stiu copiii gemeni. Pe ea o cheama Memoranda Supplexa, iar pe el Memorandum Supplex. Fara vraja. Prescurtare: Mema sh Memo.

4. Familiei fostului meu elev Strugurel Comitel Cutzitar. Ten un pic cacaniu, dar baiat de treaba. Cerseste si acum in fatza la Music Pub.

5. Familiei fostei mele colege de clasa Patricia. Sefa de promotie. Care are doua surori – Constantza sh Sperantza.

6. Familiei prietenului meu Silvan. Care merita o dezbatere aparte. Ma rog, Silvan cred ca e singura persoana sau om din Romania pe care o/il cheama asa, si el e taaaare mandru de asta.

Partea cea mai faina numa’ amu urmeaza. Silvan are doo surori. Pe una o cheama Izvora, si pe cealalta Stânişoara.

Dar partea cea mai si mai faina abia acum urmeaza. Izvora are acum un baietel pe care l-a botezat Zeus.

Asta ca sa nu sufere numai ea.

6 lovituri, dă-i și tu!

Ca un Hiroshim mai mic

Ca un stol de popice in care intra o bila de bowling din aia neagra, cu trei gauri, aruncata de un jucator furios ca rad pretenii de el ca e handicapat.

Ca o oaie care cade in prapastie si in cadere se sparge toata de stanca, plesnindu-si incheieturile de parca ar fi umpluta cu rumegus.

Ca un os aruncat de un vultur de o stanca de la 400 de metri, ca sa-l sparga sa-i poata bea maduva, ca la inaltimi nu se serveste bere.

Ca un accident la 120 km/h, in care mor o printesa englezeasca sh un egiptean putred de indragostiti, si masina se face armonica de un stalp. Si se mai si aude ecoul in tunel ca o impuscatura.

Ca un muflon care ii arde un cap intre coarne rivalului care vrea sa se joace de-a animalu’ cu doua spinari cu femelele din gashca.

Ca un bob de grindina de 2 kile care cade in parbrizul masinii sh il face praf.

Ca doua turnuri gemene care se prabusesc.

Ca podul de pe River Quai.

Ca o tasta izbita cu furie de doua maini care scriu in stil “vultur”.

Ca un parasutist caruia nu i se deschide parasuta, fir-ar a dreq.

Ca un alpinist care coboara in rapel sh i se rupe cordelina.

Ca o veveritza din aia australiaca de se arunca dintr-un copac in altu’.

Ca copilu ala din reclama la purtat centura de sigurantza, de iese prin parbriz si ii ramane pantofu.

Ca un stejar din Borzesti care pica supt drujba ilegala.

Cam asta va fi impactul preconizat dintre mine si pat, in seara asta.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Nevasta grasa – da sau nu?

Nu

– Hainele ei costa dublu. Mai ales daca trebuie sa ii cumperi doua perechi de blugi din care sa isi faca una singura.
– Daca ai masina mica, s-ar putea sa fii nevoit sa schimbi amortizoarele cam des. Asta e scump.
– Daca e genul care se imbata la chefuri, trebuie dusa acasa. Ca sa faci asta de unul singur trebuie sa mergi la sala.
– Se poate rostogoli in somn cand dormi cu ea in pat si sa te inabuse. Asta nu e prea bine.
– Daca o omori, e mai greu sa o bagi intr-un sac si sa o ingropi in gradina sau in pivnita. Trebe ciopartita, si deja se complica lucrurile. Daca o ingropi in pivnitza, trebuie scos pamantul afara, si e greu pentru ca se prind vecinii. Numa cand te gandesti te cuprinde un sentiment de neputinta geaman cu ce am simtit eu cand eram in Danemarca si romanii aveau de ales intre Vadim si Iliescu.

Da

– Are forme, mai copii. Are!
– Daca ai masina mica, castigi spatiu cu covata pe care o face in scaun. Din acest moment poti transporta mai mult ciment si mai multi cartofi cu masina.
– Daca nu incape pe la casele de marcat in Cora, poate iesi pe intrarea principala, si atunci ii mai poti strecura produse pe care sa nu le platesti.
– Arabii. Pentru arabi, o femeie care nu arata cat 4 sclave din fatza si cat 6 din spate nu e femeie. Si nu are voie sa se poata ridica din pat fara ajutorul unei sclave. Intrebati-o pe Seherezada daca nu ma credeti!
– Daca ti-e teama ca o sa te inabuse in somn, poti pune o jumatate de duzina de arici sa doarma cu voi in pat.
– Are sanse sa devina prima femeie politician pentru grasani. Asta inseamna fonduri Phare deturnate, deci mai multa shunca pe masa.
– Daca naufragiezi cu ea pe o insula pustie, ai papa pentru o luna.

ARGUMENTUL FINAL
Shakespeare. Ma reproduc si parafrazez din memorie: “mai bine sa fii inconjurat de oameni dolofani, cu par carliontzat, decat de din aia slabi, slabanogi, uscati, etc!”

Eu sunt un tip care ar face bine sa mai puie ceva kile pe oase.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!