De ce nu-mi place 1 Aprilie in 2007

Nu, nu finca m-am mai maturizat. Ci pentru ca anu asta o picat duminica. Pe cine sa prostesc, daca nu pe colegii mei de serviciu? Ca doara familia mea nu are nici o vina, si prietenii nici atat.

Oricum, am prins ceva cool anu’ asta pe Wikipedia:

Blog Romanesc Romanian Blog Www.Groparu.Ro

Si pentru ca atunci cand mi-am transfera aberatiunile de pe Yahoo! 360 pe cea mai veche si penala tema de blog WordPress am uitat ca desteptu’ sa transfer si blog entry-ul asta, o fac amu. Scuze clientilor mai vechi.

In fiecare zi e 1 Aprilie

Nu prea ii inteleg pe oamenii care au nevoie de 1 aprilie ca sa faca o farsa.

In 2006 de 1 aprilie m-o palit strechea. Nush de ce. Le-am skimbat colegilor cablurile de la tastatura cu cele de la mouse, i-am lasat fara hartie igienica la toaleta, am pus sprayul de buda la bucatarie si pur universalu’ la buda, le-am skimbat scaunele intre ele, le-am dereglat monitoarele, am scos din priza cuptoru’ cu microunde, am rugat chelneritza de la Maimutza Plangatoare sa le aduca pranzul cu o goanga de plastic in supa, am venit mai repede din pauza de masa si le-am schimbat backgroundul la monitor cu un jpg cu inscriptia “IS THIS JOB FOR ME???”, faze din astea. Nu eram multumit. Trebuia ceva MARE. MULT MAI MARE. O buzdugana.

Si atunci, pe scena intra Silvan. Cum care Silvan? Beeeey, Silvan e numa unu’! Trebe sa-l stiti pe Silvan, cantecaciu’, “Johnny, Johnny a dat coltzu’/A-nghitzit aseara glontzu’…” Silvan, no!

Silvan. Ma suna si zice: Ba! zice. Hai sa facem o farsa. Ghiciti ce am zis? Da, ba, zic, gata! La cine te gandeshti? Ba, zice el, am, fii atent aci, am o shefa meseriasha, tinerica, dragutza, shefa teatrului, lucreaza si la Antena 1, deschisa, etc, etc. Hai sa ne prefacem ca vreai sa dai sponsorizare la teatru meu! Ba, zic, gata. Da-mi tu numa telefonul teatrului, si sun io si sa vedem ce iasa.

prrrrrrrrr (suna). Alo? Zic. Teatrul? Da, zice o voce de 120 de kile. Buna ziua, zic, aaaa…. fac o pauza. Stati o secunda. Zic, uitati ce e, va sun de la Universal Corpse Decomposition Ltd., firma englezeasca, cum alfel? Am aici la mine pe birou o cerere de sponsorizare de la teatrul dvs… inaintata de un anume domn sau doamna Silvan, sau Silva… acum vreo 2 luni, zic. Mai e valabila? Da, zice, Silvan, cum sa nu, Silvan exista, e domn… Bon, zic, pai cum sa facem, zic… Uitati, eu va pot oferi 800 de lire sterline, zic, dar nu stiu cum sa facem…

Mi-o venit sa ma inec in propria voma cand am auzit-o: Aaaaa…. zice ea, pai banii aia ne trebuiau pentru deplasarea la Galati (?!?!?!) de acum doua luni, acum nu stiu daca mai trebuie… Doamna, zic eu coplesit de emotie, cu obrajii de culoarea lenjeriei inroshite, uitati… aaa… firma mea – dupa cum v-am zis, Universal Wet Chicks Ltd. – fiind englezeasca, cum alfel, isi incheie anul fiscal in aprilie. Eu plec in Pussyshter in Marea Britanie maine dimineata. Mai stau in firma pana la 3, astazi, asa ca va rog sa-mi comunicati urgent la numarul asta – dau nr meu de prepay, mai fac si io un bonus – daca aveti nevoie de banii astia, finca cand ma intorc din Pussyshter nu mai pot face alte sponsorizari decat la anu pe vremea asta… Capiche? Da, zice ea, las’ ca va sunam no. Don’t call us, we’ll call you. La revedere.

Tzushti la messenger si urlu: Ba dezlegare la peshte, zic, cine e mah portaru ala cu mustatza caruia nu-i traba 800 lire sterline? Ha??? Silvan: Ba, da’ de ce n-ai cerut cu derectoarea direct? Ba, zic, da aia-i inundata? Cum refuzi EUR 1,000? Taci, mah, zice, suna iara si cere-o pe directoare, ca-i acia la 2 pashi.

Iara pun mana pe telefon, si sun. Da, gajaie morsa, Teatrul. Buna ziua, tot eu sunt, zic, uitati ce va rog: dati-mi un fax pe numarul asta cu o cerere de sponsorizare, ca sa pot scoate din contabilitate banii. Dar musai, va rog, sa aiba numar de inregistrare, destinatia banilor, si semnatura directorului institutiei. Si asta cat de repede, doamna scumpa, pt ca timpul meu inseamna bani. Aha, zice ea. Vi-l trimitem luni sau marti, ca doamna directoare nu e aici. Mincinoaso, tusesc eu, stiu ca e acolo! Ma scuzati, am tusit, zic, doamna! Acum, daca vreti bani. Nu luni, nu poimarti. Daca nu primesc cererea intr-o ora, donez banii Miscarii pentru Eliberarea Piticilor de Gradina! Va doresc o zi buna, si-i inchid telefonu in nari.

Fug iara la messenger: ba, zic, tanti aia trebe pensionata pe caz de boala! Ba, zice asta, ma pish pe tastatura de ras cand o vad cat e de gânsacă. Ba, zic, sterilizati-o cu azot lichid!!! Lasa, ba, zice, ca vb io direct cu derectoarea.

Stau 4 minute, si suna telefonul, prefixul care trabuia. Imi trag sufletul, si racnesc: MDEAAAAA!!! Alo, domnul Martinescu? Da, zic eu vocii suave. Poftiti. Cu cine am placerea? Stiti, sunt derectoarea teatrului. Am inteles ca firma dumneavoastra ne-ar putea oferi o sponsorizare? Pai da, zic eu, dar am inteles ca nu va mai trebuie. Ca erau pentru plecarea la Galatzi, si alte shele. Aaa, zice, e o neintelegere. Sigur ca ne trebuie banutii. Bun, zic, cum facem? Dati un fax la nr asta, zic, si va rog sa scrieti exact in ce scop aveti de gand sa folositi sponsorizarea, defalcat pana la ultimul penny. Si presto, zic, ca eu am avion maine dimineatza si mai am o groaza de facut. La revedere.

Ma duc la secretariat, si le zic la fete: daca vine vreun fax cu papushi gonflabile, e pt mine, zic. Nu puneti intrebari. Silvane, zic, cum e mah? Ba, zice, astea is pe fast forward. S-or apucat sa faca inventaru sa vada la ce la traba bani. Marfa de marfa, fratica! Tot teatru e supersonic amu. Ii mai las o ora si le spun. I-am incaltzat, mah. Suntem meseriashi.

PS: De faza asta mi-am adus aminte pt ca vineri seara, cand urla munca in mine, intra Mitroa pe messenger si zice: ba, prietene (e clar, zic io, iar ii traba bani). Ba, zice, fa ba si mie o traducere a unei scrisori de intentie pentru o firma. Ba Nelu, ii zic io, da’ tu ai termenat engleza la Cluj, ce durerea mea vrei sa iti traduc io? Hai, ba, zice el, ca mi-i lene sa o traduc. Hai fa-o tu. Da-o. zic. Na-ti-o, zice. Bon. Si i-o traduc asa exemplar, cum stiu eu, fara sa uit sa introduc in mijlocu’ textului un “But please don’t forget that I am a real jackass, a dork and a moron who’s just after your money and nothing else”. Si i-o trimit, si ii zic: Ba, zic, uita-te peste ea CU MAAAAARE ATENTIE, si vezi sa fie conforma cu originalu! Ai auzit? Poti conta pe mine, prietene, zice el. Zic: e clar. Se va uita peste ea cum m-am uitat io la eclipsa, cu un ochi prin discheta. Si dupa 4 zile, il intreb: ai trimis ba scrisoarea? Da, zice el. Te-ai uitat peste ea? Zice: Ba! Nu. N-am avut vreme, si mi-o fo’ lene. Da’, zice, nici nu o ajuns la firma aia, ca nu le mere la aia mailu. Ui, iti trimit si tie mailu’ care s-o intors, ca zice delivery error.
Si stau si ma intreb: sa ii spun?

Blog Romanesc Romanian Blog Www.Groparu.Ro

5 lovituri, dă-i și tu!

Despre chefurile firmei

Blog romanesc Romanian blog chef

Firma la care lucrez are o lunga si sanatoasa traditie. O data pe luna, isi scoate inginerii la adapat prin crajme, si plateshte cam 80% din cat consuma. Pastorul cirezii este un tip pe care unii il cunosc sub numele Groparu. Care are grija (puii mei, il stiu pe tip cum ma stiu pe mine!) sa trimeata DE FIECARE DATA MAIL cand organizeaza chef, cu toate detaliile pe care trebuie sa le stie Ei. TOATE. Din cauza spatiului restrans, dati-mi voie sa va enumar doar cateva din intrebarile care mi se pun de cca 34 de ori pe luna, de aproape un an, in saptamana in care tinem cheful:

– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– ba, care e faza cu cheful?
– Unde e McDonald’s Manastur?!?!?!?!?

4 lovituri, dă-i și tu!

Sfat

Sfat pentru femeile alea care isi dezvelesc coapsele (noua, boilor de masculi, ne plac la nebunie, ca vedem pielea gainii, nu puloveru’ ei – oricat de grasune, sunculoase, celulitice sau durdulii sunt ele):

Cand va luati pe voi blugii aia cu talie joasa, si scoateti un pic linia chilotilor in afara ca sa depaseasca nivelul taliei blugilor la spate, plimbati-va palmele pe la spate. Daca in zona sacrala-lombara simtiti fire de par muuuulte, multe-multe-multe-multe, si negre, si cretze, si mai ales lungi, ori luati-va un body, ori luati in considerare cumpararea unei motocositoare de gradina. Nu sunt foarte scumpe, si efectul e garantat.

untitled.JPG

3 lovituri, dă-i și tu!

Am avut un vis…

…care nu era umed, ştiu, şi io m-am mirat. Şi care nu era despre kirghize care făceau baie goale în copcă de Oceanul Arctic Găeşti. Şi nu era nici visul ăla al meu, mai vechi, să poţi să te fuţi, să pescuieşti şi să te şi joci pe calculator simultan.

Nu, ăsta era un vis inocent avut la vârsta de 12 ani. Da, la vârsta asta alţii au copii ca mine, ştiu. Eu numa atâta ştiam – că trebuia să mă scol la 7 fara 20, să adorm la loc, că la 7 si 10 venea sor-mea de la tura de noapte de la spital, şi ma trezea, şi păpam împreuna, şi apai ea se punea să doarmă şi eu plecam la şcoală, să mai văd cu cat le-o mai crescut la colege sânişorii, Doamne, cum se mai ânfoiau de la o zi la alta, ca aluatu’ de cozonac! Unele colege aveau şi mustati, aia ţin minte, da’ le-or pierdut mai târziu, când li s-o gătat pubertatea, pe la 28 de ani. Cel mai tare era că la vârsta aia nu te considera nimeni pedofil.

Lasând la o parte pornetele, în dimineatza aia kiar nu aveam chef să mă trezesc, darmite să mă scol din pat, darmite sa ma duc la şcoală, mai ales ca nu imi dadeam seama care era scopu’ mersului la şcoala. La şcoală trebuia să merg din doua motive: 1) puteam să mă uit la tzatze noi pe gratis; 2) dacă învăţam să fac ceva bun cu viaţa mea, mai tarziu aveam suficienti bani să mă uit la tzatze noi cat poftesc. Dar degeaba am tot mers, la şcoală (şi liceu şi facultate şi mastere) mă interesau indienii de plastic şi gumele Turbo, nu tzatzele colegelor, si mai tarziu tot nu mi-am permis sa am suficienti bani cat numa sa stau ziulica intreaga sa ma holbesc la balcuane.

Ce o fost cel mai cool o fost urmatorul episod: sună ceasu’, 7 fara 20, îl opresc, şi incepe visu’. Visez că mă rădic din pat, casc, mă întind, trag jaluzelele. Bag deshtele-n nas, fac curaţenie înăuntru. Mă scarpin la shezută, scot kilotii dintre buci, casc iară, termin căscatu’ cu un oftat. Încerc să fac o jumate de flotare, mă răzgândeshte pishu. Mă duc la WC-ul de serviciu, că masculii de la mine din familie numa acolo aveau voie să se slobozască. Si visez io asha cum, în timp ce mă răzemam de părete şi pishu – niagarându-se vesel – susura o rapsodie, văd un ziar lânga budă, că io mai citesc Formula As când scot căcatu’ din mine. Si pun labutza pe ziar, şi in ziar scrie, nota bene, că CINE O FOST LA CULES DE CIRESI ARE VOIE SA INTARZIE LA PRIMA ORA.

Eu, de regula, nu am nevoie de multe imbolduri pentru a lua decizii finale – cum ar fi să mă apuc să ţin un blog cu o adresa de net aberantă si un subtitlu mincinos. Aşa că am continuat să visez ca m-am eliberadio de pishu, am scuturat furtunashu’, am aşteptat ca cele trei ultime picături să ajungă – invariabil – în chiloti, şi m-am infipt drept intre asternuturi, ca o sonda intre placile tectonice permafrostice.

Aşa ca, când sor-mea o vint la 7 si 10 să mă trezească, i-am replicat nonşalant – tu, da’ mă leshi? Îi zic la diriga că am fo’ la cules de cireşi, şi e OK, nu mă mai duc la prima oră. Şi nu te mai uita la mine cu ochii ăia dilataţi de parca naşti.

Atat.

3 lovituri, dă-i și tu!

Cuvinte nouă în limba română

stalagmita-din-tavan.jpg

– A (se) stalacti = (mă) stalactesc, vb. IV. I. 1. refl. A se tot pisha de la bere din 5 in 5 minute, de parcă vrei ca fiecare picătură de pipi să ţi se sedimenteze pe puţă şi să o facă să crească şi să ajungi la mărimea stalactitelor din Peştera Urşilor. Ex: “Nush ce pm era-n berea aia, că atâta ne-am mai stalactit…” Suporta diateza activa daca esti prea beat sa te pishi si te pisha altcineva: “O trebuit să mă stalactească fetele, spuse Gregorian”.

– A (se) gropări = (mă) gropăresc, vb. IV. I. 1. tranz şi activ/reflexiv Activitatea pe care o desfăşori înainte ca altceva mai important să ţi se întâmple. Ex: “Înainte de a lua palma, gropăream prin autobuz. Pune şoferu’ o frână, mânca-ţi-aş, de fix în piepţii lu’ una am aterizat cu mâna dreaptă!

– seminţie = s.f., când te apuci să mănânci seminţe şi nu te mai poţi opri până nu îţi putrezeşte limba.

– Speolog, -oagă = s.m., specialist în speologie, ramură nouă a sportului în care participanţii se spală sau fac duş zilnic. În ţara noastră sunt mai mulţi jucători de golf decât speologi.

– A (se) berări = (mă) berăresc, vb. IV. I. 1. tranz şi activ/reflexiv – activitatea desfăşurată înainte de a te stalacti.

6 lovituri, dă-i și tu!

I shouldn’t be alive

Blog romanesc Romanian blog

Mi-am spart capul de trei ori

Prima data ca nu am vrut sa fac pipi in olitza, si am fugit din bratele sora-mii care incerca sa stoarca pishu’ din mine pana m-am proptit cu bostanu’ in dunga de la pat. Sor-mea o lesinat. Urgente, pansament, asistente medicale care m-or pipait.

A doa oara cand m-o lovit Elke (i.e., nume sasesc feminin) cu un picior de scaun sau cu sete in moalele tzestei; aveam 7 ani, si Elke o fugit in casa si nu o mai avut voie sa iasa afara 2 saptamani afara din cauza mea. Urgente, pansament, asistente medicale care m-or pipait.

A treia oara am vazut o matza neagra de pe geam, si am facut skydiving in pat sa nu ma mai uit la ea, ca aduce ghinion, dar am alunecat pe cearshaf si m-am tamponat cu prostu’ tot in dunga de la pat. Bubuitura s-o auzit pana la etajul patru. Sange, apa rece. Aveam 14 ani, si as fi vrut sa ma pipaie neshte asistente mustacioase, dar nu m-o mai dus nimeni la spital.

M-am lovit de bara

Ne jucam de-a Tarzan; io exploram granitele transsexualitatii zoofile in rolul lui Judy, maimutzica lu’ Tarzan. La un moment dat, Tarzan o trimis-o pe Judy pe cealalta liana sa aduca banane, dar lui Judy i-a alunecat espadrila chinezeasca si s-o lovit cu barbia de bara baobabului. Judy nu a putut vorbi 2 zile cum trebe, si a ramas si cu o cicatrice in forma de clitoris sub buza inferioara. Cand ma intreaba gajicile de unde o am, le zic ca e de la prima mea bataie de strada, si automat le arat si cicatricile de pe pumni (pe care, intre noi fie vorba, mi le-am facut cu plastic incins la 12 ani).

Am dat foc la casa

Dar nu o ars decat perdeaua. Si un pic din masa.

Tata e inginer

Soru-mea s-o maritat cu un neamtz

!!!

Am lucrat ca prof 2 ani

Vrei adrenalina, Gropare? Na adrenalina!

Nu m-am spovedit decat o singura data

…si si aia pe jumate. Ca dupa ce am tot raspuns cu “Da!” la intrebarile la nenea popa, mai trebuia sa mai raman sa iau nush ce impartashanie, da’ am plecat ca ma asteptau colegii de liceu la bere.

Am supravietuit Cernobilului

…dar nu fara sechele. Si acuma m-as mai juca o tura cu indienii.

Fac ocazia frecvent

In 10 ani de facut ocazia, am urmatorul palmares: un dulau omorat de soferul TIR-ului la intrarea in Turda, oras european; 6 puncte la intrarea in Alba, acum 5 saptamani, acordate lu soferu’; accident cu iesire in decor, avocat din Deva; o spaga de 100.000 lu’ Garcea acum un an pentru ca soferul ma luase la ocazie (“transport de persoane fara licentza”);

Am mancat tot felu

In studentie, am mancat caltabos lasat pe pervaz, care avea urme de ciuguleli. De la ciori. Si ma ghidez dupa sloganul “Nu exista mancare stricata!”

Beau orice

…dar am fost refuzat in MISA ca am refuzat o halba de pishu rece, cu exact doua degete de spuma, finca nu era pipi de la bere, ci de la suc de morcovi si pastarnac. Dar uneori beau chiar si apa minerala!

Probabil ca va urma.

7 lovituri, dă-i și tu!

Retardo

Da. Eram retardat.

Aveam retard la CCF. De 4 luni. Fincă din decembrie nu mai dusesem revistele la Centre Culturel Francais. Din decembrie. Nu trebuia să fiu un strateg vizionar ca să-mi dau seama că amenda pentru trei reviste (doua de modă şi una de decoraţiuni interioare) era cam cât datoria externa a Rusiei, plus programul spatial martian american – ce mai, aproape cât salariu’ lu’ Esca. Eram sigur că mă vor reţine şi îmi vor extirpa un rinichi ca pedeapsă. Aşa că mi-am loat rămas bun de la tastatura, monitor si ficusu ala in ghiveciu’ caruia scuip cojile de seminte. Si am plecat in pauza de masa cu Cindre – colegu, mă. Hâtru. Să duc revistele.

Am plecat cu aceleaşi gânduri cu care am plecat la vot în 2000, când trebuia să aleg între Corneliu V şi Iliescu. Convins că voi fi violat cu mătura. Că voi fi uns cu miere la cur şi lăsat lânga un stol d-ăla de muşte verzi. Şi ProTV-ul va fi de faţă să mă filmeze în timp bibliotecarii pun Cheeky Girls la maxim, să nu se audă cum zbier. Şi că îmi vor face transplant de măduvă de la solamezi din ăia cu burta mare, şi apăi mă aruncă într-un autobuz Ratuc plin de pensionari să mă înghesuie, şi să mă lase acolo până mi se dezumflă burta.

Şi că mă îmbracă în haine de femeie, mă botează Tatiana şi mă pun să mă mărit cu Irinel. Şi să mă pup cu Ştefan Bănică în direct şi să dansez cu Costi Ioniţă. Şi nu o să mai am prieteni, căci nu o să mai fie nimeni amic cu cineva care va fi pus sa ţină cu Noua Dreaptă. Sau cu cineva care – în mod sigur – va fi fi pus să doarmă într-un dormitor comun de militari în termen care au fost serviţi cu o porţie zdravănă de ridichi negre (genul Brassica rapa, care induce flatulatii violente – ventus).

Mai citisem că ăia cu retard la returnări îşi pierd brusc optimismul când sunt transportaţi într-un portbagaj de Lada într-una din ţările fostei URSS, la ceas de noapte. Exagerez? Când aţi văzut voi vreodată o profă de franceză zdravănă la cap? (în afară de alea care chiar sunt, bine-ntzăles). Aşa că eram sigur că nu voi avea de-a face cu vreo Andree Raicu bibliotecară. Plus că în dimineaţa aia ascultasem la horoscop ca dacă am întârziat cu revistele la bibliotecă aş face bine să plec în Madagascar, să nu mai folosesc cartea de credit şi să nu încerc să contactez familia în nici un fel, măcar vreo 16 ani.

Dar cel mai tare mă inerva că Cindre, colegu’, ţinea morţiş să vie şi el la bibliotecă. Pen’ că – zicea el – vroia musai să le spună la tantile alea că el m-o prevenit că nu e de joacă cu bibliotecile, mai ales franceze, şi că nici nu citesc de fapt revistele, ci numa mă dau snob, şi că le şi înşel ca nesimţitu, fincă am şi la Britiş Council abonament, şi că odată aş fi comentat că CCF vine de la Centre Commerciel Francais, la cât costă abonamentu’ pe lună, şi că odată am de gând să viu cu un voal musulman pe cap să văd dacă îmi interzic să intru la ele-n bibliotecă, ca să le pot da dupa aia în judecată, şi că de ce nu se face Andreea Raicu bibliotecară?

Aşa că am intrat la tanti alea înăuntru şi, smerit ca o fecioară la patul conjugal, i-am spus, cu un nod gordian în gâţi:

– Mamă scumpă, soră întru credinţă, ce mai: doamnă! Doamnă dragă, zic, io nu vreau sa fiu violat cu mătura, şi nu îmi plac muştele verzi; cu atât mai puţin voalurile musulmance. De armată (beşinoasă sau nu) am fugit ca de orice femeie cumsecade din viaţa mea, începând cu maică-mea; iar Cheeky Girls sunt groteşti. Rinichii mi-i vreau în duet, ca şi pân-acuma, că le-am promis că-i înec cu bere când se gată postu ăsta; şi nu câştig nici cât Esca pe minut. Aşa că luaţi-vă revistele pe care, da, nu am apucat să le citesc, fincă le iau numa de snob, şi voalul musulman mi se pare într-adevăr cea mai sexy ţoală fincă acoperă gura, doamnă, gura, dar luaţi-le odată, şi dacă totuşi trebe să mă auto-exilez în Madagascar, o voi face!

– E bine, zice doamna. Când vă găsiţi abonamentul să îmi spuneţi să vi-l schimb, că asta e făcut pe adresa veche.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Groparu o aruncat prosopu’

prosop-pe-calorifer.JPG

Si nu oricui.

Azi dimineatza, impins de un elan patriotic mai putin, snob mai mult si certamente atras de grasutele care vin dimineatza la bazin sa isi etaleze bunastarea, m-am hotarat sa merg la piscina olimpica din Cluj. Dupa cateva ture de balaceala si glume proaste la care numa io am râs, am venit la firma, unde aveam de predat un document. Stress, etc.

La mine la firma, kiar in spatele meu, este o camera de conferintze. Acolo se inghesuie manajerii cand se plictisesc si mai pun de-o şedinţă dupa care ne tot scade salariu’.

Azi nu era sedinta.

Finca nu puteam pastra slipii si prosopu’ meu second jilavi in rucsac, mi i-am intins in toata splendoarea lor pe caloriferu’ din dotarea salii de conferintze: una bucata slip cu manecutze (cumparati din Bulgaria, made in China, 60 mii/buc) si una bucata prosop vargat, nu exagerat de nou si nici din cale-afara de curat. Si acolo or stat pana cand ceva manajer strain o venit pe la noi cu o gasca de lupi tineri, si ei straini. Si toti s-or dus cu manajeru’ strain atza-n sala de conferintze din spatele meu, unde se etalau la loc de mare cinste slipii mei si prosopu vargat – repet, nu prea curat si nici exagerat de nou. Si acolo or stat vreo doua ore, si or tot negociat. Si cand or iesit zambeau toti sase, fericiti.

Finca is sigur ca slipii si prosopu’ meu vargat (nu exagerat de nou si nici din cale-afara de curat) is de bun augur si aduc noroc (pe probatea!), nu mai am acum decat un dubiu: cand merg sa iau bilet la loterie, sa ma duc imbracat in slip si cu prosopu’ in cap, sau si cu prosopu’ si cu slipii in cap? Sau mai bine sa smulg de-a dreptu’ caloriferu’ asa cum e si sa il bat pana imi spune 6 numere norocoase, cand e report mare?

27_03_07_1726.jpg27_03_07_1727.jpg

5 lovituri, dă-i și tu!