Cuiul

5.10.2017, ora 7:11 | Categoria : a-berea-tiuni
Taguri: , ,

Mi-am agățat hanoracul meu de duminică într-un cui.

Dimineața, pe fugă cu Gropărelu’ către școală, mi-am sfâșiat mâneca într-un soi de balama de la ușă. Ceva șurub cuneiform ieșea agresiv din peisaj și acolo mâneca și-a făcut aerisire.
– Hai odată! zbiară nievasta.
– Stai să-mi iau alt hanorac!
– Nu avem vreme!
– Îl iau și mă schimb după ce lăsăm moștenitorul imperiului la școală!

Curse pe străzile Clujului, alături de alți părinți isterici, claxoane și condus ca la Raliul Bârladului. Ajungem la timp și ne lepădăm de copil, apoi ne tragem nițel suflețelul.
– Nu-ți schimbi hanoracul? zice nievasta.

Stau un pic și cujet… mai veneau încă școlari pe aleea către școală, iar ca să-mi schimb hanoracul ar fi însemnat să-mi ridic brațele și să-mi expun, în toată sfericitatea sa, draga mea burtică de bere, că sigur mi s-ar fi suflecat tricoul: i-aș fi oripilat pe toți pruncii și i-aș fi marcat pe viață (”Maaaaamaaaa, azi-dimineață un nene și-a expus ditama burtoaia în fața școlii și a fost arestat de jandarmi!” ”Vai, lasă că vorbește mami cu domnul Dragnea să-și trimită gorilele la școală și să-l bată pe nenea ăla ca pe Mălin Bot!”).
– Lasă… mă duc așa cu hanoracul, ce are? Ce pot păți?

Și intru-n cooperativă… mă văd colegii, sfâșiat tăt la mânecă… îi aud cum vorbesc între ei, arată înspre mine (ce-aveți, mă?)… apoi își fac curaj, vin și mă-ntreabă:
– Gropare, ce-ai pățit de ai venit cu hainele rupte? Așa de afectat ești de creșterea ROBOR-ului?

5 lovituri        

Momentul în care am vrut să înfiez un cățeluș

3.10.2017, ora 20:57 | Categoria : (P)
Taguri: , ,

Eram la pescuit, în locul meu preferat de înmuiat bețele-n apă (după Delta Dunării): la o balastieră din Sibiu. V-am mai spus de ea, în urma autostrăzii nomade Sibiu-Orăștie au apărut la un loc vreo 20 (!) de lacuri sălbatice pline de roșioară, caras, reginuțe, bibani. Nu te întreabă nimeni de sănătate, este plin de păsări (cufundaci, lișițe, rațe, găinușe de baltă), am văzut bizami, șerpi de casă (Natrix Natrix – asta o știu și eu), vulpi… ce mai, o minideltă în toată puterea cuvântului.

11 luni și vreo 20 de zile pe an trebuie ca nevastă-mea să tragă cu Regimentul 4 Artilerie la urechea mea ca să mă trezească la 7, să ducem copilul la școală; dar atunci când știu că trebuie să merg la pescuit nu am nevoie de ceas, la 5 și un pic sunt treaz lumină.

Și… în dimineața aceea de vară ajung pe baltă cu puțin înainte de 6, cu inima zvâcnind de emoție ca locul să nu-mi fie ocupat de vreun pescar mai harnic.

Și dau de EL.

Cum umblam prin iarba plină de rouă, atent să nu mă ud prea tare, l-am auzit cum schelălăie. Știți voi cum urechea umană este special construită ca mintea să o ia razna atunci când aude un copil plângând? Cum orice scâncet îți sfredelește urechile ca un burghiu de beton de 5?

Ei bine, m-am înmuiat tot când am văzut ghemotocul ăla minunat de blană albă care mieuna ca un bebeluș.

Amărât și pricăjit, plin de scaieți, burtos și caraghios și frumos și absolut adorabil.

sapă mai departe…

11 lovituri        

Mustul se bea cât e tânăr, sau nu se mai bea deloc

3.10.2017, ora 7:12 | Categoria : băgaţi la cap!
Taguri: , ,

De Zilele Recoltei, un coleg și-a cumpărat o sticloanță de 2 litri de must (hai, băgați-o pe aia cu ”it’s a must”!). Bun, dulce-acrișor, natural și extrem, extrem de diuretic, din ăla care-ți face sfincterul mustang de nestăpânit.

După cum știu mustofagii, după câteva pahare, glicemia-ți urcă la nivele demne de Chomolungma, și de acolo o ia către stele; așa că, după câteva pahare de poftă, au lăsat sticla în pace, să zacă nițel.

sapă mai departe…

10 lovituri        

Construiești așa de repede, că nu-ți mai încapi în piele

2.10.2017, ora 10:55 | Categoria : (P)
Taguri: , ,

În ombilicul târgului, lângă parcul Mare, o casă vechea a fost demolată și un șantier a apărut degrabă în locul ei.

Deoarece construcția avansează suspect de repede, aveți trei opțiuni să ghiciți care este destinația clădirii:
– bancă (d’oh!)
– bloc (normal și firesc)
– spital privat de ceva.

sapă mai departe…

2 lovituri        

Bine ați venit în Cluj-Napoca, capitala pierzaniei, dragi studenți!

1.10.2017, ora 21:18 | Categoria : Studentie
Taguri:

Sună telefonul: un prieten vechi din Sibiu.
– Salut, Gropare! Ai două minute?
– Sigur. Wassup?
– Băi… a intrat ficioru-meu la facultate, nu știi ceva chirie ieftină în Cluj?

sapă mai departe…

18 lovituri        

Mâna lui Dumnezeu e deasupra noastră. Și ne ține o răcoareee…

28.09.2017, ora 21:43 | Categoria : Eu si cele prea nesfinte
Taguri: , ,

– …și uite așa, Dora zice că tata și eu suntem bolnavi și ni se-ntâmplă necazuri din cauză că nu mergem la biserică împreună.
– Ce?
– Păi da! Că eu mă tot duc de fiecare dată când am ocazia; dar tata nu vrea la biserică, nu vrea nicicum.

Ai mei sunt trecuți de a doua tinerețe; și iau la bumbi și la pastile cu roaba, bagă-n ei ca apucații: pentru inimă, pentru ficat, pentru sânge, pentru degetul mare de la picior și pentru unghia degetului mare de la picior.

sapă mai departe…

5 lovituri        

În ochii mamelor suntem mereu copii

28.09.2017, ora 7:32 | Categoria : WTF?
Taguri: , ,

– Ai grijă pe drum, că e seară! Și o trecut tractorul și o făcut șanțuri cu roțile și e noroi.
– Mamă! Am trei ficiori, cel mai mare are 28 de ani și e-nsurat și are doi prunci. Le-am făcut la tustrei casă în sat, casă mare, cu prispă; și i-am învățat meserie pe fiecare, fiecare e dogar, tâmplar, dulgher. Tustrei sunt voinici și harnici și vânjoși. Ăla micu e-n Grecia, lucrează de rupe și are mașină nouă. Germană. Nou-nouță! Ceilalți construiesc case și le merge bine. Și, mamă, io am 56 de ani! i-o zis uncheșul Mircea, ceva văr cu tata.
– Bine! Ai grijă la șanțuri, c-o trecut tractorul și sunt bălți și e noroi.

10 lovituri        

Noi suntem români, mâncăm orice

27.09.2017, ora 8:17 | Categoria : citesti si te crucesti
Taguri: , , ,

Grecia.

Concediu.

Faună diversă atât pe plajă (ruși, englezi, ruși, nemți, ruși și români) cât și în apă (pești, ruși, pescuți, ruși, arici de mare, ruși).

La un moment dat, pe apă apare un mic cadavru: un calamar răposase și plutea în voia lui Neptun unde-l ducea curentul. Practic, îl trăgea curentul.

Plutind, ajunge până la o turistă care se bălăcea în voie; care, la atingerea defunctei cefalopodei, a scos din trahee un țipăt atâta de înfricoșător, că s-au spart niște pahare de cristal de Mediaș pe yacht-urile milionarilor ruși din larg; și turista a și fugit repede din apă, posibil direct în hotel și de acolo direct la aeroport și de acolo direct acasă, de unde n-a mai ieșit niciodată la plajă.

Un românache de-al nostru, observând cu ochi atenți întregul eveniment, a sărit repede la locul dramei, a pus gheara pe furiș pe arătarea cu tentacule și a mirosit-o îndelung; apoi, descoperind că încă nu se instalase rigor mortis și nici vreun miros specific de morgă marină, a luat-o cu sine până la șezlong și a băgat-o în sacoșa de plajă, printre crema de soare, ziarul Click! și chiloțeii de schimb ai iubitei sale.

Și, în seara aceea, cuplul de români a mâncat fructe de mare proaspete.

6 lovituri        


Parteneri (da' nu de pat!)


Meta >>

Log in









Groparu vă sapă cu lopată WordPress şi o temă Groparească pictată de mishu.