Cam asta e treaba cu limba japoneză

Un coleg, când era mai fraged, gen nivel-de-liceu-fraged, o primit o bursă în Ţara Soarelui Răsare.

Şi acolo o făcut tot ce o putut el ca să ne reprezinte ţara cu mândrie şi onoare şi virtute, o învăţat limba, o mers la toate cursurile, o fost respectuos şi n-o ieşit din cuvântul gazdelor, deci s-o descălţat la intrare, o ajutat bătrânici să treacă strada şi chiar o spus, de mai multe ori, că Toyota e cea mai bună maşină din lume (după Dacia, fireşte).

Ce mai, dacă era prim-ministru, sigur l-ar fi primit cu pită, sare, slană şi-un pic de palincă pe Shinzo Abe, nu ca Tudose, dacă-l mai ţineţi minte pe premierul tristei figuri (buhăite).

Şi, la final de sejur de un an de zile, omul nostru român verde s-a gândit să spună un discurs în japoneză în care să mulţumească ţării gazdă, tovarăşă şi prietenă, pentru întreaga experienţă de îmbogăţire culturală. Adevărat vă spun, omul e singurul pe care-l cunosc care ştie ce să comande la restaurantul japonez, deci e clar un erudit.

Şi şi-a pregătit discursul din timp, şi l-a repetat cum trebuie în faţa unei oglinzi japoneze, şi apoi l-a rostit în faţa întregului liceu, şi la final lumea o aplaudat – cam anemic, şi-o zis colegul, dar aşa-i când ai o dietă bazată exclusiv pe orez cu peşte, fără slană, nu poţi scanda calumea.

Şi, la final, un amic japonez s-o apropiat de el şi i-o zis respectuos:
– Române san, ce ai vrut să zici cu… şi-l întreabă ceva legat de un cuvânt cu o vocală, sau două).
– Păi ce să vreau, am vrut să vă mulţumesc!
– No, române san, nu prea ţi-o ieşit, că din cauză la vocala aia ne-ai jignit pe noi toţi japonezii de pe insula asta, pe strămoşi noştri, pe împărat, pe zeii noştri Shinto, pe martirii noştri, muntele Fuji, obiceiurile noastre alimentare, deficitul comercial, producţia noastră industrială, subculturile Manga, Hentai, Anime, fetişurile noastre sexuale, cultura muncii, respectul pentru bătrâni, cultul samurailor, viitorul naţiunii, pictura cu marele valul care se sparge la Kanagawa, avionul de vânătoare Mitsubishi Zero, cuirasatul Yamato, Toyota Prius şi toată firma Panasonic!!!

No, deci grijă mare cu vocalele japoneze, io numa’ atâta vă zic.

5 lovituri, dă-i și tu!

Atunci când nici salariile mărite nu-i mulțumesc pe medici

Oricât de anti-pesedist aș fi, nu am cum să nu fiu de acord cu salariile mărite ale personalului medical. Sincer, nici eu n-aș sta în țară pe 1800 de lei după 800 de ani de școală când pot câștiga dincolo de patruzeci de ori mai mult. Și dacă nici medicii nu merită salarii mari înainte de directorii de regii autonome falimentare, de magistrați și de polițiști pensionați la 30 de ani, apăi chiar nimeni nu mai merită nimic în țara asta.

Asta până îți dai seama că buba din sistem e mult mai groasă atunci când până și un medic cu grad de colonel este prins cu 100 de euro șpagă.

Și îți dai seama că, pe lângă cei care își văd mai departe de treabă și plâng – pe bune – atunci când pierd un pacient, pentru că sunt oameni înainte de toate, nu mașini de primit șpagă, am aflat că au mai rămas în sistem două tipuri de medici:

  1. Cei care cer șpagă în continuare (vezi cazul medicului colonel de mai sus);
  2. Cei care, pentru că nu mai primesc plicuri de când pacienții știu că salariile lor sunt, totuși, bune, pur și simplu nu mai operează. Adică iau un caz-două pe săptămână și gata. Dacă înainte aveau operații cu zecile, de acum s-au relaxat, își iau salariul baban și nu se mai stresează. De-aia nu e loc pe listele de operații, că la 2 operații în 7 zile te programează în 2030 pentru o apendicită perforată.

Da, de la un medic am aflat asta.

Mno, în țara asta locuită de români nicicum nu e bine.

Și încercați să nu rămâneți cu prea multe foarfeci prin rect sau mai știu eu pe unde vă operați, vă rog eu mult.

24 lovituri, dă-i și tu!

E greu de găsit un instalator bun în ziua de azi

A venit să schimbe centrala. A intrat încălțat și nu a pus bine nailonul lângă peretele pe care-l găurea, așa că mi-a umplut covorul de praf, că a tot dat-o-n du-te vino cu praf pe boconci.

Apoi a vărsat apă din caloriferele pe care le verifica și care refulaseră (instalatorii n-au de unde ști că caloriferele sunt sub presiune), apoi a cutreierat tot apartamentul încălțat și mi-a lăsat urme de apă neagră din calorifer cu praf din sufragerie peste tot,
– pe covorul din dormitor
– pe covorul din camera pruncului
– pe mocheta din hol
– pe mocheta din baie

și cred că și pe tavan.

Nievasta o zis că să nu mă cert cu el, că un instalator bun e greu de găsit în ziua de azi, așa că nu i-am zis nimic.

Dar i-am dat telefon a doua zi și i-am spus că am un mic cadou pentru domnia sa, de Crăciun, și că să-mi spună unde să-l aduc, că sunt în mașină și vin eu, nu trebuie  să se deranjeze el.

Și m-am dus la el și am dat buzna peste el în casă, i-am distrus mobilele cu toporul, i-am aruncat frigiderul pe geam și i-am băgat televizorul în cadă și am dat drumul la apă.

I-am smuls centrala din perete și am făcut-o candelabru.

I-am făcut covorul sul și i-am dat foc, și apoi i-am dat foc și la perdele, și la parchet.

Apoi am spart gresia din baie și bucătărie cu ciocanul și barosul și i-am dat o gaură-n tavan, să-l plouă când plouă.

Și apoi am ieșit și i-am și ocupat locul de parcare și-am plecat acasă pe jos.

Lui, personal, nu i-am făcut nimic, pentru că un instalator bun e greu de găsit în ziua de azi.

Greu, tare greu de găsit.

16 lovituri, dă-i și tu!

Și mai perfect

– Ce dorești să-ți aducă Moș Crăciun anul ăsta? zice nievasta cea supusă.
– Nimic, am de toate; plus că nici n-am fost prea cuminte, am înjurat la volan și odată m-am uitat pe un site de lenjerie pentru femei.
– Hai, ceva tot trebuie să-ți pun sub brad.
– Nievastă, chiar nu trebuie; că e dezastru ce va fi prin magazine și pe la firmele de curierat; iar la Poștă nu mai vorbesc, mă prinde al șaișpelea guvern PSD și împăcarea dintre Dragnea și Ponta și Băsescu. Mai bine zi-mi mie ce să-ți iau, că n-am idei, că fier de călcat ai, aspirator ai, oale și tigăi ai…
– Mie nu trebuie să-mi iei nimic, că-mi iau eu! zice nievasta. Spune-mi ție ce-ți iau.
– Nimic, ți-am zis! De fapt… hmmm. Auzi: mai ții minte când ți-am zis, de ziua mea, că îmi iau eu ceva? Că este un nene pe OLX care vinde echipament militar? Pantaloni și gamele și prostii și baionete?
– Da.
– Mno, uite, nu mi le-am luat de ziua mea; și mi le pot lua acuma, de Crăciun.
– Da?
– Da.
– Mai mult ca perfect! zice ea.

Apoi stă puțin și zice:
– Și folosești iară cardul tău?
– Da.
– Mai mult ca perfect! zice ea.

Ce să zic, sper să mi le iau măcar de Paști.

Și – sincer vă spun – uneori am senzația că nievastă-mea mă fraierește pe față.

6 lovituri, dă-i și tu!

România 2018 într-o fotografie

Later edit: Bun, ne liniștim, fotografia e din cealaltă Românie, de peste Prut. Așa-mi trebuie dacă iau de bun tot ce găsesc pe Internet, să-mi fie învățătură de minte!

https://unimedia.info/stiri/Poza-zilei.-Peisaj-dezolant-in-Chiinau-Zeci-de-cari-aruncate-la-gunoi-121681.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss

Postarea inițială: Departe de a fi pesimist cu privire la (cu lacrimi în ochi) viitorul patriei, am găsit fotografia asta pe Facebook-ul unui prieten virtual și mi s-a părut că, ăăă… vorbește volume despre situația noastră actuală.

Apropos, dacă aveți cărți și nu aveți ce face cu ele, donați-le unei biblioteci. Dacă nu le introduc în circuitul propriu, le donează mai departe bibliotecilor din zone locuite de români de prin Republicuță, Valea Timocului, Ucraina sau chiar acolo la bogați, prin spațiul Schengen și peste balta atlantică.

La Mulți Ani, România!

7 lovituri, dă-i și tu!

Cel mai mare laser frate din lume

Așadar: oh-oh, I’m an alien, I’m an ardelenian in Bucharest.

Mică lecţie de geografie: Măgurele, unde se se construiește cel mai de boși laser din lume, nu e aceeaşi treabă cu Turnu Măgurele – la fel cum e ca Turda-nu-e-același-lucru-cu-Câmpia-Turzii (ba e!) (OKOK, nu e, gata, mă).

Mno: la ELI (Extreme Light Infrastructure, aşa-i zice) Măgurele au cuţu-cuţu de pază, ca să aibă fizicienii ăia ce să mângâie după ureche atunci când sparg maţele la atom cu radiaţiile lor. Pun pariu că ajută la productivitate, deci să v-aşteptaţi descoperiri fabuloase de la acest centru mulţumită acestor blănoşi.


Numele lui este – cum altfel? – Niels Bohr (more…)

15 lovituri, dă-i și tu!

Lacrimi și zacuscă

Se trimite – cu mari eforturi – un pachet de bunătăţuri româneşti (deci cu colesterol delicios) către fata din Anglia, care aştepta o zacuscă ca.pe.mântuire. Serios, nu pot a vă spune cum aştepta, biata: ca Putin o şansă să mai invadeze ceva ucrainean, lacrimi şi zacuscă.

Nu că n-ar fi avut ei prin Anglia magazine româneşti, dar nimic nu se compară cu zacusca mamei.


Şi nici a soacrei nu e de lepădat, vă zic din iesperienţă (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Ce trebuie să știm despre viitor, deocamdată

Înainte de a ne hotărî dacă scriem în glumă sau în serios despre vizita la laserul de la Măgurele (am creat un sondaj aici, lupta e strânsă), până se mai bezmeticește și bloggerul după o zi grea de luni, cu avioane și români prin avioane (”Hell is other people”, zicea Sartre), vă recomand 100% să vă uitați la filmul de mai jos. Începând cu ora 1:41:00, când intră în scenă, sub o pălărie, domnul Tom Raftery.

PS: E-n engleză. (more…)

2 lovituri, dă-i și tu!