Nu mai parcați aiurea

La ieșirea din parcarea Leu, lângă piața Mihai Viteazu, o mașină parcată aiurea blochează un ditai Roman Diesel străvechi al Companiei de Transport Public Cluj-Napoca (sau, cum îmi place mie să-i zic, ”Cristian Tudor Popescu”). Camionul era proaspăt ieșit din STAȚIA DE REDRESARE (whatever that means) și claxona cu atâta furie că i-ar fi trezit și pe drogații de la Electric Castle, Untold și NeverSea de la edițiile douăzeci-douăzeci. Ce mai, îți fierbea sângele-n vine și mai multe nu.

Mașina parcată aiurea – un Fiat – atingea unul din stâlpii montați expre’ ca să împiedice parcatul aiurea. Și, normal, proprietarul Fiatului intrat ”numai 1 minut până în piață, bos, să iau un pepine la copii!” se lăsa așteptat; așa că, într-un final, camionul cât un cașalot obez își trage nițel burta și trece, la mustață, de Fiat și de mașinile parcate regulamentar de cealaltă parte a străzii.


Atâta de obez, că ar fi putut naște pui vii din ăștia (sursă) (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Bravo, români! Ați reușit să-i speriați până și pe bunii mei colegi de serviciu

Conferință cu – așa cum ar spune comentatorii de fotbal – scandinavii:
– Băi Gropare, zice Sven, am o rudă în guvern, la noi, aici…
– Așa…
– Și mi-o zis că toată lumea e foarte îngrijorată la nivel înalt.
– De ce?
– Păi ne așteptăm la o invazie din partea voastră! Cică vreo 6-7 milioane de români vor să vină aici, și, no, noi suntem țară mică, și trebuie să ne organizăm.
– Ce? Cum așa, să vină la voi 6-7 milioane de români peste noapte?
– Păi, serverele Google de la noi din Suedia ne arată milioane de căutări despre cum să înmatriculezi aici mașini cu numere personalizate.
– A, Sven, stai liniștit, alta e treaba…

Link către – să mă iertați – cancan.ro, întru edificarea neamului.

5 lovituri, dă-i și tu!

Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat).

Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:

  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?

Și, mai ales,

  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?

(more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

De ce bărbații însurați stau prost cu banii

Tot din înțelepciunea cumnatului neamț. vă servesc amu o zicală scurtă cât un aforism pigmeu; și n-o mai analizăm, că mâine e ultima zi de mini-concediu, și-aș prefera să-mi termin berea liniștit, nu să stau pe net:

”Sunt însurat, de unde să am bani?”

Amar, amar și înțelepțește grăit-a.


Sursă: Cristian Dubovan, de pe Unsplash

2 lovituri, dă-i și tu!

Pe culmi nebănuite de nesimțire

– De un an de zile aștept clipa asta! îi zic cumnățelului meu, la ora 5 dimineața, în timp ce sorbeam cafeaua înainte să plec la pescuit.
– De un an?
– De un an. Lacul ăsta și Delta sunt locurile mele preferate de pescuit; și le vizitez adesea în mintea mea când am o ședință mai lungă, când sunt pe scaunul de dentist sau când mă ceartă nievasta; acolo e refugiul și sanctuarul meu și sunt fericit când evadez.
– Mno! zice cumnatul.
– Și, îți repet, de un an de-abia aștept să ajung aici. De un an. Nici măcar nu mai contează că nu prind nimic, așa cum mă lăudam ieri!


Biserică serioasă, caut prozeliți (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Premiul pentru cea mai inspirată replică de la Campionatul Mondial de Fotbal

Ne uitam în gașcă la Campionatul Mondial, și anume:
– Gropăroiul și Gropăroaia, părinții bloggerului vostru preferat, fani croația, că-s filo-ruși, #frățiaslavă;
– Una bucată soră gropărească cu doi nepoți și soț, toți nemțălăi din ăia, fani #oriceechipăcarenuefranța;
– Una bucată blogger #indecis, fără fiu-su, care era în plină grevă japoneză, că nu-l lăsasem la tabletă și a 9-a oră din ziua aia și mă pedepsea zgâindu-se la tavan și pufăind nemulțumit din când în când.

Și savuram o bere nemțească de contrabandă, #sărakilor, ca să ne bucurăm de victoria croaților francezi, că eu am ținut cu ambele echipe înainte să mă declar #fanFranțademic.

Și se termină prima tură de bere; și fac pe generosul și-l întreb pe tata:
– Băi tată, mai ai bere? Îți mai aduc?

Și ce-mi răspunde Gropăroiu? Păi, se uită la sticla de bere din mână, cu o privire surprinsă, și-mi zice:
– CINE O PUS STICLA ASTA GOALĂ DE BERE ÎN MÂNA MEA???

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!