Pacat ca toti pe care-i cheama Victor vor trece prin asta

Eram la Sibiu, la Gura Râului. Tocmai văzusem un ciopor mare de copii că se  îndreptau către vatra unui viitor foc de tabără care urma să se aprindă ca Internetul la poza leului Cecil.

Ultima fiță – foc cu pocnitori aruncate în el, ca creștinii la lei

Fiind cu Gropărelu’, ne-am îndreptat către picime, le-am cerut voie să stăm și noi cu ei… și am început să fraternizăm cu conducătorii grupului! N-o mai durat mult până să apară și o sticlă de răchie… de unde sunteți, de la Cluj… o-hooo, de la Cluj! Fain acolo… uite, io am pensiunea Maria din Gura Râului, copiii sunt în tabără, asta e ultima lor noapte, facem foc mare să plece acasă cu amintiri frumoase…

La un moment dat, vine și Gropărelu’ și mă întreabă din ochi cine sunt oamenii cu care deja râdeam de parcă ne știam de ani și ani. Le prezint oamenilor moștenitorul, ăsta micu’ dă noroc cu ei și le strânge mâinile zdravăn, așa cum l-am învățat…
– Zi cum te cheamă, ficior! îl îndrum.
– Gropărelu’, zice el.
– Bravo! zice nenea. Eu sunt Victor!

Gropărelu’ face ochii mari… și-mi face semn să mă aplec către el, și-mi șoptește la ureche:
– Tati, el e Victor Ponta?

6 lovituri, dă-i și tu!