Only in Maramureş

– Cât vrei pe el?
– 10 milioane.

Cumpărătorul îi dădu târcoale şi îi mângâie caroseria. Fain scuter! Fain. Lucios şi curat ca o jucărie nouă; plastic bun, sigur a costat mai mult de 10 milioane când l-a cumpărat. Şi vânzătorul l-a spălat şi l-a lustruit de zici că-i nou-nouţ. Plus că face zgomot ca o drujbă şi fum cât un vapor: exact ce-i trebuia să întoarcă toată lumea privirea după el când fugăreşte găinile satului pe ştrase.

– Dai şi casca la banii ăştia?
– N-am cască la el.
– Da’ ştii că-i obligatorie.
– E. Da’ n-are nimeni treabă cu tine.
– Poliţaiu’!
– E, poliţaiu’! N-are, mă, nici o treabă.

Aşa-i. Toţi din sat ştiu că poliţaiul e de treabă şi nu vrea probleme, şi din cauza asta nu se ia de nimeni pe stradă, chiar dacă te vede că te ridici din crâşmă praf şi te sui la volan.

– Şi de ce-l vinzi?
– Vreau să-mi iau Logan la ofertă, zice vânzătorul. Cu Rabla.
– Aha, zice cumpărătorul.

Cumpărătorul face o pauză strategică, în care se preface că nu e interesat de scuter. Apoi revine:

– Are vreo hibă?
– Mere ca nou.
– Dai să fac o tură cu el?
– Dau, aprobă vânzătorul.

Cumpărătorul încălecă pe scuter ca pe măgar, îl porni şi îl ambală ca un Hell’s Angel ca să vadă câţi decibeli se pot naşte din 50 ccm. Îl ambală până fumul “înnnecă” tot. Marfăăăă! Scuteru’ ăsta rupe tăt.

Apoi demară în trombă, o luă drept pe uliţa pustie şi prinse avânt ca un schior austriac pe pârtie după ce dădu colţul pe drumul naţional, pustiu la ora aceea de duminică dimineaţa.

Când îşi dădu seama că i se blocase acceleraţia era deja prea târziu; şi, căutînd la disperare un boschet, o piscină sau măcar o pereche de sâni pe care să aterizeze, se trezi faţă-n faţă cu biserica cea nouă.

Mai exact, cu uşa ei. În faţa căreia nu se opri să se uite ca viţelul; pentru că nu avea tip de discuţii; discuţiile-s pentru cei care au timp, şi el n-avea timp; aşa că se bufni cu foarte mare putere de uşa bisericii, pe care o dădu de perete (uşă solidă, de stejar românesc!), şi puse o frână pe pardoseală până se izbi de altar, paraclis şi iconostas. Ceva de genul:

După care se ridică şi strigă, în gura mare, fericit că scăpase cu viaţă, drept în nasul preotului care înmărmurise:

– Ai, să-mi bag plua!

În plină slujbă. O băbuţă de-a satului leşină…

16 lovituri, dă-i și tu!