Oameni cu scaun ergonomic la cap

Aşea, deci veneam de la Timişoara (ştim noi de unde), cu visătoriul în maşină, înainte ca cocoşelul blogosferei să câştige câtamai premiul. Ne amorţiseră fundurile, şi Visu’ m-o refuzat categoric când m-am oferit să i-l masez.

Dar ne-am apucat să discutăm despre funduri, fundurile noastre toate. Şi îmi zice Visu:

– Bă, zice, am un scaun moale acasă… aiaiai, mă! Cu covoraş, luat de la Jysk! Deci stai în el şi scrie pe blog singur, frate. Da’ musai să aibi supt scaun covoraşul, că e la ofertă, îţi dă şi covoraş sub scaun, să nu te zgârii la parcheţi, ej nebun?
– Bă, zic io, musai să văz şi io! Că stau cam prost cu scaunele, nu ştiu, nicicum nu-mi ies în ultima perioadă.

Ajung la el acasă, probez, totul în ordine şi pace, scaun ergonomic din piele tricotată de hipopotam pluş covoraş transparent, te face să te simţi ca un şef de executiv şi să urli “You’re fired!!!!” la telefon! Aşa că ajung într-un suflet la Cluj, îmi iau mujer-ul de areapă, îi fur PIN-ul, îi scot banii de pe card, fuga mare la Jysk!

– Mă, zice mujer, care e păţită cu mine. Sigur se rentează?
– Da, tu, zic, ce, n-ai încredere în mine? Îţi dă şi covoraş, îţi scrie singur postările pe blog, ce mai!
– Mă… costă cam mult!

369 lei, dar îţi dă covor care îţi scrie singur postările, îl pui sub scaunul din piele de hipopotam, o nebunie.

– Nu costă, tu, mult! Maxim două săptămâni de burlăcie, cum făceam eu pe vremuri şi mergeam în crâjme şi beam şi fumam şi mă distram şi eram fericit în viaţă; că amu, uite, sunt alt om, că ne uităm la Neveste disperate amândoi seară de seară, exact cum mă visam eu să fac la vârsta mea, scrie şi-n CV, deja mă simt împlinit, alt ţel în viaţă – eu, unul, sincer vorbind – nu mai am.
– Mă… dar îţi dă şi covoraşul de banii ăştia? Sigur-sigur?
– Da, tu, serios! Uite, covoraş de plastic transparent, ăsta costă cel puţin 20 lei, ăştia ţi-l dau moca.

Ne aduce un scaun într-o cutie cam cât un televizor pe lămpi. Urieşesc, adică. Başca covoraşul.

Covoraşele de la Jysk, alea care scriu singure postări, se uită la magazin. Aveam două chestii de luat cu mine, şi pe a doua am uitat-o, fincă io-s deştept.

Şi, ajuns acasă, imi dau seama. Şi repede pun mâna pe telefon! Şi sun la Jysk! Şi ăştia îmi zic că pot să viu să-mi iau covoraşul. Şi m-am dus după două zile, şi mi l-am luat.

Şi amu concluzionez: sunt din ce în ce mai scârbit de ţara asta. Fincă nu mi-a furat nici un angajat Jysk covoraşul; pentru că nu a trebuit să dau şpagă să-mi primesc covoraşul; fincă nu a râs nimeni de mine că de ce-s tăntălău; fincă nici măcar nu mi-au cerut bonul de casă, că se schimbase vânzătoarea! Şi ce să mai zic de poporul meu, pe care credeam că-l ştiu, şi care uite cum mă dezamăgeşte el! Păi ce se întâmplă cu poporul ăsta, măi fraţilor, ce urmează? Să nu mai furăm tot ce apucăm? Să ne împrietenim miticii cu ardelenii, moldovenii cu oltenii? Să nu mai votăm cu Iliescu??? Să nu mai aruncăm chiştoacele de ţigări pe geam afară? Să nu mai jucăm la superloteria OTV??????

PS: nu, nu e advertorial. E doar o postare scrisă de covoraşul meu de la Jysk (ăla care scrie singur postări).

25 lovituri, dă-i și tu!