O schimbare decisivă în viaţa mea

Deci toată lumea se plânge în ziua de azi. Toţi oamenii se plâng.

De rata la maşină, rata la frigider, rata la bancă (ăştia care v-aţi cumpărat bănci).

Se plâng de accize mari, de cursul euro-leu care a luat-o razna, de şefu’, şefa sau soacra sauu nievasta (nici o diferenţă), de copiii care fumează, de taxe şi impozitele, primarul şi pista pentru biciclete pe care parchează oameni cu maşini 4 ics 4. Înghesuiala din autobuze, traficul aglomerat că au revenit studenţii, de întreţinere, E.on cu gazele, haleala prea scumpă (în Germania, se ştie, un coş plin de cumpărături costă 9 euro 60, şi-ţi mai rămân şi bani pentru două perechi de adidaşi Nike şi un xerox Minolta).

Se plâng de anvelopele de iarnă obligatorie, de viaţa e scump, dincolo era mai ieftin, de ce importăm mere din Azerbaidjan, ce ţară de câcat trăim.

Lăcrimează din cauza pieselor la maşină, din cauză că Paula Iacob – a turnat, sau n-a turnat? a turnat! – şi amaţii Elenei Ceauşescu.

Toţi, absolut toţi românii se plâng şi se înfurie.

Eu, unul, m-am hotărât să nu mă mai plâng şi să fac o mutare care să-mi facă viaţa mai frumoasă. Aşa că în seara asta mi-am aruncat la gunoi toţi chiloţii care mă strângeau.

24 lovituri, dă-i și tu!