M-am certat cu nievastă-mea ore-n șir:
BRAD MIC!!!!!
– Sigur, scumpa mea, sigur. Pitic. 2 metri jumate, maxim!
GRRRRRR!!!!

Așa fac vârcolacii când le spui că tu vrei să iei brad mare.

Ne-am mutat din Florești de două săptămâni, în plin scandal al șobolanilor (în treacăt fie zis, șobolani am văzut numai la blocurile care nu au închis gunoiul cu coșcobeață din aia de metal, în zona noastră nu am văzut picior de lighioană) după ce ne-am căutat un an chirie decentă în oraș. Stăm amu într-un apartament la casă; și un brad mic în sufrageria asta cât o agora, pe care o încălzim acum cu bani grei, ar arăta ca o aluniță pe nudul lui Scarlett Johanssen Johansson: exact, cine naiba vede o aluniță când ai în față nudul lui Scarlett Johanssen?

Și atunci cum copita lu’ Rudolf să iau brad mic pentru o cămăroaie? Ce gospodar sunt eu?
– Mă duc să văd ce găsesc.

În fiecare an m-au fraierit vânzătorii de brazi. Băi, rotesc coniferu’ ăla în fața ta și te fac din vorbe vrăjite de zici că ai în față copacul din reclama la Coca-Cola. Și, după ce ajungi acasă, mereu – da’ mereu – îți dai seama că de fapt ai cumpărat un tufiș scalpat de meteoritul tungus.

Nu ies bine din casă, că mă sună mama gropărească:

– Gropare, salut, ce faceți, sunteți bine? Uite… știi că în fiecare an noi am cumpărat brăduț, și e așa de fain și minion… să nu iei brad mare, mamă…
– Nu te mai aud! E prost semnalul, șuier eu necruțător, și-mi închid telefonul. De tot.

Tura asta mi-am luat cu mine un ajutor de nădejde: Gropărelu’. Și-am purces către biserica din Grigorescu, unde se vindeau brazi fără timbru din ăla forestier, Doamne miluiește. Vreau să zic că-n ziua aia șuiera un vânt marțian prin Cluj; dar eu nu m-am lăsat biruit: Groparu, acest Ana lui Manole a blogosferei, abnegație, stamina și alte shit-uri de manual de literatură.

Ajung la sfânta piață de brazi: băi, deci tristețe mare. Vreo doi erau mai mari ca fiu-meu, restul puteau la fel de bine fi vânduți ca scobitori. E drept că era și ora la care oamenii ieșiseră de la biserică sau, după religie, de la hipermarșeu, și în drum spre casă răseseră tot ce era demn de împopoțonat prin sufragerii; deci bloggerul se trezise cam târziu.

Din ăștia doi brazi mai mari ca fiu-meu, unul era somalezul pădurii. Așa că singura variantă câștigătoare era să mă bag la celălalt, mai obez – pe care l-am și luat la un preț bun, zic eu, că am negociat de la 60 de lei la 45; dar acum, gândindu-mă că am trecut tocmai când se vindea somalezul cu 25 de roni, posibil să mai fi putut negocia de-o ciorbă dacă aș fi avut mințile la mine (dar erau plecate cu sorcova, hahaaa… știți? Că e iarnă, și oamenii pleacă cu sorcova? Și și mințile, când nu le ai la tine, zici că-s cu sorcova? Ca și când ar fi oameni? Hahahaaaa…)

Și ajung acasă, și nievastă-mea mă pune să-l dezleg… da, drăguțel, zice ea (prima dată i-am zis că o fost 80 de lei, ca să nu i se pară mult 45). Jos are niște crengi că ne putea reuni cu Republica Moldova; dar prea e chel de crengi în partea de sus!
– Draga mea, și eu sunt un pic chel de crengi în partea de sus a capului, și tot sunt meseriaș! i-am zis.

Nievasta nu o zis nimic; numa’ o pufnit zeflemitor.

Ne apucăm de împopoțonat copacu’: globuri, beteală, un voal de mireasă și ce-am jefuit odată de pe o țigancă beată (viața e dură). La final, arată aproape decent: cam jumate cât de decent arăta doamna Iohannis la învestire.

Apoi, după ce l-am purtat pe uraganul Katrina în brațe deși l-am ferit cât am putut eu de mâinile Gropărelului, care ar fi vrut să de joace de-a Verestoy Attila cu el, deși l-am împodobit cu ce am avut…

POC! s-o prăbușit singur în timp ce mă uitam la un film, că era să fac infarct.

View post on imgur.com

Brazii se prăbușesc, nu se îndoaie

Apoi am numărat: 4… 3… 2… n-am ajuns la 1, că deja nevastă-mea o dat buzna peste mine ca o walkyrie:
– Ce s-o-ntâmplat?
– O pkicat, no!
– De ce l-ai împins?
– Nu l-am împins, femeie!
– Ridică-l!
– Îl ridic! Stai să fac o poză…
– Să faci o poză și să scrii!
– Ce?
– 3 ani! De 3 ani tot tu alegi brazii, că m-ai pus să dau bradul ăla artificial, și ÎN FIECARE AN O CĂZUT… că era chel sus și asimetric… și de fiecare dată scrii pe interneți numa’ de mine și de mămica, și de tine nimic, niciodată… ia să scrii și de isprava asta, să te știe lumea!!!

Oameni buni: mi-o ordonat, am scris, și cu asta basta.

Așa că: să aveți un 2015 frumos, Doamne-ajută! (“că are de unde” – ar completa taică-meu).

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 18 comments

  1. Copilu Minune Reply

    Normal c-o lesinat cind o dat de caldura dupa atitea zile de stat in frig. Se vede si din poza ca e muiat tot.
    Tre’ tinut macar 24 ore pe scara blocului sau in balcon inchis. Abia dupa il bagi in casa si-l mai tii o noapte cu fereastra deschisa la camera.

  2. zoltybogata Reply

    Scuze că am greșit anul, cred că eram cu gândul la brad și am greșit anul, La Mulți Ani 2025 și multă sănătate

  3. Cristi Reply

    S-a imbatat bradul. 😀
    In alta ordine de idei, sper din tot sufletul ca era aparatul de fotografiat stramb altminteri vezi ca o sa cada si televizoru’,

  4. duoamna raluca Reply

    să- spui soției tale, doamna, că și ăia mici cad. pe-al nostru l-a răsturnat pisica de două ori, de ne întrebam dacă mai are rost să-l ridicăm. măcar brazii ăi mari cad mai de sus.

  5. borg Reply

    Doamna, daca e chel sus si teapan jos, e mai stabil. Clar l-o impins. :mrgreen:

  6. honci baci Reply

    @Cristi : nu era de la aparatu foto si nici de la casa in panta. Era efectul palmii primite pentru modul in care a gestionat situatia :mrgreen:
    @Groparu : sa vezi cum am abordat io situatia cu bradu : anu trecut am luat la ghiveci o minune de brad cu 45 de lei (HINT: nu mai tre sa il fixezi si mai si plantezi cu ala mic oleaca de oxigen primavara). Asa ca anu asta am zis ca mergem pe aceeasi idee; doar ca … surpriza nik bun pe la nimeni in 24 decembrie. Doar reclame cu brazi frumosi la Ambient. Ma duc la capatul alalalt al urbei si ce sa vezi … gol. Hai si la baumax-ul asta din Marasti (io catre fiica-mea) ca poate aci o mai ramas unu si pentru noi. Zice tanti asa mirata de indolenta mea cu brad in 24 : mai avem numa vreo 10 paraditi la ghiveci. Hiii ce noroc … 10!!!. Ajung la Gradini baumax Marasti si ce sa vezi : 25 de bucati cu preturi intre 25 si 40 de lei bucata. Noooo asta deja ii alta poveste. Si ma apuc si triez. 4 bucati am luat la 100 de RON (toti). Cu 3 am si zburat la cabana sa ii aclimatizez pana la primavara spre disperararea nevestii. Cu al 4-lea m-am trezit gata amenajat cand am ajuns pe sara acasa istovit si cu cadouri supt el 🙄 si l-oi duce sa vada mandrete de peisaj unde cu voia lu Dzau s-a prinde la primavara si loc cu verdeata oi avea pana la batraneti si dincolo de ele.
    Hai sa traim toti cu bine!
    La multi ani!

  7. MNX Reply

    Televizorul nu cred ca lesina, dar daca e in dreptul geamului, posibil sa zboare intr-o zi. Sau noapte, dupa caz 🙂

  8. Dorin Reply

    Stiu ca sunt offtopic, dar e Johansson, nu Johanssen. Asta asa, ca sa fim clari in privinta alunitei! 🙂

  9. gicu Reply

    gropare o intrebare, serioasa vorba vine

    De ce te-ai mutat din Floresti? Inteleg diferentele evidente intre a locui in Fl vs Cj, dar nu mai bine proprietar in Fl decat chirias in Cj? Zic eu… 🙄

  10. Marian S Reply

    Măi, să nu fi trecut eu deja pe la acest articol???
    Ciudat, foarte ciudat.
    Trebuie să dau un LIKE pentru Cristi, nr. 6. 😎
    Şi să completez
    1. Cel care a pus acolo comoda aia era mai beat decât sunt eu astăzi. :mrgreen: Nu?
    2. Atunci aţi surprins un mic cutremur. Cutremur la Cluuuuj??? Nu mai vin, rămân în miticie, aici deja m-am obişnuit cu ele. 😯
    3. Efectul Pădurii Baciu, ipoteza cea mai plauzibilă. 🙁

  11. just mac Reply

    La multi ani in 2021!

    Iar “pkicat” ala este exact cum se pronunta. Academia Romana sa ia notite. :mrgreen:

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *