O nouă generație. Generația inebriată

Un ficior merge cu prietenii săi la o beție cruntă la munte. Ceva sărbătoare națională, ziua cuiva sau pur și simplu sărbătoreau ziua de sâmbătă; nu se știe, cercetările continuă.

După ce au ajuns, au pus corturile, au desfăcut berile și dă-i, fratele meu, să gâlgâie beutura de parcă se apropia asteroidu’.

După vreo 3 ore, în poiană or apărut o gașcă de tinerei. Tinerei mult spus; cel mai în etate ai fi zis că nu avea mai mult de 14 ani, dar cu mustățile astea și cururile obeze de șaorma pe care le poartă cu mândrie copiii de clasa a șasea nu mai poți fi sigur de nimic (deja intuiesc comentariile gen “adevăr grăiești, Gropare, jur că nu știam că fata aia are numai 16 ani!”). Pentru că pruncii își vedeau de treaba lor, i-au lăsat în pace și au continuat să bage cu furie aer în sticle.

Ca de fiecare dată când băieții scapă la munte singuri, petrecerea a durat până târziu în noapte (sau devreme în dimineață). Încinși de beutură, s-au certat pe teme de interes general gen fonetică, echinaceea, nunta lui Victor Slav cu aia… nievastă-sa aia a lui din tribul “Buze de vidanjă”, ultimul patch de .NET Framework, Psalmul 10, șefi, inflație, soiuri de coniac din Republica Moldova.

coniac Calarasi
Încălzăştii îinima!

A doua zi, s-au trezit că soarele le încingea cortul. Pregătindu-se de o nouă zi în natură, s-au dus la râu să se spele pe ochi; și au ajuns la apă în același timp cu pruncii de azi-noapte. Care nici ei nu băuseră Red Bull-ul gol, dacă pricepeţi ce vreau să spun.

Lângă râu, ancorat bine în patru labe, unul dintre ei – nu avea mai mult de 13 ani – se uita cruciș la iarbă:
– Așa beție nu am mai tras de la 10 ani.

7 lovituri, dă-i și tu!