O mini-vacanță așa cum trebuie

Am ajuns la etapa aia din viață în care savurez fiecare moment petrecut cu familia, și nu pot să nu mă gândesc cât pot eu de fierbinte să mă pensionez rapid; de-aia, dacă aveți soluții, vă rog scrieți-mi-le în comentarii!

În mini-vacanța asta am descoperit niște locuri extrem de faine la 1-2 h distanță de Cluj, așa că vi le las aici, întru vecinică pomenire, poate-i inspirăm și pe alții.

Cascada Șipote

Mergi spre Câmpeni.

În satul Sălciua, oprești unde poți și-ți lași mașina.

Vezi un liliac bolnăvior. Îl arăți copiilor, le spui că este un mit urban că se înfige în coafurile doamnelor, apoi te ușchești.

Noi am oprit ca să facem un grătar pe terenul cuiva. Țin să vă previn că sunt total împotriva legii grătarului și campingului: faptul că statul român este impotent în a gestiona munții de gunoaie lăsate de grătaragii pe poienile patriei nu ar trebui să-i condamne pe toți românii cu dragoste de natură la o existență între betoane.

Am parcat pe (evident) terenul cuiva, am făcut grătar pe grill-ul ăla care nu atinge solul, ca să nu stricăm bunătate de iarbă verde, am așteptat să vedem dacă ne hușuie careva… n-a venit nimeni. Amendați-mă!

Am pornit apoi la o mică plimbare spontană prin Arieș cu copiii desculți (eram cu niște prieteni). În lipsa noastră, un câine apărut de niciunde și care era, pesemne, rupt de foame, a dat iama prin proviziile noastre și a halit dintr-o sorbire:
– 7 mititei
– două bucăți mici de slană
plus
– o bucată mare de slană.

Dupa aia, s-a reîntors, dar nu s-a apropiat; pesemne căuta un coniac, ceva, un digestiv. Ardeleni cumsecade, nu ne-am supărat pe el, ce era să facem!

Am pornit apoi către cascadă. Pe același fir de apă sunt cel puțin două asemenea căderi: una jos, la drumul de Cămpeni…

…și una, în stilul cascadei Bigăr, sus pă munchie!

Faină de tăt. Cam 2 ore de urcat cu pruncii, dar merită fiecare bucățică. Plus că în câteva zile se vor fi copt și fragii de pe drum, deci ai și variante de energizare.

Sequoia de la Rogojel

La Rogojel fusesem prima dată acum un an, cu o proiecție specială a filmului Usturoi; și la vremea aia mi-am promis că revin să revăd arborele Sequoia de acolo, fapt săvârșit în mini-vacanța asta.

Așadar: cap compas Rogojel, parcat unde se nimerește, urcat până la sequoia! Sau segoia ăla, ce-a fi el.

Drum lejer de urcat, ajungi la el și te uiți ce mare este un baby sequoia… segoia.

Cu istoric interesant, bebele sequoia de la Rogojel este înconjurat de gard, ca să nu-și scrijelească Vasilică iubirea lui pentru Margareta pe scoarță, cu briceagul. Și… e fain! Fain-fain.
– Fain aicea la dumneavoastră! am zis către un băștinaș cu casa la cîțiva metri de copacul uriaș.
– Fain amu… da’ iarna nu prea e fain, ne-o zâs el.

Și-l cred.

Vlădeasa

Am pornit plini de energie către Vlădeasa… dar era târzior, așa că ne-am oprit după vreo oră de urcat.

Mi s-a făcut sete și am băut apă dntr-un izvor al patriei mele.

După ce am băut pe săturate, am descoperit o coadă de șarpe în izvor!

Această coadă de șarpe.

Noroc că nu-s un suflet delicat. Așa că, după ce copiii or făcut poze cu ea, am lăsat-o să-și caute șerpele și am pornit îndărăpt către… ei bine, am ajuns în legendarul județ Sălaj.

Legendarul județ Sălaj

Aduși de familia T., găzduiți în casă de 100 de ani, ținuți cu papa bun, pălincă zdravănă, vinuri unul și unul… într-un sat în care popa face trafic de mașini din Germania (!), dar care nu ia niciodată bani de la săraci pentru îngropăciuni și alte ortodoxisme.

Firește, nu veți auzi de el prin presă decât dacă face vreo boroboață din aia nasoală.

La fel cum nu veți auzi de românul care, în masacrele de tristă amintire de la Treznea și Ip, a ieșit în calea trupelor horthyste pornite pe genocid și le-a zis că băăă, nu e nevoie să faceți din astea aici în sat, serios, mereț’ acas’! Și ăia s-or dus în altă parte, bravo lui, cojones de Romania.

Unul din cele mai faine momente din mini-vacanța asta a fost că am descoperit Shazam pentru plante. Se numește PlantNet (AppStore, Google Play) și-ți identifică orice plantă căreia-i faci poză, apoi o cauți pe Wikipedia după numele latinesc și jbeng, afli că tocmai ai făcut o poză plantei numite, în mediile mai academice, Vaginul-Femeii-de-Etnie-Romă sau Flatulența-Etnicului-Sas!

Atât am avut de spus tura asta, săptămâna asta bag la TIFF până-mi iese pe nas; că e fain, no.

6 lovituri, dă-i și tu!